Page 11 - 1926-12
P. 11
21—Iíl. 1926 C O S I N Z É A N A Pag. 131
violetul nu erau încă percepute, iar tot drumul parcurs, cu întrezăriri taţie solidă, sprijinită de citate din
verdele începea abia să apară şi pentru viitor. literatura estetică franceză şi ger
numai roşul, portocaliul şi galbenul Cu acelaş suflu de primeneală, mană, d. Davidescu susţine o teză:
erau colori perfect distincte. In dacă nu în tehnică dar în fond, se că simbolismul este o continuare
musicâ este o dovadă convingătoare prezintă şi „Năzuinţa* îmbogăţită în adâncime a romantismului, cu
progresiva şi lenta educaţie a prin adaosul grupului delà „Suf et care are în comun principiul de
urechei în „consonanţe“ : la Greci românesc“. In întinderea-i largă tra „emancipare al eului*, elementul
era considerată disonantă şi „terţa tează — pline de interes — su nou, opus manierei clasiciste, cu
majoră“, care apoi în Evul Mediu biecte variate, literatură-artă-ştiinţă, care se legitima romantismul. Al-
fu stimată ca arhi-consonantă, în în diferitele nuanţe ce prezintă : toindu-se pe filosofía idealistă ger
vreme ce era considerată disonantă proză, poezie, critică, arheologie, mană şi întrebuinţând libertăţile
quarta, în care urechea modernă, geografie pitorească etc. etc. E o romantice şi în alte direcţii: în
acum obicinuită cu toate intervalele mică concurenţă a „Vieţii Româ inspiraţie prin încercarea de a
scării diatonice, nu mai găseşte neşti“ delà laşi. Dorim ca elanul substitui diversităţii colective, cău
nicio disonanţă. Riemann a fjst ce mână înainte grupul de scriitori tarea stilizată de sine, a autorului,
primul care ne-a făcut cunoscut, cu adunat în juru-i să se menţină în în versificaţie creând versul liber,
privire la percepţia tonalităţii, cumcă vigoare ascendentă. etc. simbolismul s’a individualizat
Arabii şi Perşii, prin rafinamentul * totuş ca o nouă şcoală în literatură,
urechii lor, ştiau să aprecieze a Monumentul durerii. — Ii lupta mai ales în Franţa.
treia parte a tonului. Acuma ne pu pentru viaţă, societatea modernă, La noi — popor emianente imi
tem închipui că educaţia evolutivă aleargă sălbatică înainte, uitându-şi tativ, conform teoriei d lui Lovinescu
a organului auditiv ne va putea trecutul cu fiecare pas făcut către — simbolismul a găsit răsunet de
face accesibili la sensaţii armonice viitor. Cu toate că urmele mai dăi- timpuriu. Dar răsunetul nu l’a pro
noi. (După revista italiană Marzocco). nuiesc încă adânc în toate manifes vocat poezia lui Macedonski, cum
* tările de viaţă, războiul peste care se susţine de obiceiu, ci versul atât
Revistele Craiovei. — Suflul abia 8 ani şi-au risipit zilele, par’că de noii şi de riguros al iui Emi-
de puternică primenire literară, care s’ar fi întâmplat cu cine ştie câtă nescu, cel scăldat în apele filosof iei
a învăluit deodată o seamă din re vreme în urmă. Uitarea aceasta s’a germane. „Scriitorul care trebue
vistele noastre, dând viaţă unora, lăsat mai ales ca un zăbranic privit Ia noi drept, dacă nu înte-
crezute pentru veci adormite, sau negru, peste soarta tristă a invali meetorul, cel puţin semănătorul de
suprimând pecetea artei adevărate zilor, Orfanilor şi Văduvelor de posibilităţi viitoare, este, în această
altora al căror răsuflet ieşia cadin- râzboiu — pentru uitare mai repede privinţă, Emlnescu. El rămâne, în
