Page 8 - 1926-11
P. 8

Pag. 116-------------------------------------- ----  C  O  S  1  N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - -  ----------------------------- 14—111. 1926’


                       DĂRJ_ DE. S  E  A  M  Ă  ţind astfel cu ea destinul eternităţii“.   la  Londra  (pe  tema  campaniei  de
                                               (Valoarea  latină  a  culturii  engleze,   propagandă  deslănţuită  de  unguri
           P A G I N I   E N G L E Z E         pag. 19)                            şi  filounguri);  Organizarea  interna­
                                                 Dela  această  premisă  se  începe   ţională  a  scriitorimii.  Unele  au  fost
                de DRAGOS PROTOPOPESCU         construcţia.  D.  Protopopescu,  el   lansate de mai înainte în Ideea Eu­
                                               însuş  poet  —  căci,  alături  de  tra­  ropeană.  Ultimele  pagini  se  închid
                   edit. „Cultura Nat ooală“.
                                               ducerile  din  Thomas  Hardy,  pu­  pe  o  mulţumitoare  dare  de  seamă
              Dragoş  Protopopesca  e  un  nume  blicate  în  Gândirea,  din  ritmul  in­  asupra revistelor engleze.
           tânăr  în  literatura  noastră,  şi  deţine  terior, al pasionalităţii, al arhitecturii   Dacă  ar  fi  să  spunem  scurt  im­
           catedra  suplinitoare  de  literatură   eseurilor,  ca  un  şivoiu  primăvăratec  presia despre acest volum, am spune;.
           engleză,  la  Universitatea  din  Cer­  se  revarsă  sufletul  său  de  poet  —   impresionism erudit.
           năuţi.  Insă,  pe  lângă  acest  onorabil  comparându-i  cu  alte  neamuri  car­  Deşi, uneori, se repetă (cf. pg. 17
           titlu,  care,  singur,  nu  l-ar  impune   dinale,  relevă  că:  „Englezii  sunt   şi  150),  —  fiindcă  fiecare  studiu  e
           atenţiei,  prestigiul  i  l-a  făurit  acti­  poezia  creatoare“  (pag,  2\),  şi  ca   de  sine  stătător,  nu  e  în  continuare,
           vitatea  englezo-română.  E  o  reve­  o  consecinţă  „un  popor  lipsit  de   totuş  stilul  d-sale  captivează.  îndă­
           laţie  solidă  de  după  poto'irea  in­  mentalitate  critică“  (pag  20).  Ast­  rătul  afirmaţiilor  simţeşti  o  inteli­
           fernului  mondial:  ca  şi  Alexandru   fel, partea l a cărţii: Studii şi aprecieri,   gentă  activă.  Calitatea  esenţială,  nu
           MarcuşiAI.  Popescu-Telega.  Aceşti   conţine,  în  primul  rând  cap  tolele  :   numai  a  stilului,  ci  a  structurii  spi­
           doi  din  urmă  au  apucat  cazmaua  Lirism  englez  contimporan,  unde,   rituale  —  şi  cu  câtă  vervă  tratează
           frăţiei  şi  au  început  să  croiască  po­  prescriind  că  „lirismul  nu  se  do­  anumite  chestiuni,  de  cari  s’ar  ap­
           teci,  peste  mlaştini  şi  steiurl,  până  zează  în  suprafaţă,  ci  în  adâncime.   ropia  sfioşi  sociologii  şi  esteticianii
            la  „surorile  latine“.  Printr’o  consi­  Natura  lui  e  sinceritatea,  singura-i   —  este  mobilitatea.  La  aceasta  se
           derabilă  şi  calitativă  operă  de  po­  calitate  puritatea,  iar  dacă  e  sus­  adaugă  ceeace  face  pentru  nemţi,
           pularizare,  de  traduceri,  etc.,  ne-au  ceptibil  de  cantitate,  aceeea  e  a   să fie numit cineva Hellseher. Proza
           dat  imaginea  Italiei  şi  a  Spaniei   intensităţii“  (pag.  55).  îi  găseşte   poetică  a  lui  d.  Protopopescu,  dacă
            (într’adevăr terra ignota, pentru noi)  lirici autentici pe: Walter dela Mare,   ar  fi  să  se  asamene  cu  ceva,  ca,
            aşa  cum  sunt  astăzi.  Pentru  Franţa,  John  Drinkwater,  Arthur  Symons,   prin  concretizare,  să  prindă  mai
           Germania  şi  chiar  Rusia  se  făcuse  Thomas  Hardy,  Robert  Bridges,  W.   bine,  ar  fi:  un  isvor  de  munte  care
            anterior  destul,  uneori  prea  mult,   H.  Davies  „ultra-vagabondul",  din   răsfrânge  în  coborîrea  de  pe  stânci
           viciant de mult.                    care  cităm  un  model,  ca  să  fie  de­  bogăţia  locurilor  pe  unde  curge:  cer
              Despre  Anglia  nu  se  poate  spune  monstrat  că  în  ţara  practicismului   şi  codru,  rămânându-i  pentru  viitor:
            că  ne  erâ  necunoscută.  Shakespeare  există încă poeţi „fragezi şi direcţi“:  calmul şesului.
