Page 11 - 1926-17
P. 11
25—IV. 1926-------------------—*-------------------- C 0 S I N 2 E A N A Pag. 183
se şi sf dătoare. Negrul este anti- că un fond sufletesc tumultuos se B I B L I O G R A F I E
pcdul albului. Unul prin prezenţa manifestă printr’o formă abruptă şi
lui, este cel mai îndărătnic contra având prea puţin respect de clişeele
zicător al celuilalt. Pistruile „Fla- trad ţionale. Dar să înregistrăm câ CĂRŢI
murei“ au această fatală însuşire. teva fulgere cu cari confratele de
Capricioase cum sunt, contrazic redacţ e al dlui E. Constant, dl Dr. Vasile Bianu: Însemnări din răs-
pământul şi atmosfera din care să loachim Puşcaşul loveşte în dreapta boiul României mari voi L Tip. „Ardea
lul“ Cluj, lei 140.
hrănesc (vezi: crezul unui tradiţio şi stânga: dughiana împuţită; nă Mihail Munteanu: Cântecul vieţii — ver
nalism care ţ ne pasul vremii). Poe dragii poeziei; mutre fioroase de suri - Bucureşti, „Editura Alexandru Stân-
ziile ardeleanului Aron Cotruş rico şnapani pistruiaţi; cuconiţă foanfă, ciulescu“.
Volbură Poiană-Năsturaş: Galbenii —
şează înţelegerea dlui Eugen Con literatură de closet : cântat de cloşcă versuri — Tip. Românească, Oradea
stant. D>a ierarhizează un poet desclocită, gugumûnia etc. Mare lei 30.
în măsura în care rimele sunt ire Recetim concluzia dlui E. Con mliu Maior: Adevărata fericire — Tip.
proşabile şi păstrează cadenţa boa stant şi o credem de astâdată ne- Seminarului, Blaj lei 6.
Iuliu Maior: Darul lui Dzeu - Tip.
belor de mizare. Dar zice-se poeţii merită cu mici modificări : Nu pu Seminarului, Blaj lei 6
se citesc numai p<* ei şi dl E. tem deci nădăjdui mult delà acei, O şezătoare românească: Editura „As-
Constant este poet. La rândul no ce sunt certaţi cu st'lul până în tra“ Sibiu lei 5
stru vom dovedi noutatea şi vom tr’atât încât îngăduesc ca ţigănia să / Al Lapedatu: Moartea lui Asan,
arăta valoarea specificului ardele violeze drepturile criticei literare. Editura „Astra“ Sioiu lei 5.
nesc, care cimentează poeziile lui
A. Cotruş. „Fapta“ lui Lucian Blaga * Edit. „Cartea Românească“ Bucureşti
e privită cu o poză nedumirită, Cultul morţilor — Bătrâna re Voltaire: Prinţesa din Babilon în B bl.
izolează cuvinte şi se miră, adică vistă „Convorbiri Literare“, purtă Minerva lei 9.
după proprile-i cuvinte rămâne toarea de cuvânt de odinioară a Pietări Păivarinta: Nuvele finlandeze în
„tablou*. Ne închipuim ce „tablou“ Junimii delà laşi, ne atrage atenţia Bibi. Minerva lei 9.
va rămânea în faţa tablourlor lui astăzi prin grija — care-i şade bine
Van Gogh Găsim o imagine su — ce o dă celor dispăruţi dintre REVISTE
gestivă a dlui Marcel Romanescu slujitorii la altarul literaturei. Amin
descriind pe acest genial inaugura tiri ale prietenilor acestor mai adese Transilvania an 57 No. 3 Sibiu.
Năzuinţa românească an V, No. 3 Cra
tor al expresionismului: „gradina ori mucenici ai vremilor nouă, cari iova.
