Page 8 - 1926-14-15
P. 8
Pag. 152 C O S I N Z E A N A ----------------------------- 4—IV. 1926
Euripide.
Christos a înviat!
TIRADA ÎMPOTRIVA FEMEILOR
de Munteanu-Mio
— Fragment dtn „Hipolit“ —
In sufletul de copil hoinar de
nouă ani al lui llim s’a strecurat
Hipolit:
un gând strein. Noaptea ce s’apro-
O Zeus, de ce ai scos pe lume acest rău pie îl înspăimântă.
Seducător, femeia, ’n calea omului? Să-i fi devenit duşmană noaptea,
Căci dacă vreai să plămădeşti umanul neam, tovarăşa lui de viclenii nevinovate ?
Nu trebuia să faci să nască din femei, Ilim n’are pe nimeni. Mamă îi
Ci muritorii să fi pus în templul tău este singurătatea, adăpostul şi hrana
Preţul în aur sau aramă sau în fier, i-o întinde strada. Ilim e nevinovat
Ca să îşi cumpere sămânţă de copii, ca şi prima făptură a lui Dumnezeu.
După valoarea preţului ce ei I au dat, Nu cunoaşte nici binele, nici râul.
Si oamenii să fi putut rămâne slobozi El e paserea, care ciuguleşte hrana
In casa lor, făr' de femei Insă acum aruncată de dărnicia bogată a na
Când vrei s'aduci în casă astă pacoste, turii, care binecuvinteazâ pe cel ce
Iţi prăpădeşti avutul tău agonisit, i-o întinde şi sufere cu resemnare
Dovadă că femeia-i mare pacoste, când e alungat. Nu se întreabă de
E că chiar tatăl ei, când a născut-o şi a ce o mână loveşte şi alta binecu-
Crescut-o, zestre-i dă. să scape de-acest rău, vintează.
Iar cel ce-şi ia în casă buruiana rea. Dar iată că în această seară i
Se bucură gătind acest netrebnic idol s’a tulburat sufletul. Se simte cer
Cu tot ce-i mai frumos — podoabe şi veşminte. cetat de un ochiu strein, aude o
Şi fie că s’a înrudit cu socri buni voce aspră, mustrându-1. Se simte
Şi a luat femeie rea, sau chior de s’a ales strein de el însuşi. Inima sa e
Cu răi cumnaţi şi c’o nevastă de ispravă, strânsă de o durere neînţeleasă.
El trebuie să fie mulţumit că poate „Lăsaţi copiii să vină la mini“.
Să cumpănească de opotrivă rău cu bine, Ilim răzimat de o piatră desfăşoară
Mai norocos e cel ce'n casă parte avii cu neîndemânare firul amintirii.
De-o soaţă simplă ce nu ştie-a face rău Vede pe streinul minunat, mân-
Urăsc pe cea isteaţă. In casa mi să nu ştie găindu-i părul şi sărutându-1 pe
Mai mult decât se cade unei femei a şti. fruntea, nemângăiată până atunci
In cele învăţate Venus născoceşte de vr’o mână bună.
Mai multe răutăţi Pe cea neroadă n’o Amintirea aceasta îi trezeşte o
Ajută mintea ei să facă nebunii.
In casă la femei nu ar fi trebuit altă amintire crudă, llim cearcă să
Să intre nici o slugă ci s’ar fi căzut o ocolească, dar ghemul amintirii
se desfăşoară fără milă.
Ca ele să traiasc’ alături doar
De mute lighioane, spre a nu avea II vede pe strein răstignit între
Cu cine să vorbească sau saudă doi tâlhari. Mulţimea îl scuipă şi-l
Vreun cuvânt şoptit de cineva loveşte cu pietrii. El, Ilim, ridică o
Acuma sjatul stricatelor în casă pun piatră laolaltă cu mulţimea şi o
La cale rele, ce de slugi sunt duse afară. aruncă în faţa celui răstignit. Cel
(Către doica Fedrei, mama sa vitregă). Astţel şi tu. netrebnice, să mă împingi care suferea, Ta privit b'ând, cu
In al părintelui meu pat neprihănit?! dragoste şi fără mustrare ca şi a-
Dar spre a şterge-aceste vorbe, ’mi voi clăti tunci când i-a mângâiat părul murdar.
Urechile cu apă ne’ncepută. Cum — De ce nu m’a blestemat şi el,
Aş putea eu fi socotit drept păcătos, ca acei alţii pe cari i-am nemulţu
Când cred ca chiar auzul lor m'a pângărit? mit? De ce n’a scos nici un cuvânt
Să ştii că doar evlavia-mi te va scăpă greu?
Căci dacă, făr’a bănui, nu m'aş fi prins Pe Ilim îl doare şi-I mustră bu
Cu jurământ în faţa zeilor, să ştii nătatea Omului răstignit. Ar vrea
Că aş fi spus acestea toate tatălui (lezeu) să-i ceară ertare. Ar vrea să-l mai
Acuma, câtă vreme va lipsi de-aici vadă odată bun şi ertător şi să fie
Te zeu, voi sta departe şi-am să tac mângâiat de mâna Lui milostivă.
Dar va veni cândva şi el Să văd: Dar Preabunul Om e moit de
Cu ce ochi roţi privi tu şi stăpănă-ta? două zile. El zace acum sub huma
Astfel obrăsnicia-ţi voi fi cunoscut rece.
Blestem pe voi! Nesăturată i ura mea — Voi merge într’acolo, se gân
Pentru femei, măcar că unii spun că asta-i deşte llim. El mă va auzi de sub
O vorbă doar Ci ele veşnic rele sânt. ţărână. Am să-i culeg flori şi să i
Deci sau le învăţaţi a fi cuminţi le împrăştiu pe mormânt.
Sau mă lăsaţi într'una să le ocărăsc. Pe drum, Ilim întâlneşte o ceată
Şt. Bezdechl sgomotoasă. Devine atent căci aude
