Page 7 - 1926-11

14-111 iyi6 - - - - - - - - - C U S I N Z E A N A - - - - Pig. 115

Ostaşul de strajă în mediul natural şi psith'C al sălbatic, chinuit, orb, straniu şi veşnic
(zbucneşte) Tracilor. [frământat? —
O nu. Aicia nu mă simt împrejmuit de
Mai mult decât o fiară... Setos de sânge Pe îndepărtaţii noşţri strămoşi (oameni,
[ca învăţăturile sfinte istoria nl-i arată dispreţuitori faţă ci aşa de mult în mijlocul naturii
de astăzi şi din toate vremile*. de moarte. Viaţa lor se deseărcâ Încât mă mir că ei nu au măaunchiu de
[muşchiu pe cap
(op. 16-17) orbeşte în orgii dionisiace şl în jo­ în loc de păr — ca stâncile“...
curi războinice în cari moartea cuiva
In câteva fraze gâtuite de înfiorarea era o stângăcie, care prbvocâ râsul. (pp. 52-53)*).
pe care o lasă în urma ei o astfel Nu mai puţin sălbatică erâ natura
de fiinţă, liniile ei sufleteşti sunt în care s’a plămădit sufletul lor. Nu numai ca ideologie ci şi ca
sugerate, trezindu-ne totodată şi formă de expresie Zamolxe se poate
interesul faţă de desfăşurarea con­ Fantazia îndrăgostitului de po­ aşeză în imediata vecinătate a Pa­
flictului. veste, Lucian Blaga, şi-a putut de­ şilor. Aceeaş energie a ritmului o
Personajul cel mai original al schide larg aripile în atmosfera a- găsim şi aci desfăşurată însă mult
procesului — original nu numai ceasta; ea se găs^â aci în elemen­ mai larg. In undulaţiile lui se poate
prin liniile lui sufleteşti ci şi prin tul ei. urmări felul în care un sentiment
simbolica lui — ni-se pare Zemora, Felul în care poetul a dat expre­ ia naştere şi se desvoaltă în sufle­
fica Magului. Ea e soră bună cu sie acestui mediu merită să fie men­ tele personagiilor. Spaţiul nu ng.
zburdalnicul Pan din Paşii Pro­ ţionat. Pe strămoşii noştri ei ni-i permite să reproducem pasagiile în
fetului : prezintă înfioraţi de superstiţii, cre­ cari svâcnirile ritmului se s’mt mai
dincioşi în Magi, Vrăjitori şi zei pe limpezi; îndreptăm însă cititorul
„Cioplitorul cari şi-i închipuiau cu coarne de la pag. 18 unde ostaşul îşi descarcă
. (ridică capul, dar nu se întoarce. Ghiceşte) bour. In nopţi liniştite din pământul revolta şi dispreţul faţă de zeii vechi
Zemora — fiica Magului — sau o lăcustă..^ lor izbucnesc limbile de foc ale co­ într'un ritm de o rară intensitate, şi
Zemora morilor tăinuite. Vieaţa e atât de la pag. 73, unde Profetul îşi varsă
Şi una şi alta, căci Zemora tulburătoarea îmbelşugată aci, încât laptele se varsă ura sfântă în contra Magului. Sunt
iubeşte iarba şi soarele cu prisosinţă în ţărână, ca o jertfă două exemple îndeajuns de eloc­
viu ca lăcustele, — adusă de natură divinităţii; iar ro­ vente.
şi-ar vrea să aibă picioarele iurile de albine sunt atât de dese Imaginile inedite şi proaspete scă­
tot atât de verzi
verzi ca lăcustele încât le găseşti, ori unde, prin codri. pară şi aci la tot pasul. Fiecare
sau ca lintea bălţilor“... Intre mediul acesta, prisosit de vi­ vers se mândreşte cu câte una nouă...
(p. 60) ; aţă şi între omul lui este înrudirea Cititorul a putut vedea aceasta în
dintre stâncă şi bradul care-şi sfre­ exemplele citate.
înrudită de aproape cu Nona din deleşte rădăcinile în ea. Întrebuin­ In genere, ceeace surprinde şi la
Tulburarea Apelor şi cu Ivanca din ţând o comparaţie favorită poetului, această operă, este surprinzătoarea
Fapta. Personificare a frumseţii săl­ despre Trac s’ar putea spune că armonie dintre fond şi formă. Unui
batice a naturii, nimeni ca ea nu este omul păstrat aşa cum a ieşit fond mistic până la exaltare poetul
ştie îmblânzi roiurile de albine; din pântecele naturii. Caracterizarea ia putut da o formă a cărei ritm
nimeni ca ea nu poate face pădu­ acestui popor pe care poetul o pune şi imagine să ne introducă în suflet
rea să râdă cu hohote. Ea nu în­ în gura Cioplitorului, merită să fie ideo'ogia lui în toată frumuseţa ei
ţelege vorbele adânci ale înţelepţi­ reprodusă, pentru puterea ei de su­ sălbatică.
lor; ochii mari ai Iui Zamolxe o gestie şi pentru a ne putea face o
opresc insă, căci intuiţia ei feme- idee mai clară despre idealul de *) Despre arta cu care L. B. a Introdus
nină simţeşte sufletul profetic care om spre care ţinteâ poetul, îndeo­ mediul daco-trac la poemul lui a spus
luminează în ei. Zemorei îi plac sebi în întâiele două volume: cuvinte juste şi calde d. Sextil Puşcariu
cântecele în cari sentimentul a mis­ în raportul pentru premierea operei de
către minister, publicat în Cugetul Româ­
tuit o viaţă. Aşâ e cântecul Iui Ma- „Cioplitorul nesc, 1922, No. 2.
dîira cântăreţul care a trăit, cu du­
rerea lui, „până ce şi-a ucissufletul*. Vezi — cum un fulger nu e om —
Cântecul acesta are în el un sen­ Tot atât de puţin e Tracul om.
timent de durere sălbatică, de un El nu trăeşte Cetitorii noştri sunt rugaţi
tragic sfâşietor, ca şi povestea vieţii El se trăeşte a-şi reînoi fără amânare abo­
lui Madîira, pe care ea i-o spune Putere smulsă din potirul uriaşei firi
el n’are nici iubire pentru sine nici iubire
Profetului (p. 66). [pentru alţii. namentele şi a-şi plăti restan­
Nu mai puţin original e şi Ghe­ Aci am înţeles că tot ce este — trebuie ţele de pe anul trecut.
bosul, un fel de Mefistofel veşnic [să fie“.
iscoditor, pe care Tracii l-au învă­ Şi mai jos:
luit în superstiţii.
Defectul acestor personagii e, în- „Eşti ispitit să crezi că Tracii nu nasc
[om din om.
tr’o privinţă, schiţarea lor prea su­ Natura-i plăsmuieşte siDgură. ea însăşi
mară. Ele ne captivează interesul [dintr’odată
prin originalitatea lor, dispar însă Cum îşi face munţii ori izvoarele.
prea repede, lăsând în urmă regrete
că autorul nu le-a lăsat să se ros­ Zamolxe
tească mai deplin.
...nu zicea: „trăeşte centru alţii* sau „fiom“«
ci „fii izvor“, „fi fulger“.
Mitul lui Zamolxe nu puteâ să Şi oare Dumnezeul orb al său e altceva
se nască atât de desăvârşit decât decât ăst fel al Firei şi al Tracilor —