Page 10 - 1926-11
P. 10
Pag. 118------------------------------------- - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - ----------------------------- 14—III. 1926
lui Eminescu se pare că se va ri chifor Crainic, acest din urmă îşi suntem, fără a imita procedeele al
dica numai din obolul celor mulţi tipăreşte conferinţa despre „Tradi tora, (în artă), „căci imitaţia alte
şi săraci. „Acele ce au refuzat orice ţionalism“, ţinută la a patra şeză rează personalitatea creatoare“. Dacă
sprijin, au fost mai cu seamă insti toare a S. S. R. Articolul-conferinţă suntem barbari de ce să nu ne
tuţiile financiare, desigur prea să este aproape în întregime o severă cântăm durerile şi mângâierile noa
race pentru jertfa la care nu s’au lecţie de logică dată impresionistului stre după estetica barbară, adică
găsit prea săraci şcolarii când şi-au istoric al „civilizaţiei române mo autohtonă? Iată ce vrea tradiţiona
rupt banul de cinematograf ori su derne“, dl E Lovinescu, care fă lismul !
san.“ Statul ca totdeauna în ase când o confuzie grosolană între no Prin limpezimea ei „A doua ne
menea împrejurări a jertfit câteva ţiunile de: cultură şi civilizaţie, atârnare“ a dlui N. Crainic, i-a făcut
mii de lei şi şi-a văzut înainte de reduce întreg procesul de desvoltare o pieptănătură sdravănă dar justă
drum, uitând că cel puţin pentru o nu numai al condiţiilor materiale, dlui Lovinescu cu a sa „Istorie a
jumătate de an, ar fi putut să în dar şi a celor sufleteşti ale neamu civilizaţiei române moderne“, şi ală
ceteze cu subvenţionarea operetelor lui nostru, la legea imitaţiei. A face turi de articolele dlui D. Tomescu
de propagandă sau a proastelor fabula rassa din tot trecutul nostru, e o expunere luminoasă a doctrinei
turnee teatrale, şi în sch'mb să spo a-lnega şi a spune că starea actuală tradiţionalismului creator.
rească demn fondurile unei lucrări a a vieţii noastre e rezultatul imitaţiei *
cărei înfăptuire ar fi fost de datoria sa. integrale a apusului şi că „benefi „Viaţa literară“. Vine să ia
„Gândirea“ dă numele şi răsoun- ciem fără muncă de rezultatele acu locul dispărutei „Mişcări literare“,
surile unor prefecţi, cari trimit în mulate ale muncii altora“, e fără să umple golurile rămase în urma
alb lista de subscripţie, spunând îndoială o îndrăsneală. Din cele 3 acesteia. Mai umilă în format se
că... „populaţia refuză de-a mai sub volume ale dlui Lovinescu apărem prezintă însă mai amplă în preten
scrie sume de bani“. Cu toată să astfel ca nişte manechini, papagali ţii. Nu se mulţumeşte a fi o simplă
răcia fondurilor însă, comitetul a sau copişti. Reacţiunea trebuia să busolă de orientare; în cuvântul
încredinţat lucrarea vestitului sculp pornească, şi a pornit. Alături de program din No. 1 îşi asumă rolul
tor O. Han, care până la 1 Mai observaţiile juste ale dlui C. Ră- unui organ de discernământ literar.
1926 va prezenta în gips macheta dulescu-Motru, conferinţa dlui Ni- „V aţa literară“ apare mai întâi,
întregului monument şi va supra- chifor Crainic atacă problema chiar ca o recunoaştere a valorilor de
veghia personal executarea lucrării, în miezul ei. După neatârnarea po artă, sau spre încurajarea talentelor
primind suma de 2 000.000 lei. Se litică, dl Nichifor Crainic arată fe care caută formele mal apropiate
poate ca în acest timp să se mai ţele celei de-a doua neatârnări, cea realizării lor; va lupta însă contra
sporească binişor fondurile prin con sufletească, propovăduind-o şi do tuturor acelora care împroaşcă so
ferinţele şi şezătorile făgăduite în vedind-o în doctrina tradiţionalis clul consacrărilor definitive cu no
acest scop de revista „Gândirea“. mului: „Tradiţionalismul e tehnica roiul invidiei, neputinţei sau nebu
Poate să se întâmple vre-o minune, vieţii sufleteşti a unui neam. Civi niei lor“.