            şi încă vreo doi-trei laureaţi ai vea­                                                        Aurel Decel
            curilor, vreo doi-trei savanţi, mai re­  O dragă pereche bătrână erau bunicii
                                               Şi buni ca toate lucrurile mute: ei vedeau în cer
            cent o sumă de politicieni, trimiseseră   Mielul pe care Isus îl îndrăgise, copil;
            unde până în murii depărtatului cas­  Credinţa lor umbrită nu a fost de vreo îndoială,
            tel din Carpaţi... Dar se frânseră, ne-                       [pentru ei      CRONICA DRAMATICĂ
           putându-şi  asvâli  apelereconfortante   Moartea era un curcubeu în eternitate.
                                                                  (Copilul şi Marinarul)
            peste  parapet.  Căci  desigur  la  noi
            nu  a  bântuit  o  influenţă  engleză,   Pe urmă, consacră un stu,diu idea­       Antonia
            cum  a  avut  loc  de  ex  în  Germania  listului William Butler Yeats „un pe­
            romantismului.  Odată  cu  traducerea  regrin  în  subconştient“,  şi  furtuna-   Comedie în 3 acte si 4 tablouri
            „marelui  Will“,  făcută  epocal  de  tecului  Byron.  Lângă  aceste  iniţieri   de Menyhert Lengyel
           fraţii  Schlegel,  pe  gurile  Rinului  în  poezia  engleză,  stă  incursiunea
            porniră  a  se  urcâ  şlepurile  cu  im­  în  teatrul  englez  contimporan,  unde   întâia  piesă  teatrală  tradusă  din
            port  literar  de  peste  Mânecă.  La  îl  înfăţişează  pe  Gordon  I.  Craig,   ungureşte  în  stagiunea  aceasta  şi
            noi  literatura  engleză  e  o  cuno­  profesorul  marelui  Max  Reinhardt.  jucată  pe  scena  teatrului  nostru
            ştinţă  de  un  veac,  delà  Gr.  Alec-  Apoi îl dăltuieşte pe Joseph Conrad,   naţ  onal,  „Antonia,“  comedia  plină
            sandrescu şi Etiade. Insă foarte puţin  polonul  anglicizat  prin  intermediul  de  vervă  şi  de  autentică  viaţă  un­
            din  „tonicul“  englezesc  a  răzbătut  mării.  Cu  două  lucrări  de  erudiţie  gurească  a  Iul  M.  Lengyel,  a  avut
            până  în  România.  Cauza  principală  seminarială:  Un  părinte  al  criticis­  parte  de  un  succes  răsunător.  Cri­
            a  fost  fără  îndoială  lipsa  unei  co­  mului  englez,  Dryden,  şi:  Mâchia-  tica  dramatică  a  menţionat  faptul
            laborări  politice  intense  (V.  şi  Spa­  velli  în  literatura  engleză,  prin  cari   uneori  chiar  în  termeni  ditirambici,
            nia).                               manifestă  o  pregătire  fundamentală  iar  publicul  a  fost  vădit  satisfăcut.
              Astăzi avem pentru umplerea ace­  şi  reuşeşte  să  facă  o  păreche  de  Sinceritatea,  cursul  natural  al  ac­
            stuia  vid  Bucureşti-Londra,  forţe  descoperiri  în  ogorul  literelor  en­  ţiunii,  tipurile  viguros  schiţate  şi
            adevărate:  Ion  Botez,  delà  Iaşi,  Pe­  glezeşti,  încheie  partea  primă.  In  a  situaţiile  netorţate  din  piesă,  pre­
            tre  Grimm,  delà  Cluj,  şi  D.  Proto-   doua: Cronici şi Comunicări, numai  cum  şi  jocul  adecvat  şi  mai  mult
            popescu, delà Cernăuţi.             numele  ajung  să  trezească  interesul   decât mulţumitor uneori al interpre­
              Şi  n’ar  fi  un  lucru  extrem  de  faţă  de  valorile  cuprinse  aci:  Scri­  ţilor,  au  făcut  ca  soectacolul  „An­
            anevoios  această  muncă  de  cunoa­  sori  din  Londra;  Scriitorii  români   toniei“  să  se  întegreze  fericit  în
            ştere  reciprocă,  fiindcă  „vreme  de  în  Anglia;  Scriitori  români  în  A-  şirul  celor  realizate  cu  „Doctorul
            douăzeci  de  secole'  cultura  engleză   merica  şi  India  (amândouă  cu  pri­  în  dilemă,“  „Fraţii  Karamazov,*
            s’a  adaptat  la  cultura  latină,  împru­  lejul  traducerii:  Roumanian  Stories   „Nunta  lui  Figaro“  etc.  Ceace  e  în
            mutând  din  soarele  ei  clar,  contro-   —  15  nuvele  româneşti  —  de  d-na  deosebi  partea  valoroasă  a  piesei,
            lându-se  cu  criteriile  ei,  legându-se  Lucy  Byng,  foarte  bine  primite  de   e  echilibrarea  şi  alegerea  riguros
            de  valorile  ei  definitive  şi  împăr­  critica  engleză);  Ungurii  şi  Românii  artistică  a  elementelor  cari  împle­
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12