Page 2 - 1926-12
P. 2
ânUl X. CLUJ, 21 MARTIE 1926 NUMĂRUL 12
COSINZEANA
R E V 1 S T ML I T E R A R Ă S Ă P T Ă M Â N A L Ă
DIRECTOR Ta * * ABONAMENTUL î * * BIROUL:
SEBASTIAN BORNf&ISA * 300 LEI ÎN ŢARÂ — 600 ÎN STREINÂTATE * PIAŢA LUZA V O D Ă 16
P R E S A A R D E L E A N Ă C E R E R E G I M D E P R O T E C Ţ I E !
# de SEBASTIAN BORNEMISA
In zilele noastre* de uriaşe fră cauza fiecăruia, numai pe a noastră am ciile aduse indivizilor singuratici, dar
mântări economice'şi sociale, când uitat-o, numai pe-a noastră am ne pretindem, ca lumeasă înţaleagăodată
la fiecare pas se aude plânsoarea glijat-o săptămână de săptămână, că sacrificiile noastre au şi ele mar
ascuţită a tuturor acelora, care poartă an de an, ca şi cum noi nu am fi avut gini şi că neamul acesta are interes
pe umerii lor ofBsiţi povara unei nici nevoi, nici dureri, nici ponosuri. vital, ca pe plaiurile Ardealului şi
înterprinderi industriale sau comer Ei bine, iam ardet Ucalegon! ale Banatului să vieze o puternică
ciale, — să ne fie pe-o clipă îngă Cuţitul ne-a ajuns la os şi dacă presă românească şi capabilă de e-
duit şi nouă, ca să vorbim de durerile printr'o eroică hotărâre presa romă forturi. De-aceea cerem, să se treacă
mari ale presei româneşti din Ardeal nească din Ardeal şi Banat nu-şi dela vorbe la fapte şi acestei prese
şi Banat. Din concertul acela macabru, strânge nici acum rândurile şi nu şi sâ i se creeze un rtgim de pro
în care tremură sute şi sute de gla strigă durerea, — apoi săvârşeşte o teste, ca oricărei instituţii de utili
suri desnădăjduite, va prinde astfel îndoită vină: şi faţă de fiinţa sa şi tate naţională. Suntem în deplină
poate cineva şi strigătul nostru de faţă de rostul ei de o netăgăduită conştiinţă, că nu cerem nicio absur
durere şi se va găsi poale un om, valoare şi socială şi naţională! ditate, ci numai un drept real, care
care să ne înţeleagă şi mai ales să Nu vorbim de calitatea aceasta a izvoreşte din fiinţa noastră de pro
vadă, că presa românească a Ar ei din urmă. O cunoaşte fiecare om, motori şi susţinători ai marilor ide
dealului şi Banatului se sbate astăzi fiecare factor politic începând dela aluri naţionale de viaţă!
mai desnădăjduită de cât oricând în umliul cărturar de pe sate şi până La ce să se rezume acest regim
ghiarele unei boli, care nu iartă. la ministru, fiecare a discutat la noi al presei ardelene, este o chestiune
Anemică şi plăpândă, pe înfăţişarea problema presei româneşti, fiecare a de amănunt, care nu mai interesează
ei şi-a pus parcă pecete ftizia, şi avut cuvinte de reală pătrundere pe toată lumea. Organele de stat,
vlăstarele crescute cu atâtea sacri pentru situaţia ei mai mult decât şi ’n primul rând cârmuirea centrală
ficii morale şi materiale din partea critica, dar nimeni în cuprinsul a- o poate, de sigur, aprecia oricând.
unor visători incorigibili, — se usucă cestei ţări dintre aceia, care ar fi Obligativitatea publicării anunţurilor
văzând cu ochii, ca într'o bună zi putut ca s'o facă, nu i a întins a- oficiale în fiecare publicaţie locală,
sâ se stângă rând pe rând, aici unul, cestei prese nici măcar un deget de hârtie cu preţ redus, scutire de porto,
dincolo altul. sprijin şi nu i-a dat măcar un semn permise de liberă circulaţie şi abo
Este desigur şi vina noastră, care de reală ajutorare. Toată lumea a namente de sprijin pentru instituţiile
ni-am luat pe umerii tânări sarcina rămas în marginele unei fade com de stat, sunt câteva din condiţiile,
ingrată de-a ţinea trează conştiinţa pătimiri şi a unei promisiuni, care care ar contribui într'o largă măsură
unui neam printr'un scris stropit cu n a trecut niciodată pragul realizării. la înflorirea acestei prese nenorocite,
lacrimi şi cu suferinţă, că am rămas Ici-coalea s a aruncaţ câteo fărâmă care n a cunoscut până astăzi, decât
ani de-arândul părăsiţi şi fără de Sindicatului ziariştilor, dar la jertfa.
cuvânt, — căci niciodată susţinătorii presă însăşi nu s'a gândit nimeni *
de publicaţii româneşti nu ne-am şi nimeni n'a văzut-o! In schimb pe
unit glasurile, nu ne-am strigat su cine n'a slujit ea, cui nu i-a făcut Suntem, se spune, în preajma unei
ferinţele şi nu ne-am cerut dreptul hatâruri, pe cine nu a apărat, pe schimbări de regim. Pesa române
la viaţă! In vremece toate breslele cine nu a înălţat! A fost un ade ască din Ardeal şi Banat se adre
economice şi-au creiat formidabile vărat stranpontin de-o rară elasti sează cu toate aceste şi guvernului
citadele de apărare, noi am ră citate, care a saltat la ranguri şi la de azi, ca şi celui de mâne, ca să
mas streini de spiritul vremii şi ne demnităţi pe toţi cari s au apropiat aibă pentru ea toată solicitudinea
am dovedit breasla cea mai firavă de ea cu un zâmbet de înţelegere şi fără privire la caracterul şi
şi mai puţin capabilă de viaţă. Prin a marilor probleme dela ordinea zi credinţele ei politice, să-i creeze con
coloanele noastre, pe care le impri lei, facilitând nu numai înălţarea, diţii no ui de viaţă, dacă vrea, ca
măm cu atâta jertfă supraomenea cişiînstărirea lor! Nu pomenim, de ea să poarte cu demnitatea şi cu
scă săptămână de săptămână, am sigur aceste lucruri, cu niciun gând mesvigoare în acest colţ de ţară stindardul
strigat durerile tuturor,am pledat chin. Nu cerem răsplată pentru servi ideii de stat român.
