Page 7 - 1926-12

21—lll. i^>¿6 C l i b l N Z E A N A ----------------------------------------------- P°g. 127

seşte — de câne, şi-şi descarcă nebun şi slobod şi cald : despre prinderea Nonei de către cio­
,furia vicleană“ pe aducătorul lor aprindeţi altarul“! (pp. 136—137). bani, el rosteşte cântecul uit m, de
şi pe săteni. Oamenii se împrăştie U.timul episod, „Isus Pământul', adio:
îngrijoraţi de „boala“ popii. Câtorva se petrece în casa popii, luminată „Rămas bun domnişoară Nona,
dintre cei rămaşi în urmă, „Omul din afară de flăcările bisericii ap­ undeva te-au asvârlit în flăcări —
cu cercel în ureche“, — personagiu rinse. „Inima de aur“ a bisericii, Şi paserile cerului au înebunit
sceptic şi ironic, asemănător cu potirul, a fost salvat de Moşneag. de tămâia cârnei tale.
Ai tulburat apele : sufletul renaşte sănătos.
.Ghebosul“ dinZamolxe, — le spune Popa, care vrea să-şi ducă până la Somn potolit domnişoară Nona,
că ar fi văzut pe dracul încuşi ie­ capăt „haiducia“ lui în cele sfinte, somnul de floare nebună
şind pe fereastra Popii zărise, pro­ acuză pe bătrânul cu sufletul ilu­ vânt blând să ţi-1 împrăştie pe pământ...
babil pe Nona, în haina ei roşie, în minat, de sacrilegiul încendierii lă­ Fără durere rămân — şi nu mai strig —
dimineaţa aceea când i-a scăpat caşului sfânt. Fascinat de măreţia (p. 161).
părintelui. martirajului care l-ar suferi prin El pleacă în lume să se dea al­
Episodul care urmează ne duce moartea sa nevinovată, acesta ia tora, în urma lui răsună plânsul
într’alt mediu. Suntem în camera asupra sa îngrozitorul păcat. Sătenii Patrasiei, care a înţeles ceva din
gotică a alchimistului Wolf din Si­ înfuriaţi îl şi omoară. Străfulgerarea minunea petrecută în sufletul băr­
biu, care rosteşte formule magice de sfânt a jertfei Moşneagului îl batului ei — „aici s’a întâmplat
pentruca să-i reuşească transfor­ iluminează şi pe Popă. Sufletul lui ceva ca în altar când vinul se
marea în aur a elementelor. La el chinuit de îndoeli s’a vindecat: schimbă în sânge de Dumnezeu“
vine Nona, Doctor Universalis şi „Pământ m’am văzut — vreau să înge­ —; şi a lui Radu, care sperează to­
Maler. Toţi plânuesc urcarea noii nunchez lângă el. tuşi că domnişoara Nona a scăpat,
;
credinţe în munţii Valachilor. Nu­ Nu e nimeni aici — să cânte? pentrucă: „şt â să râdă atât de fru­
mai braţele vânjoase ale acestora „Isus e Dumnezeul-miel, mos“. In sângele lui tânăr încep să
Isus e glie şi om,
ar fi în stare să-i apere de merce­ Isus e copac“. mijească ademenirile Fiicei Pămân­
narii catolicii, cari îi ameninţă. Dar tului.
oamenii aceştia comozi, perduţi în Acestea sunt liniile exterioare ale
silogisme scolastice nu îndrăznesc In lume vreau să mă altoesc acţiunii. Ele par simple ca liniile
pe toate crengile.
să plece între ciobani, cu catechis- Paseri răsună prin care „Ţăranul zugrav“ din In
mul tălmăcit şi tipărit de Maler. şi paşii mei cântă spre zările ce se desfac. marea trecere închipuia tainele mari.
