Page 3 - 1926-13
P. 3
28- III. 1926-------------------------------------------C 0 S 1 N Z E A N A Pag. 135
drumul său, ci-l va plimba prin
şoselele făcute de alţii, nu este de O M U L C A R E A M Â N C A T D I A M A N T E
parte de neputinţă..“ (pag. 45—46.)
In numele acestui ideal profesorii
de MUNTEANU MIO
universităţii noastre pleacă duminecă
de duminecă, până în cele mai măr Era pe Ia jumătatea lunei Martie. după două zile. Mă primi cu o bu
ginaşe orăşele ale Ardealului, să Primăvara timpurie n’avea un bul curie sgomotoasă, cerându-mi mii
găre de zăpadă. Fiind însărcinat cu de scuze, pentru timpul, pe care-1
ducă cuvânt luminat pentru înălţarea
construcţ a unei clădiri, care trebuia răpise muncii promiându-mi în vii
sufletelor în ziua de odihnă şi să
să între în proprietatea stăpânului tor o credinţă de câine umilit. Când
angajeze toată societatea la opera încă în luna Iunie, mă folosii de văzu sticla de rachiu se jură că e
ei ştiinţifică, atât de utilă. Acesta- i timpul favorabil şi începui lucrările în stare să moară pentru mine; iar
idealul pe care l a scoborît în lumea cu prima zi călduroasă. când se ivi şi a două sticlă din
universităţii noastre profesorul V. Găsind într’una din zile pe zida buzunarul stâng, îmi şopti: „nu mai
ştiu cum să-ţi mulţumesc.“
I. Bărbat, părintele sufletesc al rul, Antonie Bracu, urcat pe schele După-ce înghiţi sdravăn de câ-
„Extensiunii,“ găsindu-i forma cea şi povestind o snoavă fără sfârşit te-va ori, îmi vorbi:
muncitorilor, cari se tăvăleau de
mai potrivită, împreună cu colegii râs, fiu cuprins de-o mânie atât de „Sunt un mişel Domnule archi-
dânsului, pentru a se putea întrupa nech bzuită, că luând un pietroi tect! Ştiu şi o şti şi Dumneata.
în realitate. Este întâia operă mare, l-am isbit drept în frunte, făcân- Dir aşa-i omul sărac, dacă are
du-1 să se rostogolească fără conş ctva pe inimă, par’că dracul îl îm
pe care culiura-i vastă, organi tiinţă depe schele. In timp de o pinge să şi-o golească dinaintea
zată şi încălzită de dragostea-i pu oră, zidarul nu dădu nici un semn oricui... Mai înghiţi una, apoi con
ternică de neam, care caută să se de viaţă, ceia-ce mă înspăimântă tinuă... Tocmai le povesteam, cum
manifesteze în faptă nu în vorbă peste măsură. Cum nu găsii medic a trecut norocul pe lângă mine...“
... Acu zece ani, cu primul va
deşartă şi ajutată de optimismu-i în apropiere, l-am încredinţat îngri por, care-şi luă drumul din ţara
robust, i-a dat putinţa s'o închine jirilor cârciumăreşii la o sută de noastră către America, pornii şi eu.
spre binele neamului său, — întâia paşi, departe de construcţie. După Am ajuns în Ntw-York. Ai să-l gă
câte-va ore primii veşti liniştitoare
din seria, pe care o aşteptăm. asupra sănătăţii lui. Mustrat de seşti pe hartă, un oraş mare cât o
Extensiunea Universitară se în conştiinţă, înarmat cu două sticle săptămâna. Intrat la o fabrică, Dum
nezeu sau dracul, îmi scoase în
tâlneşte în scopul ei cu acele orga de rachiu, mi-am căutat victima, cale un bulgar şi un italian. Ne-am
nizaţii culturale, cari există în ce împrietenit. Bulgarul era un fecior
lelalte centre universitare, ori în sdravăn, cu vre-o opt ani mai tinăr
oraşe mai mari ale ţării, cu nu decât mine (eu aveam treizeci şi
mele de „Universitate Liberă, sau S T E L E L E şase); iar italianul un bătrân stri
u
cat, beţiv fără pereche. Beau şi eu,
, Universitate Populară,“ dar se de dir italianul meu înghiţea rachiul
osebeşte de ele prin sistemul cu I. CONST. DEL A BAI A cu pahar cu tot; îl sfârma bucăţi,
care lucrează şi care i asigură un cu dinţii lui laţi şi mari, şi-i îng
rezultat mai bogat sforţării sale şi Stau stelele, flori luminoase, hiţea sticla.
se deosebeşte prin amploarea acti Pe bolta înaltei tării; Intr’o zi ce-i vine bulgarului:
„Mâi, am auzit că acolo unde a-
vităţii sale, care nu se mărgineşte Din mii de potire aruncă pune soarele (cam departe nu-i
numai la un oraş, ci îmbrăţişează Resfrângeri de raze-argintii. vorbă) ar fi ţara aurului. Te duci,
o provincie, cu aceleaşi forţe alese, îţi umpli traista cu aur şi te reîn-
ce i le pot furniza facultăţile unei Adesea, par candele aprinse toici milioner. Aici până să te îm
universităţi. Ea se întâlneşte în dru bogăţeşti, scoţi pieri albi.“ Avea a-
Ce pâlpce, pale şi reci, tâta tărie în ochi, bulgarul, că ne
mul ei de multe ori cu o altă insti luă minţile şi am placat laolaltă
Sub tâmpla cupolei albastre,
tuţie de cultură de aici din Ardeal, spre ţara aurului.
cu Astra dela Sibiu, care răspân De veghie în templul de veci. Pe drum nimerim noi, la vre-o
u
9
deşte aceeaş dragoste de ştiinţă şi două săptămâni, într’o cârciumă. In-
lăuntru, într’un colţ, vre-o zece
aceleaşi învăţături ale ştiinţei în Jos, mişun' a lumei vermină, voinici încruntaţi, şopoteau a rău.
massa poporului, mai ales dela sate, In haos de patimi şi dor, Noi şf oşi ne aşezăm mai lângă
ţâră a neglija însă oraşele. Şi se Când stelele-şi cern pe ’ndelete uşe, de-o fi ceva, să ne fie la în
completează astfel în opera lor, Lumina misterelor lor. demână. Cârciumarul, o poamă rea,
dând prin acest strălucit concurs o se vedea cât decolo ce plăteşte,
pildă frumoasă de muncă culturală Şi-adese a, când prin cimitire.. nici să ne ia în seamă, atât se plo
conea înaintea voinicilor. Către seară
şi celorlalte provincii din ţara în
Plâng ramuri, pe margini de gropi pleacă ei şi nu mai rămânem decât
tregită. cu cârciumarul, care-şi freca mâi
Stelele îşi tremură jalea nile laolaltă, să le jupoae, de bu
Şi-şi picură razele ’n stropi. curie. Nu trecu un ceas, că au piş-