Page 9 - 1926-14-15
P. 9

4—IV. 1926 -----------------------------    C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Pag. 153

     rostindu-se numele lui Isus, al Prea-
     bunului strein.                     S   P    R    E       G    O    L    G    O    T    A
       Ei  vorbesc  câ  streinul  va  învia
     la  noapte.  Se  tem  şi  se  duc  pază                    — Schiţă de Paşti —
     la mormântul lui.                                         de SABIN G. TRUŢIA
       Inima Iui Ilim se deschide bucu­
     riei  ca  o  floare  razelor  calde  de   Poporul îndemnat de fariseii cari   Un  altul  îi  smulse  trestia  din
     soare. Chioteşte plin de veselie la   mişunau prin gloată, incepu să strig : mână  şi  începu  să-l  lovească  în
     minunata veste.                      —  „Răstigneşte-1“ !..            creştet. Ghimpii cununei de spini
       Sold aţii îl alungă, dar p1 se re­  Pilat ezita... Era deplin convins,  întrară mai adânc. Sângele proas­
     întoarce tiptil ca o pisică. S’ascunde  că Isus Nazarineanul, nu este vi­  păt  ţâşni  acum  nestingherit.  Isus
     după  un  arbore  din  apropierea   novat. Dar vuietul poporului ade   închise ochii trudit.. In aşteptarea
     mormântului şi aşteaptă. E plin de  menit de farisei creştea mereu, lu   lov turilor ce curgeau tot mai dese,
     bucurie şi credinţă.               ârd proporţiile unui uragan.,, şi   faţa i-se contrasta dureros.. Solda­
       Ilim adoarme.                    str gătele de „răstigneşte-1 1... nu  ţii hohoteau... iar profetul blând d n
       Deodată e trez't de-o voce sfân­  mai conteneau.                     Nazaret murmura încet:
     tă.  îngerul  Domnului  a  răsturnat   Pilat îşi aţinti spre gloată privi­  — „Poporul meu,., poporul mru,..
     piatra de pe mormânt şi Isus a în­  rea dispreţuitoare şi îi şopti „cen­  ce ţi-am făcut“?..
     vins moartea.                      turionului“ o vorbă... Acesta ridică
       Inima  lui  Ilim  bate  să-i  spargă   suiiţa’n văzduh, în semn, că „De-
     micuţul piept.                     regătorul“, vrea să vorbească. Vu­    G.oata porni ., Soarele îşi revărsa
       El Ta văzut şi- i zâmbeşte blând:  ietul amuţi... Şi prin liniştea ce stă­ din  belşug  potopul  de  raze  aurii
     „Du-te şi vesteşte minunea. Nevi­  pâni o clipă, se auzi sonorul glas  peste bătrâna cetate. Văzduhul în­
     novăţia va fi crezută“.            întrebător al deregătorului roman : călzit era plin de mireasma pomi­
       Ilim se simte cu aripi. Se gră­    — „Să răstignesc pe împăratul     lor inflor ţi. Streinii sosiţi de cu­
     beşte să vestească oraşului bucuria  vostru“ ?...                      rând  în  Jerusalim,  priveau  miraţi
     lumii: „Christos a înviat“.          Şi fariseii răspuns* ră într'un g'as  spre convoiul ce înainta încet spre
       Pe la ferestre s’arată grăbite ca­  clocotitor:                      „Golgota“... Fariseii îşi zirrbeau cu
     pete  de  oameni.  Ilim,  li  se  pare   —  „N’avem împărat,... decât pe  înţeles.., In sfârşit, vor fi scăpaţi
     un înger. Credinţa şi nevinovăţia   Caesarul“ !..                      pentru totdeauna de „omul“, ce le
     i-au ţesut în jurul capului o diademă  Pilat se’ntoarse-acum spre „Na-  pricinuise atâta nelinişte... Set ta
     de aur. Toţi cari îl văd îi răspund:  zarinean“ şi i z>se :            lor... ştirbită prin învăţăturile amă­
     „Adevărat c’a înviat“.               —  „De-ce nu vrei să vorbeşti“?.. gitorului din Naz3ret, se va ridica
       Un soldat îl zăreşte şi îi aruncă   Peste faţa plină de vânătăi a    iarăşi  la  mărirea  din  trecut  Po­
