Page 10 - 1926-14-15
P. 10
f.
Pag. 154 ------------------------------------------- C O S I N Z E A N A ---------------------------------------- 4-1V. 1926
nu ştiu., să fi făcut vre-un rău“.. un vânt ascuţit, clătinând ramurile gatele ascunzişuri ale acestui per
— „Nu de asta te’ntreb... Priveşte., pomilor în floare. Praful răscolit, sonagiu şi i-ar da ritmul sălbatic,
acest frate-al tău... e obosit... Lem salta în suluri jucăuşe, isbindu-se aproape ireal, care svâcneşte în sân
nul e greu., şi nu poate să-Iducă!.. de zidurile vechi. gele ei.
Ia-I tu... şi vino cu noi spre „Gol- Intr’un târziu... convoiul se opri... De câteori Nona apare în scenă
gota\. In dreptul soarelui trecu un nor ea răstoarnă toate gândurile Popii,
Simón privi spre faţa plină de răsleţ, învăluind în umbră, bătrâna târându-1 spre păcate mari, adevă
sânge a Nazaripeanului. Inima lui cetate. Vântul porni mai tare... Frunrate sacrilegii. Ea i se învârtejeşte
bună se înduioşe... zele subţiri purtate de suflul rece în sânge atât de sălbatic, încât tre
se alipiră de flori, şoptindu-şi înfio buie să lovească în cineva pentru
— „Primesc“!,, răspunse,., şi lu rate... a se stâmpărâ, trebuie să facă o
ând crucea pe umăr, plecă înainte,
Şi prin murmurul de voci ce stră- faptă mare, fie şi cel mai întunecat
bătea de departe, se auzi un stri păcat pentru a se eliberă. De-actea
. . Dinspre munţii „Sionul“ porni găt furtunos: Golgota !... Golgotal... el loveşte fără milă cu biciul în
blândul şi nevinovatul Moşneag şi
de-aceea aprinde biserica. Ea vine
Opera poetică a lui Lucian Blaga deodată cu răcoarea proaspătă a
dimineţii, când toate simţurile se
desfundă şi tremură de sănătate;
Tulburarea Apelor*)
atunci poartă pe umeri cojoc cio
(dramă)
bănesc şi biciu în mână, iar dacă
d e I O N B R E A Z U aruncă cojocul rămâne într’o haină
lipită de trup, roşie ca o flacără
Lucian Blaga este un dramaturg Analizând Poemele s’a putut ve- „răsucită“ din pământ (Episodul
de idei. Lucrul acesta s’a putut vedea deâ ce înţelegeâ el prin ideea de „Fiica Pământului “) Sau vine cu
la analiza schiţei dramatice Pustnicul „oământ,“ de „umbră a sufletului.“ căldura sângelui ei în răcoarea aspră
(din voi. Paşii Profetului) şi mai Cântând imnuri personalităţii care a nopţii de toamnă, îmbrăcată în
ales a poemului Zamolxe. Drama îşi deschide larg pieptul vieţii în hainăneagră—ca păcatul — „strânsă
veneâ ca o încoronare a unei etape tregului cosmos şi se lasă răpită de de trup ca să fie mai slobodă în
din evoluţia poetului; par'că toate torentul năvalnic al ei, poetul în ademeniri.“ (Episodul „Clopotele.“)
şuviţele de idei încălzite în senti chipuia acest torent amestecat cu Farmecul poetic ai acestei drame,
mente se întâlneau deodată în alvia multă patimă, cu îndemnurile sălba atât de originală în literatura noastră
mare, cu adâncimi de mit a dramei. tice ale sângelui, cu mult miros de constă în multiplicitatea de expresie
Dacă citeşti pe Zamolxe simţi svâc- pământ Droaspăt, care îţi roscoleşte pe care poetul a dat-o acestui per-
nind în ei ritmul clocotitor de viaţă fiinţa până în adâncuri. In Paşii. sonagiu-simbol al ademenirilor sân
al Poemelor Luminii şi mai ales pe acest miros de pământ proaspăt, eră gelui, cari apasă cu greutatea soartei
