Page 3 - 1926-17
P. 3
25 —IV 192fi C O S I N Z E A N A Pag. 175
P O C Ă I N Ţ A L U I G R I G O R A Ş bucura de nenorocirea prietenului
său.
— Poveste pentru copii — Dar, se desmetici în curând Och i
de SEPT1MIU POPA tuturor coleg ’or din clasă se în
1
dreptară spre e . Iar el c tea în a-
:
1
I puri păţania lui Grigoraş. Dar nu-1 ceşti och ':
compătimea nimeni, numai Emil. — Nu ţi-a fost ruşine, să laşi pe
Emil şi Grigoraş erau prieteni
prietenul tău să sufere din cauza
buni. Aveau aceleaşi bucurii şi a- II
lenei tale?
celeaşi dureri. Nu se întâmpla nici Plecându-şi capul pe bancă, lui
odată ca unul să fie trist şi celalalt Toate încercările Iui Emil de-a Grigoraş, i-se umplură och’i de lac
vesel, ci, ori amândoi trişti, ori ve examina pe prietenul său erau za rimi.
seli. darnice. Grigoraş îi arunca o pri-*
Prilej de tristeţă aveau de trei vire încruntată şi îi zicea: v III
ori la săptămână. Grigoraş nu-şi — Nu-mi eşti tu profesor!
prea învăţa lecţiile de geografie. — Gr'goraş, te spun domnului După două zile, aveau iarăşi oră
— De ce nu înveţi, Grigoraş? — profesor, — îi zicea şi Emil pri- de geograf e. Intrând cel dintâi în
îi zicea atunci Emil, privindu-1 vindu-1 cu milă. clasă, Emil, cu spatie întoarse spre
trist. Vezi, astăzi iar ai căpătat un — Spune mă, nu-mi pasă, — îi uşă privea gânditor băncile goale.
patru... răspundea Grigoraş râzând batjo Se înfiora la gândul că nu peste
— E prea grea, — răspundea coritor. mult va trebui să spună domnului
Grigoraş. — Nu vreau să mi-se Dar, când să-şi împlinească a- profesor, că Emil nu-şi ştie lecţ'a.
strice capul cu ea ... meninţarea simţea că i-se împlete- De-odată, se simţi atins pe u-
!
— N’o să ţ -se strice, — zicea cesc picioarele. îşi privea trist p ie- meri. Era Grigoraş, care intrase t’p-
iarăşi Emil. — Câte greutăţi are tenul şi ruga pe Dumnezeu să nu til în clasă, cu cartea de geografie
omul în viaţă, şi le biruieşte. Dacă cumva să dea prin gând profesoru la mână.
vrei... îţi stau eu într’ajutor... lui să-l examineze. — Vino, Emil, să ţi spun lecţia!
Atâta mai lipsea. Aşa s’au scurs trei săptămâni. Făcu trei mici greşeli, pe cari
— Tu să mă înveţi pe mine, măi? Emil şi Grigoraş nu-şi mai vorbiau Emil Ie îndreptă cu mu'tă bună-
!
striga Grigoraş mânios. Nici-odată! decât înainte de ora de geografie. vo nţă!
La viitoarea oră de geografie Atunci, se repeta între ei acelaş şi După un sfert de oră, când dom
Grigoraş nu putu spune n'ci-un cu acelaş dialog In vremea când erau nul profesor îşi făcu intrarea în
vânt. Emil, ştiind ce-o să urmeze, prieteni, se cercetau unul pe altul glasă, Emil plutia într’o adevărată
îl privea trist, simţind că-i trece o la locuinţă. Acum se ocoiiau, chiar rază de fericire. Ridicându-se în
săgeată prin inimă. şi când se întâ'niau pe stradă. neştire, scoase un strigăt vesel:
Ceea-ce a urmat însă, a fost nes După trei săptămâni, profesorul — Domnule profesor, Grgoraş
pus de trist. Profesorul, — un om de geografie strigă numele lui Gri îşi şt'e lecţia...
bun, care nici odată nu bătea pe goraş. îngălbenind, Grigoraş se Era adevărat. Grigoraş îşi spuse
elevi, — de astădată îşi ieşi din sculă în picioare. Dar, nu putu lecţia fără g eşeală. Emil se simţea
răbdări. îşi învârti de câteva ori spune nici-un cuvânt. ca ridicat în alte sfere, vesel şi fe
beţigaşul de trestie ce-1 ţinea în Privirile domnului profesor acum ricit îşi privea prietenul şi îi sor
mână, pe spatele lui Grigoraş. se îndreptară spre Emil. bi a fiecare cuvânt.
Simţind şi el durerea prietenului — L-ai examinat astăzi? Grigoraş însă, rămase trist până
său, Emil îngălbeni. Ţipetele lui — Mâ rog,... mă iog... bom la sfârşitul orei.
Grigoraş, îi străpungeau inima. O h i băni Emil îngălbenind şi el, am în După oră, Emil îl privi drept în
i-se umplură de lacrimi. cercat să-l examinez, dar el a zis faţă şi îl între bă:
— Dar pe tine, ce te-a apucat? că nu eu îi sunt profesor. — De ce eşti trist, Grigoraş?
îi zise profesorul, văzându-1 că lăc — Aşa? — făcu acum profeso Dar, aşa de bine ţi-ai ştiut astăzi
rimează. rul, mânios. — Şi de ce nu mi-ai lecţia ...
Emil privea înlemnit, când pe spus? — Aşa-i Emil. Dar pân’acum,...
domnul profesor, când pe Grigoraş. Fără altă vorbă scoase pe Emil de câte-ori n’am ştiut-o!
— Ah, ţ -e prieten, — reluă pro afară şi îl puse în genunchi. Och i — Nu te supăra, Grigoraş! Toate
:
fesorul. Ei bine, de-aci încolo să-l lui Emil se umplură de lacrimi. o să se întoarcă înspre bine...
examinezi totdeauna înainte de oră. O astfel de ruşine nu păţise nici — Aşa i Emil! Tu n’o să mai
Când nu-şi ştie lecţia, să-mi spuni... odată. suferi nici odată pentru lenea
După oră, elevii, povestiau în gru^ Grigoraş, zimbea. La început, se mea...