Page 6 - 1926-14-15

Pag. 15« ----- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - ----------------------------4—IV. 1926

— Ah, te-am găsit, scumpa mea cu cei şapte ochi ai iui. El, aşa se ridicându-se, porni cu sacul de-a
lleană Cosinzeană... De mult, de vede, e un smeu modernizat, ca smeii umăr spre palatul cel de marmoră.
mult te caut... din piesele lui Victor Eftimiu... Dar — Tată! Mamă! Nu mă lăsaţi...
După opintiri mari, Lenuţa îşi eu, sunt un Făt-Frumos veritabil, şi ţipă Lenuţa ca din gura şarpelui...
recăpătă graiul. Cu ochii scăldaţi în ştiu, că părul dumitale e castaniu.
lacrimi şi silabisând cuvintele grăi Intr’o clipă de nebunie l-ai spălat IV.
smeului: cu apă oxigenată.. Complimentele ...Şi... se trezi. Lângă patul ei,
— Scuză, smeule, dar eu nu sunt mele, stimată Domnişoară. mamă-sa, o privea îngrijorată.
Ileana Cosinzeana... Eu sunt Lenuţa, — Făt-Frumos, Făt-Frumos, — — Ce-ai visat, draga mamei?
elevă în clasa a treia secundară... strigă acum Lenuţa cu glasul celei — Ah, mamă, — răspunse Lenuţa
— Vorbe goale, — făcu smeu), mai cumplite disperări, văzându-1 tremurând şi aruncând o privire
spumegând de mânie. Pare-că eu că vrea să dea pinteni calului. Ai către dulapul cu apa ox genată, —
n‘aş vedea frumosul tău păr de aur.., dreptate! Eu sunt Lenuţa... Dar te am avut un vis urât, urât...
De ce mi-a dat Dumnezeu şapte ochi? rog aibi milă de mine... Scoate-mă Lipindu-şi capul de sânul mamei
— Pardon, smeule, — reîncepu din sacul smeului şi du-mă Ia mama sale, îi povesti visul... Apoi, ridi-
Lenuţa, plângând cu hohot. Părul şi la tata... Vai, trebue să mă duc cându-se repede, fugi la oglindă...
meu nu e de aur,... Culoarea lui e la şcoală, că avem extemporal... — Ah, ce păr frumos castaniu mi-a
falsă... In realitate părul meu e cas­ Făt-Frumos se porni pe râs, apoi, dăruit Dumnezeu, — strigă, veselă...
taniu, dar, într’o clipă de nebunie dete pinteni calului, strigând Le­ Ce bine că nu mi l-am vopsit! Ce
l-am spălat cu apă oxigenată.. nuţei : bine că a fost totul vis... A fost un
— Să nu mai lungim vorba, — — La ce să mai mergi Ia şcoală, vis trimis de Dumnezeu...
răcni acum smeul. îşi întinse apoi frutnuşico? O să te vadă dirigenta Un sărut dulce al mamei fu răs­
vârful degetului celui mic, ridică pe clasei că ţi-ai vopsit părul şi o să-ţi punsul...
Lenuţa şi o vârâ într'un sac. Apoi dea şeasă la conduită... Iar mama *
legând sacul în dreptul grumazilor dumitale, crezi că o să mai recu­ Ce să vă mai spun? Lenuţa a
ei, aşa, ca să-i rămână numai capul noască în dumneata pe Lenuţa cea rămas aceeaş fetiţă bună, cuminte,
afară, o înşfăcă fn spate, îşi întinse de odinioară, cea bună, cuminte şi ascultătoare şi modestă. Frumuseţea
negrele-iaripi şi... pe-aici ţi-e drumul. ascultătoare ? ce i-a dăruit-o Dumnezeu e şi as­
Şi sburară, măre, sburară ca vântul Şi în vreme-ce vorbele lui Făt- tăzi o oglindă a sufletului ei curat
şi ca gândul. Străbătură Europa, Frumos se pierdeau în zare, smeul, şi frumos.
