Page 2 - 1926-17
P. 2
ANUL X. CLUJ, 25 APRILIE 1926 NUMĂRUL 17
COSINZEANA
R E V I S T Ă L I T E R A R Ă S Ă P T Ă M Â N A L Ă
DIRECTOR: îfc * ABONAMENTUL: * * BIROUL:
SEBASTIAN BORNEMISA * 300 LEI ÎN ŢARÎÎ — 600 ÎN STREINATATE * PIAŢa CUZA VODĂ 16
Se aude pe stradă: cine-i Vasile Stroescu?
de M. GH. CARPEN
Se aude pe stradă, sau eu însumi numelui său care se termina româ oficialităţii din vechea Românie Şi-a
mi am pus aceeaşi întnbare, co neşte cu — eseu, o putere chibzuită, continuat drumul discret, ca un a-
nedumerire fcră jenă, cu sincerita fructul unei politici de superioară nonim binefăcător care sapă o fân
tea omului care-şi vorbeşte sieşi ? grijă pentru conservarea naţională tână pentru călătorii trudiţi şi setoşi
Ne sirprinde graba cu care ziarele a Românilor ardeleni. Popi şi das şi înalţă o troiţă pentru reculegere.
scormonesc zarea prăfuită a vremei. căli, mimând fizionomia oamenilor Mâinile sale au planat deseori îm
Goneşti ernrvat, hărţuit, mistuit de cari ştiu cevă şoptiau: Români?. păciuitoare peste certurile confesio
măruntele evenimente ale zilei, şi Român a era sfântul Nicolae al co nale ale celor două biserici transil
deodată îţi şopteşte cineva stăruitor: piilor, care se abate prin unile că vănene şi adesea glasul lui a sunat
a murit la Bucureşti Vasile Stroescu. suţe strecurând daruri în pantofio- dojenitor.
încetineşti mersul. Lui Vasile Stroescu rul sau ghiata scâlciată. Dimineaţa Când zările s'au înroşit de sânge,
ir se fac funerarii naţionale şi i-se copilul deschideă ochii mari, înal- când doliul Ardealului era zadarnic,
adaugă titlul unei glorii efemere de ţându-i spre icoana din părete. Ni Vasile Stroiescu era demult uitat.
întâiul preşedinte al parlamentului ciodată mâna delicată, nu s’a pus Aşa cerea di săvârşirea legendei.
României întregite, le opreşti ş, brutal în faţa sfântului din icoana După epoca de întuneric şi de
întrebi curios: opoi, apoi? — Va de pe părete. Vasile Stroescu a tă scrâşnet de dinţi, în semn de omagiu
st le Stroescu a fost un mare ro cut Dar tăcerea lui răsuna mai a fost ales preşedinte al parlamen
mân. triumfal, decât cadenţa sunetului de tului român, care întrunea pentru
încerci o decepţie Un . mare ro fanfară. Subt scutul ei se răspân întâia oară şi pe reprezentanţii ar
mân sună vag şi apos. Un mare dea asupra Ardealului o largă ri deleni. Era oare acelaşi Vasile Stro
român e astăzi orice şef de minus sipă de danii, întovărăşită numai de iescu? Câţi vor fi tresărit aici acasă,
culă organizaţie politica. Un mare ritmul im mei lui. Boerului basara la auzul numelui lui? Dar caval
român e o monedă depreciată şi o bean cu învăţătură rusească, nu cada de patimi la suportat prea
banalitate cotidiană Marii români i s'a rătăcit sufletul pe întinderile puţin în locul de onoare. Mocirla
de astăzi se măsoară după gama de şes uri dintre Nistru şi Marea în s'a întins şi desigur locul lui nu
de bâlciu a vocii lor după ropotul gheţ dă Dintre toţi, pe noi Ardele era acolo.
de pumni cu cari işi maltratează nii mai ales, ne-a găsii vrednici de Acum mai mult ca oricând cre
pieptul. Nu, nu, Vasile Stroescu n’a ajutorul lui. In vremuri de urgie am dem în legenda lui Vasile Stroiescu.
fost un mare român, iar calitatea ştiut să apreciem acest regesc aju Trupul care odihneşte de veci a fost
de întâiul, care a prezidat repre tor, cu lacrimi în ochi, cu murmure cel mult un simbol, o dărză mate
zentanţa României întregite nu-i de rugăciune, cu poezia unei legende rializare care a susţinut şi a înche
face cinste Ochii lui, cari s'au rotit care l mulţumea mai mult ca orice. gat în jurul ei această legendă.
strălucitori peste întâia adunare, chin Pe moşiile vaste Vasile Stroescu a Acest trup dor ia odată să fie ars
tesenţă de opinii a României mari, cunoscut bucuria semănătorului şi şi cenuşa să i se împrăştie lăsată
s'au mohorât încurând, căci ea a taina gronelor de aur şi astfel: Un vântului peste întreg pământul ro
devenit o ceată cu spumă la gură turn de biserică strălucea în soare mânesc Apele so absoorbă, fră
şi ireproşabilele fracuri negre sau cu învel ş nou, un dangăt de clopot mântată cu pământul să treacă în
mototolit, transformăndu se înnepu- suna mai melodios, o şcoală deve- seva florilor, pruncii să i simtă
tincoase cămăşi de forţă. nia mai încăpătoare iar ţăranului gustul în laptele mamei lor.
Dar atunci cine a fost Vasile uimit i se întindea altă carte decât Dar doamne, chiar această iden
Stroescu ? Alexandria, sau Cartea de visuri. tificare cu pământul nu este o do
O legendă l-a făcut într'o vreme Peregrinările lui prin satele ar rinţă din domeniul legendei ?
în Ardtal ireal înconjurat di o cu deleneşti cu dâra de binefaceri pe
nună de raze O putere mai mare care o lăsa, avea prea puţin răsunet
se întrevedea agităndu se în dosul şi prea puţin loc între preocupările
