Page 9 - 1926-10
P. 9

7—III. 1926---------------------------------  - - - - - - - -   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 105

     duhul  păcii.  Jeana  se  mărită  cu   moment din rolurile dlor Potoroacă  zguduind, par’că, pilaştrii incintei ;
     doctorul Andrei, iar Robert ia fata  şi Potcoavă. Ansamblul deşi select,  în recitative forţa ei impresionează
     unui marchiz, pe Blanche. — A-      prin golul sufletesc al personagiilor, étrangement. Totuş plămânii dom­
     ceasta  e  faţa  externă.  Faţa  lăun­  nu s’a putut afirma. Faţă de creaţia  niei  sale  —  cari  cu  uşurinţă  l-ar
     trică, cea sufletească, are însă scă­ dlui Bârsan, ar fi fost poate şi greu...învinge pe Stentor — redau şi me­
     părări luminoase, izvorâte din cioc­                  Teofil Bugnariu   lodii frumoase ; ne vine în minte
     nirea a lor două crezuri de viaţă.                                      Contele  de  Luna  (Trubadurul)  din
     De-o  parte  e  chiar  exprimat  un                                     anul trecut. Materialul vocal, extrem
     crâmpeiu de filozofie nietscheniană,                                    de bogat, e ţinut în frâu de o edu­
     a  energiei  şi  a  forţei,  iar  de  altă   CRONICA MUZICALĂ           cată inteligentă. La Concertul ce l-a
     parte luminează duhul blândeţii şi                                      dat — la Teatrul Maghiar, împre­
     al bunătăţii din doctrina lui Isus.                                     ună  cu  apreciata  pianistă  Hevesi
     Bunătatea  învinge;  dar  prin  câtă           Delà Operă.              Piroska, care a jucat din Ceaicov-
     umilire, prin câtă măcinare sufle­                                      schi,  Liszt  şi  Chopin  —  compus
     tească şi prin cât potop de sufe­     Albul albatros, stăpânul oceane­  din bucăţi foarte variate, a eviden­
     rinţă nemărturisită ! Fiecare cuvânt,  lor, se abate rar printre accidentele   ţiat şi pianissimele (Sogno, de Tosti,
     pentru sufletul bunului Lebonnard   delà nord. Venind din peisagiile su­ bisat)  şi  tehnica,  deci.  In  roluri
     pare  că  e  un  strop  muşcător  de   dice, priveliştile cu linii simple ale   creiază : a sculptat un Rigoletto viu
     otravă.  De-aici  şi  durerea  lui  ia   cetăţilor  de  ghiaţă  îl  vrăjesc;  dar  şi  uman,  ridicându-1  lângă  marii
     aspecte  şi  nuanţe  felurite.  Când   destrămându-se vraja, pleacă înapoi.  nedreptăţiţi : un bufon vibrant de
     înduioşat, când umilit, cândrăsvră-   Aşa  ne-au  apărut  d-na  Drăguli-   durere părintească.
     tit dar suferind mai mult de durerea  nescu-Stinghe (ce combinaţ e cris­  Prin locurile pe unde a fulgerat
     ce-o provoacă, Papa Lebonnard de­   talină de vocale !) şi dl Jean Atha-   albeaţa albatrosului, băştinaşul pe­
     senează viguros conturele unui rol   nasiu (ce belşug de a bariton!)    trece bucuros, sub copleşirea nos­
     dintre cele mai grele şi mai deli­    Când te pregăteşti de un carne-   talgiei; astfel, probabil, locurile 0-
     cate totodată. Interpretarea lui, cere val colorat abia înăbuşeşti emoţiile   perei  se  vor  umpleâ  totdeauna,
     o sensibilitate dintre cele mai sub­ sub  masca  de  o  seară;  după  ser­  omorând vidul interioarelor.
