Page 5 - 1926-17
P. 5
26—IV. 1926 C O S I N Z E A N A F«*g. 177
PE UN A L B U M Acesta era un argument într’ade-
văr destul de puternic, care pe
lângă tot aspectu i comic justifica
Mă rogi să-fi scriu ceva drept amintire
îndestul imposibilitatea d -a sus
Pe-albumul tău cu file parfumate. ţinea astfel s tuaţia >i cerea toto
Ţii mult, o simţi privirile-ţi curate dată o bună rezoivire drt ptei ce
j
reri a Jui Ion Kupk .
îmi spun că nu încape ’npotrivire. Situaţia putea fi ajutată într,un
singur chip. Şi fiindcă chiar atunci
Mi-arunc spre el o tainică ochire sosiră şi alţi doi scriitori, înţele
gând destinul lui Ion Kupka, du-
Şi chem în gând momente inspirate; păce mai întâiu au râs una bună,
Moi tocul des cu gesturi enervate, au hotărît cu puteri unite că vor
ridica acest destin de pe el — îi
Bat tactul şi podeaua în neştire,
vor aduna cei trei zloţi, să meargă
cu ştirea lui Dumnezeu ş’apoi vor
Prin minte-mi trec gândiri dezordonate. face şi paşii necesari în privinţa
lui. la poliţie. Poate că au şi aceia
Imagini într’o aprigă gonire,
simţ pentru ceva. Şi poate câ acel
Frânturi de vers şi proză-amestecate. ceve, e chiar umorul? Căci ce a-
nunie e, tot n’a descoperit încă ni
Intrun târziu, învins de-a ta zâmbire, meni.
— Iată cei trei zloţi, Ion Kupka.
Aştern un rând cu slove tremurate: Poţi pleca: acum eşti slobod ca
„Nu pot să-fi scriu, de vină-i o iubire“ / pasărea.
Acesta mulţumi mişcat, şl cu
Const. Iliescu och i umeziţi coborî încet scările.
— Cu ce am fost vrednic, cu
ce? — murmura. — Dumnezeu să-i
ieri şi am venit îndată, sunt gata. m’ai găsit în toane bune. Eu te iert bine cuvinte pe cinstiţii domni.
Vâ rog să mă închideţi. şi du-te liniştit acasă. — Bietul drac ! — ziceau aceş
0 privi şi într’adevâr aşa era. A In loc să se bucure la aceste tia. — Cum va binecuvânta el ani
fost judecat pe trei zile şi azi tre vorbe, Ion Kupka făcu o mutră ne îndelungaţi poliţia.
buia să-şi înceapă pedeapsa. plăcută şi începu să-şi scarpine ră
— Adică te chiamâ Ion Kupka? dăcina urechii. Aceasta s’a întâmplat înainte de-
— îhî! câ doară spune acolo în — Asta nu se poate mă rog fru amiaz. In redacţii se’ntâmpiă însă
scrisoare. mos, şi nici n’o fi bine. Vă rog totdeauna ceva şi înainte şi după
— Ş'apoi pentruce te închid? numai totuşi închideţi-mă. amiaz, chiar şi dacă nu se î am
— Nu pot şti, mă rog. Câ eu, — Nu te mai înţeleg, prietene. plă nimic. Astfel deci. s’a întâmplat
de, nu sunt beţivan, dar câte-odată Ion Kupka roşi, îşi făcu de lucru şi după amiaz — şi încă ao- ea că
beau preţ de-un degetar ş’atunci cu nodul cravatei şi şovăi... a bătut cineva la uşe — aproape
îndată îmi suie la cap beutura ne — E lung.,, â... e lung şirul po orice lucru începe cu aceasta, îna-
vinovată şi dacă fac vre-o nebunie, vestii... că vedeţi aşa stă lucrul... *fară de furturi, bineînţeles.
nu mi-o mai amintesc. — Aşa sunt câ să ştiţi mă rog,... e bucluc... A bătut cineva şi deschizându-se
eu într’asta, caşi copilul nou năs — Ce fel de bucluc? uşa, apăru faţa lui Ion Kupka. A -
cut. Abia câ mi-am umezit Dumi — Nevastă mea — răspunse cu cum camera era cu .eva mai întu
necă puţintel gura — căci am fost glas îndurerat — mi-a dat trei zloţi necată iar faţa lui Kupka mai îm
dincolo în Neustift.— şi iată a şi pe câtă vreme voiu fi închis, zice bujorată cu ceva, dar totuş putea
sosit primejdia. Ce-am făcut nu-mi că îl omoară cu foamea aici pe de fi recunoscută uşor.
amintesc, dar aceea o ghicesc că ţinut dacă nu are bani, zice că să- — Dtaeşti Kuoka? Ce năcaz iar?
m’au adus în casa aceasta şi m’au mi mai ajut situaţia. Kupka luă poziţie de drepţi, a-
judecat la trei zile pentru ceva — — Ei, şi? dicâ vota numai dar nu-i prea iz
ştia zău aceea că n’au făcut-o de >— Apoi aceeia-i năcazul, mă rog butea caşi cum ar fi mişcat sro
geaba. Vă rog acum deci să mă de iertare, că în drum — doar ştiţi el turbata aceea de duşumea.
închideţi. cât de amărât e bietul om în ase — Apoi aceea-i — zise răguşit
Prietenului meu îi veni o idee bună menea împrejurări — am dat şi dar totuşi cu blândă umilinţă —
cu prisonierul său, îi plăcu tipul pela „Ursul de Aur“ şi am aşezat că iar m’am împiedicat pe la „Ur
original şi văzându-i greşala că în cei trei zloţişori. Asta-i asta! Eu sul de Aur“, usca-s’ar cel ce mi
loc de poliţie a intrat la redacţie, acum nu mai pot merge fără bani l-a zidit în drum, şi... ă... aşa s’a
nu găsi nici o piedică, de ce adică acasă — căci e dată dracului de întâmplat că... poftiţi numai totuşi
să nu urzească înainte această în- mare viperă ! iar dacă nu merg şi închideţi-mă...
curcătără de comedie. acasă, ce să mă fac în oraş fără ...Numai că atunci aceasta era
— Ştii ce, dragă prietene? Dta nici un ban... nici tu mâncare, nici peste putinţă, — căci şi la poliţie
eşti om norocos. tu odae unde să dorm.., pier eu se ridicase destinul de pe el —
— Cum, adică eu? — se minună de bună seamă în oraş.. Poftiţi nu reuşind anume să-i stoarcă ierta
acesta holbându-şi ochii mari. mai vă rog şi mă înch'deţi!... rea pedepsei.
— Om norocos, îţi spun, căci trad, de T. Bugnarin
