Page 3 - 1926-17
P. 3

25 —IV 192fi                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Pag. 175

     P   O   C   Ă  I N    Ţ  A     L U    I   G    R   I G   O   R   A   Ş  bucura de nenorocirea prietenului
                                                                             său.
                         — Poveste pentru copii —                              Dar, se desmetici în curând Och i
                               de SEPT1MIU POPA                              tuturor coleg ’or din clasă se în­
                                                                                            1
                                                                             dreptară spre e . Iar el c tea în a-
                                                                                                     :
                                                                                      1
                     I                   puri păţania lui Grigoraş. Dar nu-1  ceşti och ':
                                         compătimea nimeni, numai Emil.        —  Nu ţi-a fost ruşine, să laşi pe
       Emil  şi  Grigoraş  erau  prieteni
                                                                             prietenul  tău  să  sufere  din  cauza
     buni. Aveau aceleaşi bucurii şi a-                  II
                                                                             lenei tale?
     celeaşi dureri. Nu se întâmpla nici­                                      Plecându-şi capul pe bancă, lui
     odată ca unul să fie trist şi celalalt   Toate încercările Iui Emil de-a   Grigoraş, i-se umplură och’i de lac­
     vesel, ci, ori amândoi trişti, ori ve­  examina pe prietenul său erau za­  rimi.
     seli.                               darnice. Grigoraş îi arunca o pri-*
       Prilej  de  tristeţă  aveau  de  trei  vire încruntată şi îi zicea:           v III
     ori  la  săptămână.  Grigoraş  nu-şi   —  Nu-mi eşti tu profesor!
     prea învăţa lecţiile de geografie.    —  Gr'goraş,  te  spun  domnului    După două zile, aveau iarăşi oră
       —  De ce nu înveţi, Grigoraş? —  profesor,  —  îi  zicea  şi  Emil  pri-   de geograf e. Intrând cel dintâi în
     îi  zicea  atunci  Emil,  privindu-1  vindu-1 cu milă.                  clasă, Emil, cu spatie întoarse spre
     trist. Vezi, astăzi iar ai căpătat un   —  Spune mă, nu-mi pasă, — îi   uşă privea gânditor băncile goale.
     patru...                            răspundea Grigoraş râzând batjo­    Se  înfiora  la  gândul  că  nu  peste
        —  E  prea  grea,  —  răspundea   coritor.                           mult va trebui să spună domnului
     Grigoraş.  —  Nu  vreau  să  mi-se    Dar,  când  să-şi  împlinească  a-   profesor, că Emil nu-şi ştie lecţ'a.
     strice capul cu ea ...              meninţarea simţea că i-se împlete-    De-odată,  se  simţi  atins  pe  u-
                   !
       —  N’o să ţ -se strice, — zicea   cesc picioarele. îşi privea trist p ie-  meri. Era Grigoraş, care intrase t’p-
     iarăşi  Emil.  —  Câte  greutăţi  are  tenul şi ruga pe Dumnezeu să nu   til în clasă, cu cartea de geografie
     omul în viaţă, şi le biruieşte. Dacă  cumva să dea prin gând profesoru­ la mână.
     vrei... îţi stau eu într’ajutor...  lui să-l examineze.                   —  Vino, Emil, să ţi spun lecţia!
       Atâta mai lipsea.                   Aşa  s’au  scurs  trei  săptămâni.   Făcu trei mici greşeli, pe cari
       — Tu să mă înveţi pe mine, măi?  Emil şi Grigoraş nu-şi mai vorbiau  Emil  Ie  îndreptă  cu  mu'tă  bună-
                                                                               !
     striga Grigoraş mânios. Nici-odată! decât înainte de ora de geografie.  vo nţă!
       La  viitoarea  oră  de  geografie   Atunci, se repeta între ei acelaş şi   După un sfert de oră, când dom­
     Grigoraş nu putu spune n'ci-un cu­ acelaş dialog In vremea când erau  nul  profesor  îşi  făcu  intrarea  în
     vânt. Emil, ştiind ce-o să urmeze,   prieteni, se cercetau unul pe altul  glasă, Emil plutia într’o adevărată
     îl privea trist, simţind că-i trece o   la locuinţă. Acum se ocoiiau, chiar  rază  de  fericire.  Ridicându-se  în
     săgeată prin inimă.                 şi când se întâ'niau pe stradă.     neştire, scoase un strigăt vesel:
       Ceea-ce a urmat însă, a fost nes­   După trei săptămâni, profesorul     —  Domnule  profesor,  Grgoraş
     pus de trist. Profesorul, — un om   de geografie strigă numele lui Gri­  îşi şt'e lecţia...
     bun,  care  nici  odată  nu  bătea  pe  goraş.  îngălbenind,  Grigoraş  se   Era adevărat. Grigoraş îşi spuse
     elevi,  —  de  astădată  îşi  ieşi  din   sculă  în  picioare.  Dar,  nu  putu   lecţia fără g eşeală. Emil se simţea
     răbdări.  îşi  învârti  de  câteva  ori   spune nici-un cuvânt.         ca ridicat în alte sfere, vesel şi fe­
     beţigaşul  de  trestie  ce-1  ţinea  în   Privirile domnului profesor acum   ricit îşi privea prietenul şi îi sor­
     mână, pe spatele lui Grigoraş.      se îndreptară spre Emil.            bi a fiecare cuvânt.
       Simţind şi el durerea prietenului   — L-ai examinat astăzi?             Grigoraş însă, rămase trist până
     său,  Emil  îngălbeni.  Ţipetele  lui   —  Mâ  rog,...  mă  iog...  bom­  la sfârşitul orei.
     Grigoraş, îi străpungeau inima. O h i  băni Emil îngălbenind şi el, am în­  După oră, Emil îl privi drept în
     i-se umplură de lacrimi.            cercat să-l examinez, dar el a zis   faţă şi îl între bă:
       —  Dar pe tine, ce te-a apucat?  că nu eu îi sunt profesor.             —  De  ce  eşti  trist,  Grigoraş?
     îi zise profesorul, văzându-1 că lăc­  —  Aşa? — făcu acum profeso­     Dar,  aşa  de bine ţi-ai ştiut astăzi
     rimează.                            rul, mânios. — Şi de ce nu mi-ai    lecţia ...
       Emil  privea  înlemnit,  când  pe  spus?                                —  Aşa-i Emil. Dar pân’acum,...
     domnul profesor, când pe Grigoraş.    Fără altă vorbă scoase pe Emil    de câte-ori n’am ştiut-o!
       —  Ah, ţ -e prieten, — reluă pro­  afară şi îl puse în genunchi. Och i   —  Nu te supăra, Grigoraş! Toate
               :
     fesorul. Ei bine, de-aci încolo să-l   lui  Emil  se  umplură  de  lacrimi.  o să se întoarcă înspre bine...
     examinezi totdeauna înainte de oră.   O astfel de ruşine nu păţise nici­  —  Aşa  i  Emil!  Tu  n’o  să  mai
     Când nu-şi ştie lecţia, să-mi spuni...  odată.                          suferi  nici  odată  pentru  lenea
       După oră, elevii, povestiau în gru^ Grigoraş, zimbea. La început, se mea...
   1   2   3   4   5   6   7   8