Nona promite să facă ea această Pe-aici prin uşa aceasta ies din mine Dar în interiorul lor se frământă
faptă. Intre sufletele acestea atât de — om fără nume — viu — şi sărac — suflete şi patimi, se încheagă sim­
absente, Radu, feciorul popii, este De mult un vârtej boluri pline de o poezie aspră, ca
un şivoiu de munte, care se rosto­ mi-a pustiit sângele. sufletul istoric al naţiei de pe a-
goleşte sglcbiu şi sălbatic printre Acum dimineaţa s’apropie de pământ ceste plaiuri.
nepăsarea stâncilor. cu linişte“. (pp. 164- 165) Dar despre toate acestea — în
După „lntermezzo'-ul acesta li­ numărul viitor.
niştit şi luminat de umorul ştrengă­ Trecerea prin sângele lui a is­ Notă: In numărul trecut s’au strecurat
resc al lui Radu, întrăm iarăş în pitei Fiicei Pământului i-a rămas două greşeli de tipar regretabile. Dau
fierberea dramei. Povestea episodu­ ca o amintire îndepărtată. Intre el, rectificarea lor pentruca cetitorii, îndeosebi
cel chinuit de ademenirile Nonei,
cei cari nu cunosc opera poetului, să
lui care urmează, „Clopotele“, e poată înţelege fraza: La pagina 114, col.
scurt! La popa, care aşteaptă pe dornic de „haiducie cu duhul“ şi II. în citatul dela mijloc, in loc de Porunci
Nona în stână, în noaptea răcoroasă noua lui stare sufletească — i-se să se citească: Prunci; iar la pagina 114,
de toamna, Fiica Pământului vine pare o prăpastie de-un veac. Când col. I., rândul 13, de sus în jos, în loc de
iarăş cu toată ispitele ei. Ea îl con­ Radu îi aduce, plângând, vestea procesului să se citească: poemului I. B.
vinge să aprindă biserica ridicată
de curând, ale cărei clopote cântă
în munţi: DĂR± DE SEAM_Ă
Nona
.Cupa celor o sută de fericiri păcătoase V A D U L H O Ţ I L O R
ţi-o aduc.
Ca un fruct copt mă smulg Roman — de Vasile Savel
din crengile nopţii
pentru rnânile tale aspre. Titlul romantic al cărţii dlui Sa­ ducul vremurilor patriarhale cu
Tu eşti sărac
nu mă doreşti ? vel îţi evocă în minte cărţile dragi pletele strălucitoare răsfirate până
Ia-mă ! Sfârtică-mă. ale copilăriei, când povestea vieţii pe umerii largi şi cu ochii cari se
Fiica pământului sunt lui Tunsu Haiducul sau lancu Jia­ întrec în schinteiere cu jarul piet­
pentru tine pământul mi-1 desfac. nul pitită pe subt bănci, se ascun­ relor scumpe ţintuite pe armele dela
Nu lăsa clipa din palme să-ţi curgă ;
Am suflet şi eu, dar numai adânc dea sfioasă între scoarţele plicti­ brâu. In dosul titlului simţi parcă
in amieze de noapte coaselor cărţi de şcoală. înainte tropot de copite, zăngănit de săbii,
atunci mi-1 adun de snb cer de-a o răsfoi, te aştepţi parcă să şuier clocotitor de voinic şi între­
cum florile rouă şi adună. se zugrăvească în dosul literelor gul echou al literaturii haiduceşti
Ţi-1 dau ţie — chinuitule sub lună ;
neacă-ţi în el turburatul tău rost 1 mărunte un tainic miez de noapte, de-acum un sfert de veac. Cele
O, şi trupul ţi-1 dau scăldat în apă bălaie de lună, la dintâi rânduri vin însă să te des-
calcă-1, sdrobeşte-11 marginea unei poieni, iar din pânza mintă. Acţiunea se petrece în tim­
Vei fi stăpân singur, înalt, umbrelor tăcute de-odată cu chio­ pul războiului mondial, iar vremu­
peste minunea ce-am fost
peste minunea ce sunt, tul voinicesc, să isbucnească în rile moderne nu mai sunt potrivite
iar odată te vreau salt jucăuş de armăsar răsfăţat, hai­ „haiducitului“ de codru. Haiducia