dar pare că auzim undeva tristul: lizaţia e tehnica vieţii materiale a Nobilă şi grea tendinţă. Ii dorim
„Nu spera şi nu ai teamă“... Şi ca omenirii... Civilizaţia uniformizează; sincer deplina ei realzare. Suntem
o dovadă că lucrurile aşa au fost cultura diferenţiază; iar dacă în ci într’o epocă de producţie literară
totdeauna, întâmplarea a descoperit vilizaţia materială imitaţia, e o ne destul de bogată, lipseşte însă forţa
acum de curând un nou document cesitate, în cultură ea înseamnă critică, care din îngrămădirea hao
inedit asupra înmormântării lui Emi moartea spirituală a unui neam. tică şi mixtă a producţiei să dis-
nescu, publicat în facsimile în Uni Tradiţionalismul nu e un pas bătut cearnă strălucirea adevărată de falsa
versul Literar. E tot o listă de sub pe loc, la nesfârşit. Cultura e un sclipire. Fi-va „Viaţa literară“ înce
scripţie pe care slova măruntă a organism în creştere continuă cu putul acestei forţe? Am dori să
lui Maiorescu a scris cuvintele du rădăcini în seva neamului, cu frun anticipăm pozitiv, mai ales că ne
reroase: „ Pentru înmormântarea lui ziş în atmosfera timpurilor. Seva e place crezu* i literar — tradiţiona
Mihail Eminescu‘\ şi pe care 10 aceeaş’; atmosfera e schimbătoare. lism deschizător de orizonturi noi,
oameni au semnat cu totul 390 lei, Tradiţionalismul e disciplina lăun — ne e teamă însă de prelungirea
pentru „funeraliile sărmanului Dio- trică ce călăuzeşte această creştere. la infinit a confirmării. Primele nu
nis*. Oricât de prielnică sau neprielnică mere nu ne îndreptăţesc la preve
Document sfânt şi de dreaptă ar fi atmosfera, organismul îşi păs deri prea optimiste. Partea de in
judecată a vremii sale, lista de sub trează, desvoltat sau închircit, ca formaţie, de orientare, de critică li
scripţie „pentru înmormântarea lui racterele fundamentale ce-i dau spe terară — scopu i principal — e
Mihail Eminescu“ e par'că o pre cificitatea“. In şirul generaţiilor cari mult strâmtorată pe micu-i format
vestire pentru listele noui de sub se succed trăeşte acelaş suflet, re de literatura pură, de interviewurile
scripţie ale monumentului acelu zultatul aceloraşi împrejurări de trai, literare — interesante din p. de v.
ia? Eminescu. cu aceleaşi moşteniri filogenetice, al ps hicului poetului—constituind
Cel puţin vremurile se ’ncăpăţi- lăsate din tată în fiu. „Conştiinţa însă o slăbiciune prin o prea mare
nează să arate aşa... naţională e o simbioză a trecutului extindere, putând fi interpretate în
* cu prezentul“. Tradiţionalismul face senzul unei lipse de material. Ceeace
„A doua neatârnare“. — In ca sufletul artistului să se aplece am dori să fie larg îmbrăţişat, se
„Gândirea“, reapărută spre bucuria spre izvoarele de inspiraţie autoh prezintă abia în germene. Intr’o re
tuturora în aceleaş superioare con tonă. Pildă veşnică e Mihail Emi vistă, unde literatura pură joacă rol
diţii de conţinut şi de tehnică, de nescu. poezia lui e plină de echou- secundar, trebue să găsim o com
astădată având la redacţie alături rile istoriei noastre şi de urmele plectă încercuire a mişcării literare
de iniţiatorul ei: dl C. Petrescu şi mitului nostru folcloric. In tot ceeace din ţară, prin adânci pătrunderi
masiva figură literară a dlui Ni- facem trebue să fim noi, aşa cum parţiale, şi largi vederi de ansamblu
