Page 6 - 1926-11

Pag. 114 C 0 S 1 N Z E A N A ------------ 14—111. 1926

Poemul are două. culmi drama­
Opera poetică a lui Lucian Blaga tice ; întâia e de natură interioară
Zamolxe * şi se petrece în actul II când poe­
tul se decide să se reîntoarcă în
(Mister păgân) mijlocul poporului care l-a alungat
d e I O N B R E A Z U cu pietre; a doua se petrece în
actul ultim, între profetul, intrat în
Lucian Blaga este un îndrăgostit Şi împletindu-te cu taina lor te pierzi in templu pentru a-şi zdrobi statuia
de poveste... El a păşit în literatura Şi te scurgi în unde şi’n pământ“ [stâncă şi Mag.
română cu un suflet deschis tuturor (p. 10) Sufletul acestui Mag încă s’a
tainelor ce mijesc „în flori, în ochi, outut dibui din cuprinsul povestit.
pe buze, ori morminte“. Taina cea Universul „năpârleşte“ sub ochii El este voinţa care se opune lui
mare — mare pentru frumseţa şi lui; el vede, prin intuiţie, substanţa Zamolxe cu aceeaş îndărătnicie,
adâncimea ei — o găsea el în na­ lucrurilor. In extaz t'mpul şi spa­ simbol al tradiţiei, duşmană’ oricărei
tură. In mijlocul ei sufletul lui se ţiul, categoriile fundamentale ale îaoiri. Abilitatea cu care poetul
ştiâ aesbrăcâ de orice urmă de in­ spiritului, se spălâtăcesc: aduce în scenă acest personagiu în
dividualitate, pentru a se topi adânc actul I dă dovada unei viziuni
în intimitatea ei. Analizând volu­ — „O frunză cade’n noapte, plastice de rară calitate. Reproduc
mele de poezii am văzut cum poe­ un veac se scurge’n mine; aproape în întregime fragmentul a-
tul se ştiâ cufundă în ritmul vieţii altă frunză cade'n noapte, cesta, în care Magul e trecut pe
universale, ale cărei svâcniri el le alt veac trece’n mine“ dinaintea soldaţilor cari păzesc
simţ’â mai vii în vinele naturii. S’a templul, înfioraţi’ de misterul cre­
mai’ putut vedeâ apoi cât de largă — şi viziunile îşi fac apariţia. dinţei lui Zamolxe, despre care ei
este receptivitatea sufleteacă a aces­ Bacanta din episodul „Culesul vorbesc:
tui poet, pe câte drumuri noi de viilor“ încă s’a ridicat, în beţia
senzaţ'i se scurgeau frumseţile na­ dansului ei dionisiac, până la extaz. „Al treilea ostaş
turii în sufletul lui. In transportarea ei extatică pă­ Linişte! Magul iasă din altar.
Natură şi poveste şi-au dat mâna trunde până la marea taină a vieţii (Toţi se aşezară In două rânduri. Ma­
pentru desăvârşirea poemului Za­ universale, care se rostogoleşte fără gul trece printre suliţi şi-i priveşte ager
molxe. Poetul, care adoră anticitatea oprire prin cosmos. împrăştiind ce­ în ochi)
pentru miturile prin care omul ei nuşă de morţi, ea cheamă la viaţă Magul
se simţiâ legat de cosmos, a ştiut pe copiii viitorului. Ea leagă, astfel, (aspru)
să-şi pună în joc toată experienţa pe ieri cu azi şi cu mâine:
sufletească făcută în întâiele două Corbi vreau să văd în zori pe furci
volume de poezii pentru a dă în ............................ • Aţi înţeles?
La noapte nu cruţaţi pe nimeni.
Zamolxe un mit care rivalizează coborâţi-vă toţi cei de mâine,
(dispare in dosul templului. Ostaşii se
în frumuseţe şi adâncime cu cele voi închină şi se aşează la locul lor)
ale anticităţii. Mitul „Orbului“ cu­ Porunci,
prinde în el toată sforţarea energiei luaţi-vă soarta de lut!
Ugerii lumii sunt plini,
universale, care ţâşneşte oarbă în prindeţi-i, stoarceţi-i 1“ (p. 40) Al patrulea ostaş
complexitatea de creaţii a cosmo­ înaltul preot ţi-se sfredeleşte cu privirea
sului şi pe carp numai omul, cu Dar cu tot acest misticism, care dă până’n ochii gândului...“
mintea, o vede. Energia aceasta po­ tonalitatea poemului, personagiile
etul a divinizat-o şi ne-a făcut pe noi au contururi sufleteşti schiţate foarte Şi mai departe:
oamenii cari ne închipuiam că o original, în câteva ' linii sugestive.
stăpânim, neşte bieţi copii, cari o Această concretizare sufletească a Al şaselea ostaş
poartă de mână... a personagiilor poate da multă in­ (încet)
Cufundarea mistică în viaţa uni­ tensitate dramatică unei opere. E Spun oamenii că el nu doarme niciodată...
versală este ceeace dă tonalitatea adevărat că expresionismul înclină
acestui poem. Deaceea poetul — mai mult spre dramatismul de na­ Al şaptelea ostaş
gândindu-se, probabil, şi la miste­ tură interioară, care se petrece în (misterios)
rele cu caracter religios ale evului sufletul eroilor. Lucian Blaga în In întuneric ochii lui se văd ca cei de lup:
mediu — şi-a numit poemul dra­ întâia lui operă dramatică a cărei tăciuni aprinşi în vânt...
matic „mister păgân“. Atmosfera fond şi mai ales, formă se apropie
mistică pluteşte peste sufletele per­ mult de expresionism a întrebuinţat Al optulea ostaş
sonagiilor şi peste mediul în care cu destulă abilitate ambele forme, (misterios)
se mişcă ele. In deosebi Zamolxe după cum vom vedeâ mai târziu. Magul e tăcut.
se ridică* în acest misticism, ade­ Din cuprinsul povestit în numărul
seori, până la extaz. In astfel de trecut s’au putut vedeâ liniile sufle­ Al nouălea ostaş
momente individualitatea lui îşi teşti ale eroului principal al poe­ Magul e rece.
pierde orice contur şi se identifică mului. Zamolxe e pătruns în toate
cu viaţa cosmosului: fibrele fiinţei lui de sentimentul in­ întâiul ostaş
timei legături cu viaţa universală.
„Numai om cu om eşti : tu şi eu. In serviciul acestui sentiment el Statornic ca un obiceiu rămas din zilele
Singurătatea spălăceşte aceste-mărginiri, [strămoşilor.
pune o voinţă tot atât de mare,
energia căreia nimic n'o poate Al doilea ostaş
* Vezi începutul în No. 10 al Cosinzenii. înfricâ. Setos de sânge ca o fiară.