Page 5 - 1926-14-15
P. 5

4—IV. 1926                                   C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Pag. 149

                                                                                             III.
            V   I  S   U    L     L    E   N   U    T   E   I
                                                                                în  seara  acelei  zile,  înainte  de
         Poveste pentru fetiţe de patru-spre-zece ani, potrivită şi           culcare,  a  îngenunchiat  înaintea
                         pentru femeile mai în vârstă                         patului, ca să-şi zică »Tatăl nostru“
      N                                                                       şi  „îngerelul“;  La  „Tatăl  nostru“
                          de S  E  P  T  I M  I U    P  O  P  A               făcu două greşeli, iar „Ingerelul“
                                                                              n’a putut să-l zică decât pe jumă­
                      I.                  după ce şi-a învăţat lecţiile, s’a a-   tate. N’a simţit o uşoară bătaie din
                                          pucat să citească povestea despre   aripi  deasupra  capului,  ca  în  alte
        Lenuţa este o fetiţă bună, cuminte  Ileana Cosinzeana, cea măiastră şi   seri, când după „Ingerelul“ îşi fă­
      şi ascultătoare, aşa cum s’ar cădea   cu  părul  de  aur.  Cum  Lenuţa  are   cea o sfântă cruce.
      să fie toate fetiţele. Pentru bunăta­  un suflet bun şi curat, când smeul   —  Ah, sunt prea agitată, — îşi
      tea ei o iubesc nespus de mult atât   a furat pe Ileana Cosinzeana a sim­  zicea...  —  Dar...  o  să-mi  treacă,
      colegele  de  şcoală  cât  şl  profe­  ţit că i-se strânge inima de durere   mâne dimineaţă după ce îmi voiu
      soarele. O iubesc şi părinţii ei ca   şi a vărsat câţi-va stropi de lacrimi.   spăla părul cu apă oxigenată...
      pe-o primăvară dulce, pe care le-a
                                          Dar  când  viteazul  Făt-Frumos  a
      trimis-o Dumnezeu în căsuţa lor.    scăpat-o din ghiarele smeului, pe        O să mă duc la şcoală,
        Lenuţa nu se ceartă cu nimeni,    buze i-se întipări un drăgălaş zim-      Cu părul meu de aur
      îşi  învaţă  totdeauna  lecţiile,  iar   bet de fericire. Râdea cu ochii şi   Lăsat frumos pe spate...
      caietele  ei  sunt  foarte  curate. Nu   cu toată fiinţa ei. Aşa este Lenuţa,
      întoarce vorba părinţilor. Vorbele   ea se bucură şi de fericirea altora.  Zimbia, îşi deschidea ochii, apoi
      ce ies din gura ei sunt foarte cu­    Cine  ştie  prin  ce  întâmplare,  a   iar îi închidea, până  seara târziu.
      minţi, încât e o adevărată plăcere   trecut apoi prin faţa oglinzM. înco-   Abia  către miezul  nopţii simţi că
      să stai de vorbă cu dânsa.         lăcindu-şi mânile pe după cap, s’a   i-se lasă o greutate pe pleoape...
        Modestia ei e fără pereche. Nu   privit şi acum prelung, zicându şi:   ... De-odată, ca împinsă de-o pu­
      se  plimbă  niciodată  pe  „corso*.   —  Aşa va fi fost şi Ileana Co­  tere nevăzută, se ridică şi merse la
      îşi zice:                          sinzeana... Şi în colţul stâng al bu­  dulap. îşi spălă părul cu apă oxi­
        —  Legile şcolare nu permit unei   zelor  i-se  ivi  un  uşor  început  de   genată, apoi, huştiuluc în aşternut...
      eleve să se plimbe pe corso. Eu mă   zimbet.                           Când îşi trase plapoma, i-se păru
      supun acestor legi. Şl-apoi, eu sunt                                   că aude o şoaptă venită de departe,
      numai de patru-spre-zece anişori.     Dar, a fost un zimbet de scurtă   urmată de un râs sarcastic:
      Nu sunt fată mare. Eu trebue să-mi   durată. în clipa următoare i-se ivi   —  Rău  ai  făcut  Lenuţă  că  nu
                                         o uşoară creaţă pe frunte, iar zim-
      văd de matematică, fizică, geografie,                                  te-ai mulţumit cu frumseţea pe care
      chimie şi de franceză. Nici-odată   betul  pieri.  Şi,  îşi  continuă  firul   ţi-a dat-o Dumnezeu... O să vezi
      plimbările pe corso n’au înmulţit   gândirii:                         ,ce ai să păţeşti...