înflorită chiuie roz spre cerul al au supravieţuit, sau scrisorile scri Flamura an IV. No. 2-3 Craiova.
bastru*. Se va mira dl E Constant itorilor, ca nişte spovedanii, cari ne Convorbiri literare an 58 No. 3 Bucu
cum poate să chiue roz o grădină vorbesc despre sbuciumul vieţii lor reşti.
înflorită. Un pseudonim loachim — toate deopotrivă de preţioase Foaia tinerimii an X. No 7—8 Bucureşti.
Puşcaşul stabileşte odată pentru Neamul Românesc literar an I. No 19
totdeauna : „Noi nu suntem ca alte pentru reconstruirea, prin imaginaţ e Bucureşti.
Revista funcţionarilor publici an I. No.
fecundată de b găţa documentelor
reviste, care când vorbesc de scrii autentice, a unei vremi trecute. 4 Bucureşti.
torii români — fie într’un interviev, Viaţa liteiară an 1 7—8 Bucureşti.
Societatea de mâine an III. No. 14—15
fie înti'un bilanţ — numără numai In numerile din acest an, apărute 16 Cluj.
şi numai pe credincioşii bisericuţa*. până acum, am cetit astfel de do Păsztortiiz an XII. No. 7 Cluj.
E un principiu 2tât de statornic în cumente cu privire la viaţd scriito înfrăţirea românească an II. No. 12
cât Adrian Pascu — un scriitor în rilor Emirescu, Slavici, Alccsandri, Cluj
formaţie — care se întâmplă să fie Russo, Mhiil Kogălniceanu şi Ve- Răzeşul an I. No 3 Bârlad.
Graiul nostru an II. No. 4 Bârlad.
şi colaborator al „Flamurei“ are ronica M ele. Mai ales însă ne-au Şcoala bănăţeană an V. No. 3-4 Ca
temperament, compoz ţie, stil, limbă atras atenţia documentele d-lui V. ransebeş.
etc. Insă „marele defect statx (al Branişte în legătură cu viaţi lui Şooala şi familia an I. No. 5 Gheor-
dlui A. Cotruş n. r.) este încrederea Eminescu, care nici astăzi nu-şi are gheni.
Cele trei Crişuri an VII. No. 3—4 Ora
de sine care sinonimizează cu să o biografie s’gură scrisă. dea Mare.
răcia spiritului* ceeace nu-1 împie Un nou filon de aur în mun Şcoala Someşană an I. No. 5-6 Dej.
decă să îndreptâţlascâ părerea dlui tele rez stent care învălue încă în
D. Tomescu despre opera aceluiaş necunoscut o parte din viaţa aces
poet, care începe aşa: „Altfel pă tui poet.
cat decât suflet mare se sbate în Un nepot delà soră al scriitorului,
dsa“... lată acum sfârşitul recenziei lucctenentul Drcgli, i-a dat d-lui
în care dl E. Constant se referă la Branişte, pela începutul veacului nos
stilul dlui A. Cotruş: „Nu putem tru, un mănunchiu de „hârtii“ spre
deci nădăjdui mult dela acei, ce păstrare, între cari sunt — pietre
sunt certaţi cu stilul până într’atât, scumpe — manuscrise de-ale lui
încât îngăduesc ca fraza să violeze Eminescu, şi alte acte privitoare la
drepturile, poeziei“. învinuirea a- familia din care a ieşit el. D. Bra
ceasta nu l’a deturnat numai pe nişte le-a păstrat avar, dar cu sfin-
poetul ardelean, ea l’a pus la index ţen e, până astăzi, iar acum le dă
şi pe Eminescu şi pe Doetul naţio la lumina tiparului. Se înşiră astfel
nal al Americanilor Walt V. Whit- şi dânsul printre aih vâri respec
man despre a cărui stil se spune taţi ai dovezilor privitoare la viaţa
câ e un conglomerat de jurnalism geniului nostru celui mai stră
şi poezie. Noi observăm doar atât lucit.
