Page 6 - 1926-16
P. 6
Pag. 166 C O S I N Z E A N A 18—IV. 1926
A N i T A soarte şi ea poate avea parte: să
fie săracă, să aibe opt copii şi cu
mânile umflate şi roşii să meargă
zilnic la spălat.
De două ori i-a mers Aniţei bine „Doamne, de ce-i sărmană ? . . . . Spălătoreasă râse. „Of, Doamne
în viaţă şi de două ori foarte rău. Va avea odată bani mulţi, scârboşi decâte ori am unul micuţ, cel pu
Rău i-a mers primadată când de mulţi", răspunse maliţios dădaca ţin îmi mai odihnesc câtva oasele."
moartea veni şi îi râpi mămica. Li băiatului. Era supărată, că trebuiâ Apoi plecă iară în spălătoria abu
niştea casei de doliu se puse ca o să plece. Mămica nici pe ea nu o roasă.
mână rece pe guriţa ei ciripitoare. mai puteâ vedea. Peste o jumătate de ceas Aniţa
Când tăticu aduse în casă o mă Aniţa nici nu ştiu cum se în se furişă după ea. Un moment
mică tineră şi foarte veselă, atunci tâmplă, deodată numai se pomeni stătu irezolută — până ce spălăto
în camera fetiţei soarele răsări din în pensionatul Domnişoarelor Ş . .. reasă o observă. — „Ce vrei dră
nou. Mămica — drumul vieţei ei In etajul prim şi al doilea erau guţă? Vrei, să-ţi spăl ceva? ţi-ai
moartea nicicând nu l-a încrucişat sălile de învăţământ, în al treilea pătat undeva haina? Dă numai în
— deaceea era aşa de veselă ca etaj al clădirei întunecoase erau coace — n o să te trădez la nimeni."
ciocârliile, cari nu cunosc toamna, camerele de dormit. Aniţa privea femeia cu ochi im
ca roşele, cari nu presimţesc bruma, Unele săptămâni Dşoarele îşi luară ploratori.
Zilele de vară se jucâ cu Aniţa sub multă osteneală cu ea. Voiau, să „Nu,............aş dori.........................“
arborii din parc şi când trăsura tă arate prin Aniţa arta lor de edu „Ce ai dori, dragă?"
ticului se apropia, mămica cu fata caţie. Din mititica înspăimântată tre Aniţa îi aruncă înc'o privire esa-
împreună fugiau înaintea lui. buia să iasă o „copilă bună, ma minatoare. Da, femeia asta părea
Către Crăciun erau deja trei: nierată," care la un semn dat face prietinoasă-----------aproape ca soţia
Aniţa, mămica şi un frăţior mititel. complimente şi întinde mânuţa. grădinarului de acasă.
Şi numai acum să vezi fericire. Apoi o înşirară în rând cu cele- „Aşi dori, să te întreb ceva."
In vara următoare Aniţa era „fata alalte eleve, căci Aniţa era obsti Aniţa se apropiă. Femeia îşi
mare" a mamei. Băeţelul sta culcat nată şi ingrată. clăti săpunul de pe mâni şi cu ele
pe o pătură pe iarba verde. Aniţa Roata zilei o apucă şi pe ea: ude netezi încurajator părul buclat
avea voie, să-l îngrijească şi să se şcoala, masa, lecţii, jocuri, rugă al Aniţei.
joace cu el. Ii culegea flori, pe cari ciuni. Numai seara în pătuţul în „Spune-mi, te rog, cine.......................
degetele neobositoare ale băieţelu gust şi aspru din pensionat deveni cine aduce copiii mici? DTa tre-
lui le sdrumicau, îi cânta încet cu puţin conştientă şi se cugetă ... se bue să ştii...................... daci ai opt."
o voce subţirică de ţinţar cântece cugetă . . . Femeia isbucni în râs. „La naiba!"
de leagăn, şi alunga muştile. Mă Sufleţelul ei sărman sburâ rătă Ia, ia, uite la „micuţă sfătoasă!"