Oceanul Atlantic, America, Oceanul
Pacific şi ajunseră în ţara Smeilor,
o ţară cu păduri şi câmpii frumoase
şi cu un palat de marmoră în mij­ „Tribuna“ delà Sibiu ca revistă literară
locul unei poieni... Era palatul sme­
ului... de Olimpiu Boitoş t
Oprindu-se din sbor, smeul se
aşeză pe iarbă, în faţa palatului, ca Se ştie că întâiul ziar cotidian şi nici stăruinţa, care aduce rezul­
să mai răsufle. Dar, n‘apucă să se românesc de dincoace de munţi, tatul dorit.
aşeze bine, când, dintr’odată se porni respectând o tradiţie a publicisticei Crezul era al vremii şi răspun­
o suflare lină de vânt dulce. In zare noastre, face loc în coloanele sale dea şi unei necesităţi speciale a
se ivi un călăreţ frumos, atât de şi preocupărilor din domeniul lite­ Ardealului lipsit de tradiţia literară
frumos, încât la soare te puteai uita raturii. a celorlalte principate româneşti.
dar la el ba. Şi era cu părul de aur. Intr’adevăr „Foiţa Tribunei“, des­ Crescut, ca scriitor, în atmosfera
— E Fât-Frumos, — îşi zise Le­ chisă la întâiul număr al cotidianu­ ideologică a Junimii, Slavici era
nuţa, inviorându-se la faţă. lui şi păstrată consecvent în fiecare pătruns de profundul adevăr al
— E Făt-Frumos, — îşi zise număr, a avut funcţia unei reviste principiilor ce călăuzeau această
smeul, scoţindu-şi buzduganul. literare. Ea ne aduce aminte în societate în opera literară şi, caşi
Călăreţul, ajunse în dreptul lor, deosebi de întâiele publicaţii perio­ în alte privinţe, urmărea înrădăci­
îşi opri calul şi aruncă Lenuţei o dice ale deschizătorilor de drumuri narea acestor principii în Ardeal.
privire fugară. Apoi prinse frânele în viaţa literară a celor două prin­ Fundamentarea literaturii culte în
calului şi dete să plece. cipate, Eliade şi Asachi, cari nu literatura poporală, care poartă pe­
— Făt-Frumos, Făt-Frumos — îi erau numai gazete politice, sau de cetea specifică a sufletului românesc,
strigă Lenuţa desperată, scapă-mă informaţie diversă, ci publicaţii era singura cale bună, după cre­
din ghiarele smeului... Eu sunt... cari oglindeau şi mişcarea literară dinţa lui, ce ne putea duce la o li­
Ileana Cosinzeana... a vremii. Evoluţia lor la „Supli­ teratură originală şi în acelaş timp
— Vorbe goale, —răspunse Făt- mente“, despărţite de corpul ziaru­ de valoare. De aceea postulatul su­
Frumos, zimbind batjocoritor. — lui, a avut-o deasemenea „Foiţa* prem pentru Slavici era cunoaşte­
Scuză, Domnişoară, dar... dumneata Tribunei, care a apărut în ultimii rea mai întâi a acestei literaturi a
nu eşti Ileana Cosinzeana... Eşti Le­ trei ani de existenţă ai ziarului ca poporului, lucrare săvârşită în bună
nuţa, elevă în clasa a treia secundară... un supliment literar săptămânal. parte dincolo de munţi, încă de
— Dar nu vezi părul meu de Dar alte proporţii avea ziarul-re- generaţia lui Cogălniceanu, care-şi
aur? — mai făcu Lenuţa scoţind vistă delà Sibiu, pe care i-1 atri­ dăduse roadele binefăcătoare în o-
un dureros geamăt. buim lui Slavici în întreaga lui al­ pera originală a lui Alexandri. 0-
— Să nu mai lungim vorba, grăi cătuire. Pornind delà început în pera lui Alexandri era idealul spre
iarăşi Făt-Frumos. Eu am numai numele unui crez literar hotărât, care trebuia să ne îndreptăm, pe
doi ochi, dar văd mai bine ca smeul,nu i-a lipsit nici sistemul în muncă care însă nu-1 puteam ajunge îna­