Page 5 - 1926-16
P. 5
18—IV. 192* ------- C O S I N Z E A N A Pag. 165
F I G U R I P R O V I N C I A L E
de KÂLMÂN MIKSZÂTH
ALEGĂTORUL GENERAL până acasă, căci la drept vorbind spiritele lui, vrednice de admiraţie.
Domnul Ştefan Szabo mai bine a şi eu sunt cam la strâmtoare. Ui, chiar acum se ridică. Pst!...
dus-o până acum în privinţa minţii. — Aşa vre-o zece zloţişori cred S'auzim!,. S'auzim ! . . .
Dacă i-s'au împuţinat peste măsură că-mi vor ajunge... Un preot burduhănos, plin la faţă
paralele, se duce la Pesta să se mai — Ei, atâţia bucuros. Iată banii şi îmbujorat ca o turtă roşie, se ri
„întremeze". dragă domnule Szabo. dică încet încet şi începu într’o li
Aici întră la deputat ca orice cu — Ii înapoiez cu omenie încă în nişte adâncă, de mormânt:
noscut intim. săptămâna aceasta. Vânt de toamnă urlă alergând hai hui.
— Ei măria-ta, mare năcaz m’a — Bine, bine; atunci când vei Crengile în arbori zornăesc mereu
Ca şi lanţul scuturat pe mâna robului.
adus aici. putea şi-ţi va cădea mai uşor. Dzeu Vântule ce urli, taci, să vorbesc eu.
— Da? De unde numai şi eşti să-ţi ajute. Căci de nu taci, te întrec în strigăt
Cum furtuna ’ntrece plânsul de muiere!..
Dta ? Cum te chiamă ? Şi cu acestea domnul Szabo se Să audă astăzi două ţări şi-un neam —
— Vai de mine, dar' nu mă mai depărtează mulţumind mereu, dar
cunoaşteţi ? Frumos stăm ! Măria-sa nici gând n are să grăbească spre ca pe Măria-sa dl Vasile Maithe-
nyi Domnul Dumnezeu |să-l ţină în
bunul meu domn, nu-şi mai amin gară. Ajuns sub poartă, din buzu
tru mulţi ani.
teşte de cel mai credincios om al narul dolmanului scotoceşte lista
Chiot însufleţit de „să trăiască",
său, de bătrânul Ştefan Szabo care deputaţilor şi silabiseşte adresa ce
i-a purtat totdeauna în frunte steagul. lui următor, după alfabet. Peste un izbucni din piepturi. Apoi urmară
Atins de aceste vorbe, deputatul sfert de ceas apoi, cu degetele sale aplauze fără sfârşit.
tresare şi remuşcarea nerecunoştin- noduroase, apasă soneria acestuia. — Minunat! — strigară — colosal!
Acum se ridică un tip subţirel
ţei îi sfredeleşte inima. Aşa se face că într'o anume vreme,
— 0, cum de nu! cum de nu! încep să se căiască deodată ţoţi de şi slab, care în mijlocul sgomotului
Ba-mi amintesc zău!, Creanga ei! putaţii de par’că ar bântui molima. toastă pentru antevorbitorul său,
Cum să nu-mi amintesc de dta. Dar — Azi iar m'a cercetat o secă- „Cicerone-le judeţului", domnul Vi
iartă-mi-o te rog, atâta lucru cât turică. E frumqs mandatul, foarte car Dobozy.
La care „Ciceronele judeţului",
am, aşa-s de tulburat că-mi uit până frumos, dar înghite prea mult!
umplându-şi paharul, ceru din nou
şi numele. Ei dar şezi numai dle
Ştefan Szabo, să vedem năcazul a- MARELE ORATOR cuvânt şi îngână cu glas moale şi
cela mare... poate-i vom fi de ajutor. Deunăzi am călătorit prin pro liniştit:
— Nu stă acela din multe, mă vincie şi-am consumat până la ca Ziua s’a stins. Dar stele n'au sositără.
rog frumos ... Am cumpărat aici păt câteva mari banchete. Căci şi E noapte grea,
dela precupeţ o pereche de cai în oraşele noastre de provincie, caşi (Nota bene; banchetul era în plină amiază.)
Aproape şi în depărtare nici o lumină nu
şi-aşa mi-au trecut toţi banii, au în Pesta, toate se sărbătoresc cu [clipeşte.
fost mai scumpe boalele decât so banchete. Numai iubirea mea de ţară şi lumânarea-mi
[doar luceşte.
coteam, douăsute douăzeci de zloţi La unul dintre banchete, erau de
Frumoasă stea-i iubirea ţării, şi străluceşte
mă rog; unul, o iapă de cinci ani, faţă: prefectul,.subprefectul şi toate [luminoasă
neagră şi n carne bună, celalt, un notabilităţile judeţului. Curgea din Sărmană-mi ţară, prea puţine stele ai tu
laşa frumoase
roşcovan... belşug şampania şi curgeau toastu
— Straşnici cai mai pot fi! rile. In deosebi primnotarul jude — ca mult onoratul domn Ion Ko-
— Dar şi preţul li-e respectabil. ţean îşi sufla ceeace avea de spus, zsehuba director de bancă, pe care
Dar nu-1 mai plictisesc pe măria-sa. în fraze largi şi bogat împodobite. Dzeu să-l ţină până la cea din urmă
Doar dacă ne-a ţinea Dzeu, pe viitor — E frumos, — mă întrebară margine a vieţii omeneşti.
amândoi vor fi acolo la căruţele cu vecinii cu ochii strălucitori. — Minunat! — strigară din nou
steaguri... Apoi aşa-i numai acum, — Prea frumos, — zisei — vor sute şi sute de gâtlejuri, apoi ve
că m'am împotmolit aici de-abine- beşte înflorit şi curgător. cinii, cu faţa lăudătoare, s’au în
lea cu cheltuiala. Dar, îmi zic eu, — Toate acestea sunt încă nimic tors spre mine.
voiu trece pela măritul meu ales — ne-au tăiat vorba şi trei de-o- — Ei, sunt aşa oratori acolo sus
să mă onoreze cu un împrumut până dată, — dar acum va urma un ora în parlament?
voiu sosi acasă, căci se mai află tor, acesta-i apoi orator! — Sunt — le-am răspuns surâ
doar acasă în ciorap o leţcaie-două. — Cum îl cheamă ? zând — dar nu sunt mulţi...
Şi zău că-i voiu înturna cu cinste. — Vicarul Dobozy. Elocvenţă ma- Nemulţumiţi, îşi clătinară capetele.
— Ştiu, ştiu... Şi câţi ţi-ar lipsi jestuoasă, voce splendidă şi-apoi trad. de T. Bugnariu.