mica se uita a ei voioasă şi feri cind ca o pasere căzută din cuib, „Spune-mi, te rog, spune-mi!"
cită.
care nizueşte spre casă, bate, bate Spălătoreasă bună de inimă i-o
Tocmai când râsetul Aniţei în din aripi — obosită şi fără puteri. spuse — şi Aniţa părăsi spălătoria
cepu să sune mai vesel, când um Sbura tot în jurul acelui lucru şi cu griji noui şi grele.
bra, care căzuse în zilele-i de vară, în dorul ei de casă se alipea de o Intr’o dimineaţă, iacă iritaţie
era aproape să dispară iară, moar singură speranţă. Dacă asta una ar mare în pensionat. Dşoarei Ş . . .
tea se ivi de după colţ, se ivi re şti-o . . . . asta una, atunci ar pu i s au furat trei franci. Da, da, i
pede răutăcioasă, caşicând de mult tea merge iar la mămica-i veselă, s'au furat. Seara se afla incă ne
ar fi pândit, luă băieţelul în braţe s'ar putea juca cu ea, ar putea condiţionat în încreţiturile portmo-
şi dispăru cu el. Ea luă totodată şi alerga după fluturi, acasă în umbra neului, iar dimineaţa, când Dşoara
zilele-i pline cu soare. Caşicând de grădinei, prin care vesel străbat întinse, de tot sigură, mâna după
mult ar fi pândit. razele aurii de soare, ar puteâ cu ei, erau dispăruţi.
Odinioară mămica râse cu Aniţa lege rose şi ar puteâ săruta obrajii Camerierele umblau cu ochii în
împreună, dar acum, când „micuţa,, rumeni ca perseca a mămiţei. roşiţi de plâns şi se apărau contra
bucuros ar fi plâns şi ea cu mămica Măsură superioarele cu priviri ori cărei învinovăţiri. Astfel Dşo
împreună, mămica nu se puteâ uita scrutătoare. Dar feţele acestea sbâr- arele severe ordonară o perchiziţie
la părul ei blond şi buclat, nici la cite cu ochi pătrunzători şi cu na în dulapurile şi lădiţele elevelor.
ochişorii albaştri, cari atât de mult suri încovoiate îi inspirau frică. Celea mai mari se supuneau nu
îi reaminteau băieţelul pierdut. Bucătăreasa era moraosă, da la o mai indignate dispoziţiei înjositoare
Aniţa stâ singură în odăiţa ei, parte copilele din calea ei. Nu, — celea micuţe, care încă nu aveau
stâ şi aştepta, ce rău o să-i mai aici în jurul ei nu era nimeni . . . simţ de „onoare ofensată", îşi sco
aducă viaţa. Intr’o zi află: trebuiâ Intr'o zi se furişă în antişambra teau vesele „catrafusele" afară.
să plece deacasă — la pensionatul întunecoasă. In bucătărie spălăto Numai una nu. In lădiţa ei se
Domnişoarelor Ş............... reasă robustă îşi bea cafeaua de aflară, pachetaţi frumuşel în hârtie
Seara înaintea călătoriei, când după masă. — cei trei franci. Asta una fu
dădaca îi trase ciorapii de pe pi „Da, da, amară pâine — aşa zi Aniţa.
cioare, zise dădaca: „Aşteaptă nu de zi tot la spălat. Dar ce să fac? Dşoarele o luară imediat cu ele
mai Aniţa, când mămica va avea Bărbatul e fără câştig şi am opt în salon. Aici se petreceau de re
în locul frăţiorului un alt copilaş, copii." gulă recepţiite solemne, totaşa şi
atunci iară poţi veni acasă." „Dzeule, opt copii" strigă bucă interogatorile criminale.
Când ele credeau, că Aniţa doarme tăreasa şi-i mai umplu înc'odată Aniţa nu arătă nici-o căinţă. Bor-
deja, dădaca ei zise către dădaca ulcica cu cafea. Apoi se sucea gra borosi numai ceva, că voia să dea
băieţelului: „Sărmana fetiţă!" ţios fără să se cugete, că de atare banii spălătoresei — dela ea af-