tr’un piept de tuberculos — se re îngrădiţi în scurta formulă de I. O. srisul românesc, produsul cel mai
simte viu şi în vechile creaţii ale V. — cari sjcnt tot mai greu apâ- autentic şi mai viu al idealismului
Craiovei: „Ramuri“ şi „Năzuinţa.“ saţi de mizeria vieţii. Cei fericiţi şi filosofic german. Sensibilitatea Iui,
Răsfoind numărul apărut din Ra tari aleargă înainte, lăsând pe cei apoi lupta lui cu limba, ideologia
muri, cu îmbrăcămintea-i de carton, slabi pradă tuturor durerilor şi ne lui, actul lui faţă de fiinţa sa lite
te simţi pătruns în plin de crezul voilor. D. C. Argintam ofiţer inva rară, intuiţia lui mistică, sunt ca
ce-i stă ia bază. Mânată de ace lid şi publicist iscusit, dă glas acestei ractere care, pe cât îi deosebesc
leaşi credinţe — evoluţie cu rădă dureri în cartea „Monumentul du- de înaintaşii, de contemporanii şi,
u
cinile înfipte în trecut — prin bo rerii , care desvâieşte lucrurile în mai ales de imitatorii lui, pe atât
gata viaţă ce respiră, ştie să le im toată dureroasa lor goliciune. Se îl apropie de poezia simbolista.“
prime strălucirea izbitoare a lucru arată aici cât merită şi cât de pu Mărturisim că această încadrare
rilor nouă. ţin s'a făcut pentru aceşti nenoro a lui Eminescu în „curentul“ sim
Vezi reînviind mişcarea din jurul ciţi I. O. V. Dar cartea nu rămâne bolist — el singar dintre poeţii
Sămănâtorului, în cadrele desvol- numai în domeniul pur al consta noştri rămăsese doar neîncradat
târii actuale, concretizându-se teo tării. Dl Argintam cunoscător bun intr’o şcoală literară — nu ne-a
retic în articolul realist cugetat al al durerii celor îngrămădiţi îij for revoltat ca pe ortodocşii dispreţui
Dlui D. Tomescu, în care se formu mula l. O. V. cere îndreptările- ne tori ai tuturor „curentelor“ nouă.
lează adevărata teorie a tradiţiona cesare şi arată căile prin cari s’ar Dar la noi şi, se pare, şi în apus,
lismului: „acţiune în care puterile putea face. Asistenţa medicală gra nu există numai o singură definiţie
trecutului se împreună creator cu tuită, împroprietărirea integrala şi a simbolismului. Neînţelegerile în
aspiraţiile prezentului*. Astfel tra egalizarea soldelor invalizilor, oifa- cazul lui Eminescu se explică astfel
diţionalismul înseamnă, nu împie nilor şi văduvelor, cu cele ale'ar în parte.
trire în aceleaş formule, nu simplă matei, ar fi mijloacele cele mai
unitaţie a creaţiilor trecute, ci dim bune pentru îndreptarea sorţii celor B I B L I O G R A F I E
potrivă „înseamnă sănătate şi vi din I. O. V.
goare, înseamnă mişcare şi acţiune, „Monumentul durerii“ credem că CĂRŢI
înseamnă voinţă şi elan“. O teorie va răscoli un echou îndreptăţit. E
confirmată puternic prinoperile dlor strigătul unei lumi neîndreptăţite şi Al Negură'. Sărmanul pescar, versuri.
L. Rebreanu, Nichifor Crainic, Ce uitate. Cei ce au urechi, să auzâ. Tip. Corvin, Arad.
Doina Delacriş: Crâmpeie din suflet,
zar Petrescu, Ion Pillat etc., prin * versuri, Tip. „Doina“ Beiuş, Lei 25
însăşi laturea literară a Ramurilor Simbolismul în poezia română.
din care relevăm fragmentul de ro In ultimul număr apărut din „Viaţa REVISTE
man al dlui Ctzar Petrescu. Aş Românească“, d. N. Davidescu pu
Neamul Românesc literar anul I. No. 14
teptăm cu nerăbdare numărul ju- blică un studiu despre „Estetica 15 Bucureşti.
bilar în care să i-se concentreze poeziei simboliste“. Cu o argumen Răsăritul anul VIII. No. 6 Bucureşti.