     o săgeată în spate. Ilim se clatină  b ândului profet din Nazaret trecu  porul va fi al lor.,, şi de odată cu
     dar nu se opreşte. Sângele îi curge  un zimbet trist, dar nu răspunse.  el., va curge din nou aurul şi mul­
    şi roşeşte pământul, dar el îşi con­  Iar poporul striga din răsputeri:  ţumirea...
    tinuă drumul să vestească întregu­  —  „Răstigneşte-1 1., răstigneşte-1 pe
    lui oraş că, „Christos a înviat“.   El“!.                                 Subt apăsarea lemnului greu, Na­
       S’a  rostogolit  apoi  pe  pietrile   Deregătorul mai ez’tă o vreme,  zarineanul imbrânci.
    străzii. Dându-şi sufletul vestea ce­ apoi spălându-şi mânile în tava de   —  „Ridică-te'L — îi strigă sol­
     lor din jur: „Christos a înviat“.  argint ce i’o întinse „sclavul Dac“,  datul încruntat.
       Era atâta fericire în credinţa lui   mai spuse pe gânduri:             Isus  făcu  o  sforţare,  dar  muş­
    şi atâta credinţă în nevinovăţia lui,   —  „Eu nu sunt vinovat de sân­  chii slăbiţi de bătăi se frământau
    că toţi au crezut şi i-au răspuns :  gele acestui drept“!..             zadarnic.
     „Adevărat c’a înviat“.               —  „Sângele lui asupra noastră“!,   —  „Ridică-te... îţi zic“!.. — ş>’n
                                        —  strgă acum poporul infuriat .    clipa următoare biciul isbi furtunos
                                                                            în trupul istovit.
    M  I E  L    D  E    P  A  Ş  T  I    Soldaţii râdeau hohotind... Isus,   Nazarineanul  gemu...  îşi  ridică
                                        îmbrăcat în haină mohorâtă, îi      ochii  rugători  spre  „centurionul“
    Din toată curtea râde câte o floare,   vea cu milă. De subt cununa de   care-1 pnvea cu milă,.. în timp-ce
    Din toată curtea plânge câte-un miel   spini, stropii de sânge isvorau me­ buzele invineţite îi murmurau: nu
    îşi  plânge  turma  lui  de  pe  răzoare  reu, prelingându-se de-alungul o-   pot... nu pot...
    Ce’n iarba verde paşte fără el.     brajilor învineţiţi.                  Soldatul  ridică  iarăşi  biciul  de
                                          —  „Ha... ha“!..                  plumb în aier, gata să lovească.
    Se gată'n juru-i lumea de'nviere      —  „Loveşte-1'!.. — pumnul greu     —  „Opreşte-te“!.  —  îi  strigă
    Si nici n’aude plânsul trist al lui,   al  servului  căzu  isbind,  în  trupul   Centurionul.
    El moare măne’n crâncenă durere     ch'nuit. Isus oftă cutremurat. Subt   Soldatul râmase înmărmurit,., cu
    Şi n’a stricat în viaţă-i nimănui.  pleoapele obosite licăriră două sch’n-  mâna ridicată.
                                        tei... şi lacrimile începură să curgă,
     Iu cel ce-ai fost ca mielul din ră-  contopindu-se cu stropii de sânge   Un  om  ce  venia  dinspre  câmp,
                               [zoare,  închegaţi.                          se apropia de gloată încet.
    La fel de blând, nevinovat la fel,    # Ha... ha!.. Priviţi-1.,. par’c’ar fi   —  „Cine eşti tu“?.. —îl întrebă
        Şi ne-ai durat din chinu ţi sărbă­  un rege“!..                     Centurionul.
                                 toare    Şi îngenunchind înaintea Iui, sol­  Streinul se uită in jur buimac şi
    Isuse, Tu, îndură-Ie de el.         datul îi zise batjocoritor :        răspunse sperios:
                         Ecaterina Pitiş  —  „Bucură te împărate“!..          —  „Sunt Simon Cireneul,... dar


                                                                                                    t.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14