Page 7 - 1926-16
P. 7
18—IV. 1926 C O S I N Z f i A N A Pag. 167
lase, cine aduce copiii mici......................
Dşoarele se uitau înspăimântate
una la alta şi întrerupseră procedura.
Aniţa fu trimisă în camera ei,
izolată de celealalte eleve. Dşoara
Elenora Ş . . . rămase cu Aniţa.
Aniţa era mirată, adevărat mi
rată. Ce a comis ea oare de erau
aşa de supărate pe ea?
Când în dimineaţa următoare
Dşoara Ş . . . . îi spuse, că părinţii
ei vor să vină, atunci — Dşoara
Ş . . . . nu pricepu de loc — nici
măcar umbra unei spaime, ci nu
mai bucurie se reoglindi pe faţa
Aniţei.
„O copilă cu totul coruptă“ fu
sentinţa Dşoarei.
Dar bucuria Aniţei se potoli în
cetul cu încetul şi făcu loc unei
nelinişte posomorâte, era frică de
ceva necunoscut. Era efectul vorbe
lor de jumătate şi al aluziunilor
misterioase din partea Dşoarelor.
Superioarele primiră cordial pe
Domnul şi Doamna B . . ., însă
cu acea cruţare, care o are cineva
faţă de oamenii nenorociţi.
„Regretăm nespus de mult, Dom
nule, că trebue să Vă rugăm, să
luaţi fetiţa din pensionatul nostru.
Ne-am dat toată silinţa să câştigăm
confidenţa micuţei — dar sufletul
ăsta de copil e obstinat în înclina-
ţiunile lui deplorabile.“
„Vă rog“, Dşoară, încercă tăticu
a contrazice,
„Domnule ! Doamna mea ! — reg Dl Dr. IO AN L U P A Ş
retăm nespus de mult, dar — nu-i ministrul sănătăţii şi al ocrotirilor socia'e, ca elev In clasa a IV-a gimnazială, cu
aşa ? — un copil, care întinde mâna mama sa Marina n. Popa-Comanici.
după proprietate străină ... un co
pil, a cărui fantazie râvneşte după ticului? Aniţa lăsă braţele'njos şi să furi".
chestiuni — cari, cari numai pe se opri palidă, confuză înaintea Aniţa începu a plânge.
adulţi îi poate interesa ... Noi am judecătorilor ei. „Nu......... nu i-am furat............. i-am
luat responsabilitatea şi pentru copiii „Spune, tu mi-ai luat banii...“ ? luat numai deocamdată. Dădaca a
altora — pentru inocenţa lor . . .“ întreabă Dşoara Ş . . . zis întotdeauna, că odată voi avea
„Vai, Dşoară,“ strigă tinera ma „Da.“ mulţi, foarte mulţi bani — atunci
mă, „Aniţa este un suflet vesel de „In ce chip ai făcut lucrul acesta ?“ i-aşi fi pus iar îndărăt".
copil“. „Am . . . am intrat în odaia DVo „Pentru ce ţi-au trebuit banii,
„Evident, Doamnă, , , , pe terenul astră şi i-am luat din portmoneu." Aniţă?"
pedagogiei sunteţi fără experienţă „Şi pentru ce ai făcut-o asta ? „Pentru spălătoreasă. Ea i-ar fi
— ceiace la tinereţa DVoastră" — Nu ştii, că asta se numeşte furt ?“ dat corbului negru din marginea
aici Dşoara Ş . . . face o mică re „Voiam, să dau banii spălăto- oraşului şi el ţi-ar fi adus în achimb
verenţă — „este cu totul natural. resei.“ un copilaş — ştii, aşa un copilaş
Aniţa are nevoe de o guvernantă Aici Dşoara Ş . . , nu mai în micuţ, cum a fost frăţiorul. „Unul
severă şi inteligentă. Unei persoane trebă — prea s’ar fi ruşinat în faţa costă trei franci, şi eu doresc să
foarte experte şi cu multă grije îi unui „bărbat." merg .acasă, mămică — aşa de mult
va reuşi probabil, să amelioreze „Vino la mine Aniţo." Mămica doresc mămică. Iar dacă nu ai co
întrucâtva dispoziţiunile de caracter trase copila la sine şi o privi a- pilaş, atunci nu te poţi uita la mine
a sermanei copile.“ dânc în ochi. — aşa a spus Tina."
„Doresc, să văd pe Aniţa, zise „Mămică, scumpă mămică." Peste o jumătate de ceas, mă
mămica. De sunetul duios al vocei o sim mica şi tăticu părăsiră pensionatul
Se părea, caşicănd Aniţa ar fi ţire rea se topi în inima mamei, Dşoarelor Ş .. ., iar „copila coruptă“
voit să alerge înspre părinţii ei. Aniţa se urcă în poala ei şi-i îm- o luară cu dânşii.
Cel puţin întinse braţele astfel. brăţoşă gâtul. R O D A R O D A
Fost-a privirea Dşoarei? Ori vâna Nu vrei să-mi spui, de ce ai fă Traducere autorizată
de furie încordată pe fruntea tă cut lucrul ăsta? „E aşa de urât, de Agata Ardelean Col. Jiistet.