cel mai bine definit, cu amplitudine mai viu şi mai larg sensibilizat. personalitatea omenească. Acţiunea
mai largă, al Paşilor Profetului. Şi Acolo omul îşi deschidea toate sim exterioară a episoadelor „Fiica Pă
aceasta nu e o repetare fără nicio ţurile pentru a întră în ele, năval mântului“ şi „Clopotele,“ în cari
noimă a ideologiei, ci o dovadă pu nice, senzaţiile unei naturi din care apare Nona este foarte redusă. Insă
ternică de varietatea de expresie aburea sănătatea; el avea rădăcini încleştarea dramatică dintre om şi
pe care poetul o poate da acesteia, adânci în pământ şi de aceea se patimă este exteriorizată în atâta
o dovadă, prin urmare, de mare pu simţ'â crescut — un uriaş, în cos varietate de ritm, încât farmecul ei
tere de creaţie artistică. Spunem a- mos. Oamenii din Zamolxe încă îi artistic ţi-se pare inepuisabil. Nu
cestea pentru cei cari au afirmat că simţim legaţi mai mult de pământ anţele acestea de expresie variază
Lucian Blaga se repetă — conside decât de cer; ei simt cum vieaţa dela accente de poezie subtilă până
rând aceasta ca un defect al lui. clocoteşte în adâncurile lui şi ţâş la vârtejuri de poezie sălbatică, di
Dramă de idei este şi Tulburarea neşte, aceeaş, în ei şi ’n toate crea onisiacă, ridicată până la extaz.
Apelor. Ea are răspunsuri în operele ţiile naturii; de-aceea pe malurile Spaţiul nu ne permite să dovedim
anterioare ale poetului, dar deschide, lui ei s’aplecau bucuroşi să-şi soarbă prin mai multe exemple aceste a-
totodată, şi perspective noi. Se leagă puterile. Profetul însuş, a încercat firmaţii. Cetitorul a putut vedea ceva
de Poeme, Paşii şi Zamolxe prin să le ridice în conştiinţă această idee. din această originalitate de expresie
personagiul-simbol al Nonei şi Nona este via încarnare a acestei în fragmentul citat în articolul pre
deschide perspective noi — care se idei cu răspunsuri atât de îndepăr cedent. Completăm aceasta cu un
bănuiau în voi. In marea trecere — tate în opera ooetului. Ea simboli exemplu de poezie mai subtilă, fără
prin personagiul-simbol al Moşnea zează tot vârh jul de patimi ale sân de a nu fi însă, în acelaş timp, a-
gului. Ideile simbolizate şi senzibi- gelui cari te înlănţue sălbatic şi-ţi tinsă de accente dionisiace, repro
lizate în cele două personagii, sunt inundă toate principiile, cari le-ai ducând cuvintele îmbătate de vinul
cele ca;i se încleştează dramatic în impus conştiinţei, rupându-le ză patimilor Nonei, pe caii Popa le
sufletul Popii, eroul principal al gazurile. Ea este o creaţie atât de rosteşte în episodul II, când ade
menirile cărnii îi copleşesc toată
dramei, sfârşind prin a învinge cea complexă, originală şi plină de poezie
din urmă. sălbatică şi proaspătă, încât o re fiinţa:
9
prezentare a ei, astfel ca să evoace ,,Te slăvesc acoperindu-te cu toţi macii
Ce simbolizează, mai întâiu acea tot înţelesul adânc pe care i l-a [inchipuirei, —
Nonă, pe care poetul a numit-o atât dat poetul — ne pare aproape im tu nu auzi? — — In clipa aceasta
de suggestiv „Fiica Pământului?“ lumea se naşte din cântecul ciocârliilor —
posibilă. Mare trebue să fie artista tu nu vezi?
*) Vezi începutul in No. 12 al Coslnzenil. care ar puteâ pătrunde în toate bo (Pauză)
