Page 2 - 1926-16
P. 2
ANUL X. CLUJ, 18 APRILIE 1926 NUMĂRUL 16
COSINZEANA
R E V I S T Ă L I T E R A R Ă S Ă P T Ă M Â N A L Ă
DIRECTOR: * * ABONAMENTUL: * * BIROUL:
SEBASTIAN BORNEMISA * 300 LEI ÎN ŢARA — 600 ÎN STREINÂTATE * PIAŢA C U Z A V O D Ă 16
D O U Á S T A T U I — D O I N E B U N I niei-Mari. A repudiat totdeauna bru
tăria rentabilă a politicianilor ghif
de SEVER STOICA tuiţi de afaceri. Nu de aceea s'au
hrănit, cu sânge, lacomi Car păţii noş
Oamenii din jurul nostru sunt toţi tului albă ca o curată cămaşă ţă tri, nu de acea s'a frământai elevul
de o creştinească bunătate; toţi au rănească. El ría iubit minciuna, el lui Aron Pumnul.
suflete de Paşti. In calendarul vie a dispreţuit ipocrizia utilă, el s’a Cu câteva luni în urmă, câţiva
ţii lor se vor tipări iarăşi două fapte ferit cu atentă grije, de mocirla mo aristocraţi ai slovei româneşti au
roşii ca două zile de sărbătoare. Se rală. A fost un vultur al sentimen crezut într'o clipă a entuziasmului
vor înălţă două statui. Una în inima tului, pipăind cu ochii toată încin- fără contact cu solul negru că me
Bucureştilor, alta în oraşul acade derea de aur a lanurilor noastre de diul românesc e destul de copt ca
mic al Clujului între Teatrul Na grâu, simbol al structurii noastre să dea cu nobilă inimă câţiva ar
ţional şi Catedrala ortodoxă cu vii sufleteşti. El, filosoful, ría admirat ginţi de hârtie, pentru a turnă în
tor de splendoare Una poetului cu pe mamelucii zădărniciei, pe închi bronz gândul cântăreţului Luceafă
gândurile îngemănate cu melodia nătorii găunoşi ai dorinţelor deşarte rului. sângele cald, înviorător, uman
apusului, alta avocatului cu spadă şi ai măririlor vane. Afostunsfăr- al inteligenţei noastre. Căci numai
al revoluţiei ciscarpatine dele 48. ticctor al iluziilor dulci, el, mortul dacă temperatura înţelegerii s'a ur
Unul se cheamă prozaic: Mihail delà Bellu. Cu ciocanul de argint cat la nivelul concepţiei etice a poe
Eminescu, celalalt colindă în graiul al dialecticei sale, a despicat sâm tului, e un titlu just de nobilă mân
nostru cu numele de Craiul Munţilor. burele de pier secă al vieţii, desco drie a unei generaţii, omagiul in
Şi n'aţi observat că amândoi au perind, cu resemnată mâhnire, că bronz adus omului-culme, Biciuito-
fost, — printr’o enigmatică coinci sâmburele, minunatul sâmbure e uscat. rul linguşitorilor însă ría primit nici
denţă a stărilor sufleteşti — nebuni? astăzi clemenţa regală a râmelor
Codijicator al naţionalismului mis
jara lui Budha pare a se fi mutat tic, poetul doinei, cu rădăcinile adânc cu cravată.
pe pământii mistic al României. înfipte în conştiinţa acestei ţări şi Scriitorul cu două locuri de naş
Căci acolo nebunii sunt sfinţi... cu privirea de o seninătate melan tere e şi astăzi exilat în indiferenţa
Se cuvine să cinstim nebunii Dar colică în azurul cerului a fost voe- generală. Tracul însă odihneşte cu
Dumnezeu să ne păzească să du vodul patrimoniului specific al ro fantazia albastră pe culmile intan
cem o viaţă spirituală, ideală ca mânismului, cu aspiraţii scăldate în gibile ale destinului românesc. El
autorul „ Scrisorilor“ sau o viaţă e- Nistru şi Tisa două graniţe ale suf ría iubit vanitatea, el ría iubit ză
roică, desinteresată ca Avram lancu. letului nostru etnic cu nelimitate dărnicia! Şi dacă ar fi să tâlcuim
Căci contemporanii uşor ne-ar puleă posibilităţi de creaţie Prin melodia gândul zeului simţirii româneşti, ar
invita, cu rânjet printre dinţi, să so rimelor sale cu farmec de crepus trebui să recunoaştem că el 'iu aş
licităm un loc la psihiatrie. cul, el este cetitorul sensibilităţi na teaptă drept ofrandă a recunoştinţei
Şi aceasta dacă mâine e o glorie, ţionale a băştinaşilor depe supra noastre decât creşterea organică a
o cinste, azi e o ruşine, o batjocură. faţa rotundă, a pământului româ statuiei lui in inimile noastre. Bron
Ce-i dreptul e frumos să ai slove nesc. Articolele sale politice, fulgere zul însă nu creşte în suflete. Iar noi
nepieritoare, cum se zice în aşa zisa de argumente sau curcubee de iro nu vedem în statuia lui decât bronz,
carte de aur a neamului; e plăcut, nie, reprezintă preludiul Mărăşeşti- o bucată de bronz cumpărată cu
deşi, odată coborît în mormânt, nu lor, cu vifor de curaj. Redactorul zdremţele leilor noştri. Mugurii fru-
vei simţi nimic, ca dl director al museţei morale n'au înflorit în suf-
liceului să ţină discursuri zahari „Timpului“, ría dăruit suflet lumi leiele tuturor. Ninge încă, neîndură
site despre tine la festivităţi şco nat ca gândul lui Budha, lacrimi tor, egoismul alb.
nobile ca durerea unui cerşetor şi
lare ; e măgulitor ca agenţii electo- indignare curată ca sinceritatea lui Dacă va fi vreodată viaţă inte
torali, între două promisiuni şi o Confucius. ca să facă din Romă ■ gral românească pe aceste tărâ
halbă de bere. să pomenească nu nia-Mică una Mare, numai ca în muri, dacă vreodată fericirea va fi
mele tău, e foarte frumos — şi cine tindere geografică. N’a crezut ca coborîlă în această realitate şi hâdă
ar putea să tăgăduiască aceasta? efemerii politicaştri ai adunărilor şi inospitalieră, fiţi siguri aceasta
— dar... improvizate, cu lozinci grandiloc nu va fi cu putinţă decât prin
*
* * vente pe buze şi cu ramificaţiile pro eminescianizarea faptelor. Iar când
Şi de acea, dacă dimineaţa, când gramului politic în. stomacul lor ru vi se trimit liste de subscripţie, voi
soarele îşi varsă cald aurul fluid, bicond; el, organizatorul serbărilor amanetari ai nenorocilor, să nu zim-
vă aruncaţi privirea pe liste de sub déla Putna, ría crezut că ne lup- . biţi: Poetul nu cerşeşte statui!..
scripţie albe, pentru nonumentul lui tăm, ne chinuim, ne frământăm, ca * *
*
Mihail Eminescu: grijiţi, o disci la sorocul sortit să facem din cor Şi la poarta inirnei mele ciocă
polii Nu murdăriţi amintirea poe nul României-Mici franzela Romă- nesc iarăşi amintirile Maţilar, care