      cunoştinţele de matematică ale unei   — Ah, dar părul meu e castaniu,    —  N’o să păţesc nimic, — răs­
      eleve.                             nu e de aur ca al Ilenei Cosînze-  punse Lenuţa glasului venit de de­
        Ah, dar aproape am uitat să vă   nei... Doamne, de ce nu am şi eu    parte.
     spun.  Lenuţa  mai  e  şi  frumuşică.   păr de aur?                       Aştepta cu înfrigurare să se facă
     Obrajii ei sunt frumoşi ca ai sfintei   Până acum, Lenuţa era totdeauna  ziuă. Simţea, că mamă-sa o s’o să­
     Ecaterina  de  Alexandria,  despre  mulţumită cu sine. Avea părinţi     rute pe creştet şi să-i zică :
     care  a  învăţat  la  orele  de  religie.  buni, sănătate şi frumseţe. Nici-   —  Ah, draga mamei, cât eşti de
     Ochii  ei  sunt  albaştri  ca  oceanul  ' odată n’a dorit să aibă mai mult   frumoasă cu părul tău de aur...
     pacific de pe harta Americei, şi în­ decât aceste bunătăţi. Uneori, vedea  —  Şi apoi, — la urma urmelor,
     cercuiţi  cu  sprâncene  îmbinate.   pe câte-o fetiţă cu haine mai fru­  — îşi zise zimbind şiret în întune­
     Pârul ei castaniu se lasă pe umeri   moase ca ea. Dar, nu le invidia.   ricul nopţii, — ce-o să păţesc? O
     în bucle lungi, — un păr bogat şi     —  Eu sunt îndestulită cu hainele  să mă ducă Făt-Frumos în palatul
     frumos,  pentru  care  multe  fete  o   mele, — îşi zicea. — Mi le-au cum­ lui de aur... Dar eu o să duc cu mine
     invidiază.                          părat doar.... scumpii mei părinţi... şi  pe  tata  şi  pe  mama...  Ah,  ce
        Câte-odată  Lenuţa  se  uită  în   Cerca şi acum să alunge gândul    bine va fi atunci...
     oglindă. îşi încolăceşte mânile în  părului  de  aur,  dar  nu  putea.  în­  In dreptul tereştrii se auzi de-o­
     jurul capului şi îşi zice:          drăgise  pe  Ileana  Cosinzeana,  ca  dată un sgomot surd, urmat de-un
        —  Mulţumescu-ţi Doamne,  că     pe-o soră, — şi dorea să aibă păr   pocnet. Fereasta se deschise larg,
     m’ai  făcut  frumoasă.  Eu  o  să  fiu   de  aur,  ca  ea.  Era  o  dorinţă  ne­  ca de-o mână nevăzută. Un smeu
     recunoscătoare pentru acest dar al  bună, căreia nu putea să-i reziste... cu şapte capete îşi făcu intrarea...
     tău. îmi voiu face frumos şi sufle­   De-odată îi căzu privirea asupra    Lenuţei îi tremura cămăşuţa pe
     tul, aşa încât frumuseţea mea tru­  unei  sticle  ce  era  aşezată  pe  du­  trup şi sângele în vine. îşi vâri re­
     pească să fie o adevărată oglindă   lapul din apropierea oglinzii. Era o  pede capul sub plapomă. Inimuţa îi
     a frumuseţei şi curăţeniei sufletului  sticlă  cu  apă  oxigenată,  pe  care  bătea,  de  credeai  că  vrea  să  iese
     meu.                                mamă-sa o cumpărase ca să schimbe  din  piept.  Simţea  că-i  amuţise  şi
                                         culoarea unei stofe de lână.        graiul...
                     II.                   — Bravo, — făcu Lenuţa, bătând      Dar, ce folos! Smeul se apropiă
                                         vesel din palme. O să am şi eu păr  de  pat,  ridică  plapoma  şi  îşi  fixă
       Şi acum, după-ce cunoaştem pe  de aur, ca Ileana Cosinzeana.          cei  şapte  ochi  (căci  avea  numai
     Lenuţa/să-i spunem povestea.          Ştia, că apa oxigenată dă părului  câte-un  ochiu  la  un  cap)  asupra
       într’o după amiază de primăvară, o culoare blondă, aurie...           Lenuţei şi îi grăi;
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10