     tile, o mimică perfectă şi o nuan­  bare  rămâi  cu  sărmanul  „eu“  şi
     ţare  rară  şi  sinceră  a  sufletului.  conversezi despre lucruri vane. In   Un alt eveniment, nu numai mu­
     Urmărindu-şi lăuntric rolul, dl Za-   delirul  festinului  te  uiţi  pe  tine.   zical,  ci  cultural  a  fost  concertul
     haria Bârsan,  în  Papa  Lebonnard,   Un danţ al vrăjitoarelor din poveste  d-lui Bêla Bartok, la Teatrul Magh­
     ne-a dat o creaţie cu adevărat ar­  te ameţeşte. Şi niciuna dintre arte   iar.  Pe  lângă  Mozart,  Beeihoven,
     tistică,  în  înţelesul  cel  mai  strict   nu  te  poate  tianspune  ca  muzica;   Couperin şi bucăţile originale, de
     al cuvântului. Dimensiunilor inte­  iar  din  genurile  muzicale,  opera.   o importanţă deosebită pentru noi
     rioare ale bunului bătrân, le-a dat   Fireşte  atunci  când,  pe  lângă  o   au fost compoziţiile inspirate din
     o  expresivitate  de  o  putere  rară,   orhestră bună, sunt cântăreţi buni.   muzica pooulară românească, sub
     de o duioşenie cuceritoare şi de o   Deaceea ultimele reprezentaţii delà  titlul de „Român colindâk“. A cân­
     artă  impecabilă.  In  creaţia  dsale,   operă : Rigoletto, 7osca şi Carmen   tat aplecat gânditor asupra pianu-
     fondul sufletesc şi-a găsit echiva­  au fost nişte reprezentaţii de gală.  nului, ca asupra unui suflet de prie­
     lenţa  în  mijloacele  de  expresie.   E greu să te apropii cu condeiul  ten  cu  care  ar  fi  vorbit:  a  cântat
     Termenul e greu, dar, cuvântul şi-a  de jocul d-nei Drăgulinescu-Stinghe;  ideologic, nu sentimental. Ideologic,
     desgolit toată taina înţelesului său,  ar însemnă să explici perfecţiunea.  fiindcă e si creator, nu un simplu
     apărând luminos; gestul a subliniat  Plăpânda Gilda, atât de curată, ca  interpret. E un creator care a adu­
     măiestru momentul psihic, iar nuan­ un roman delà începutul veacului    nat folclor muzical românesc, ar-
     ţarea armonică a frazei, a potenţat  trecut,  cântând  atât  de  duios,  şi  monizându-1 artistic, sau punându-1
     totdeauna perceperea ritmului ei in­ uneori aproape imperceptibil, a ră­ în circulaţie aşa brut. Şi e o mân­
     terior, Obişnuiţi a-1 vedea în'roluri  sărit scăldată în luna actului II, ase­ drie  pentru  noi  că  dintre  multele
     eroice  şi  furtunoase,  dl  Zaharia   menea unui vis. Cu o tehnică de­  şi feluritele cântece, ale multor po­
     Bârsan,  în simpaticul bătrân Le­   săvârşită,  trilând  aşa  de  clar  ca  poare, culese de dânsul, pe cele ro­
     bonnard  a  fost  pentru  noi  o  sur­  picurările de flaut, o întrupează pe  mâneşti le clasează printre cele mai
     priză.  Şi  ne-a  izbit  cu  atât  mai  Gilda delicată, cum numai în ca­  valoroase.  ) Şi totodată e o ruşine
                                                                                       l
     plăcut, cu cât i-am cunoscut strălu­ pul lui Verdi putuse fiinţă. In actul  că s’a aşteptat până a venit dânsul,
     cirea talentului şi pe această faţă  III,  în  alb  e  o  apariţie  ireală,  —  un Ungur (departe şovinismul!) de
     a renunţărilor, a jertfelor şi-a înă­  divină,  cum  ar  zice  Italienii.  Şi  a expus în faţa străinătăţii, mai se­
     buşirilor sufleteşti. A face să simtă  sbuciumul  ei,  născut  din  iubirea   rios, comorile armoniei româneşti !
     prin  tine  zeci  şi  sute  de  suflete  pentru ingratul Duce de Mantua, e                     Aurel Decei
     aceeaşi  durere  a  unui  om,  a  face   de o fineţe incomparabilă. O biju­
     „ca mii de inimi la un fel să bată*,  terie  suplă şi  expusă  primejdiilor   ‘) Cf Em. Ciomac:   Bartok, urma­
     înseamnă  să  fi  artist  mare  şi  să  vântului ; însă inima care palpită   şul lui Liszt, in Cuvântul, 20. II. 1926.
     porţi  pe  frunte  sărutul  aprins  al  în ariile ei o afirmă pe artistă. —
     talentului. Dl Zaharia Bârsan o face Dl Jean Athanasiu e mai cunoscut.
     din belşug Creaţia mai nouă a lui   Şi mai uşor de caracterizat : bari­
     Lebonnard, se alătură astfel fericit  ton dramatic puternic şi rar. Peste   Cetitorii  noştri  sunt  rugaţi
     la celelalte creaţii ale dsale, copiii  orhestră (cf. „Mergi, Tosca!“ act. I.   a-şi  reînoi  fără  amânare  abo­
     sufleteşti ai unei activităţi rodnice  etc.) vocea d-sale năvăleşte impe­
     de peste un sfert de veac. — Din in­ tuos, ca o năvală barbară, care a-   namentele  şi  a  -şi  plăti  restan­
     terpretare mai menţionăm câte un    duce  toată  armonia  nesfârşitului,  ţele de pe anul trecut.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12