Page 12 - 1926-18-19
P. 12
Pag. 196 C O S I N Z E A N A 9—V 1926
alunge. Reuşind să-l facă însă ne
vătămător pe Paul Gaine — el îşi CRONICA MUZICALĂ
iartă soţia pe care o iubeşte din
tot sufletul său drept şi curat, şi
bucuria şi fericirea se încuibează CONCERTUL SIMFONIC AL OPEREI
iar în casa lor.
Interesant prin laturea psihologică Pentru Cluj un concert simfonic stincte ca insoiraţie, lasă pe pri
a Francoisei şi-a lui Paul Gaine, e un eveniment de primul rang. mul plan tfhnica, fără specială
subiectul acesta care se împleteşte Căci se pare că, aici, opera a cu ocupare de sentimentele pe cari
între câteva personagii numai, deşi cerit toată câmpia muzicală ; ase trebue să le trezească în auditor.
r
de-o reală înco dare îndeosebi în menea unui profesor delà facultatea Vioara, are două momente când
actele 11 şi III (I-ul fiind aproape de drept, care, afară de cartea spe acţionează singură, după un tutti,
de prisos, banal şi incolor) prin cialităţii sale, nu ştie că mai există şi în concordanţă cu restul instru
tratarea prea diluată şi prin tehnica şi alte tipărituri. Aparatele radiofo mentelor; mâna ab’ă a dlui Kollar,
de modă veche în care personagiul nice cari le avem la dispoziţie, ne- împreunată cn înţelegerea relativă
prim îl caracterizează pe al doilea, a- fiind destul de perfecţionate, nu ni — căci putea să-i dea o nuanţă
ceasta pe cel de-al treilea şi aşa mai se dă posibilitatea să ascultăm încă mai artisiică — a redat lăudabil
departe, ne fiind aşa integraţi în acţi simfoniile lui Beethoven, sau com- arabescuriie, iar armoniile stoarse
une să-i conoaştem din chiar faptele poz'ţiile lui Bach, executate de mâni de pe doauă coarde le-a executat
lor, — nu şi-a atins toate, posibili de artişti veritabili. La audiţia unei impecabil. De o factură diferită e
tăţile de emoţionare. Aşteptările şi opere, vocea — elementul viu ome \ltava lui Smetana. Aici orhestra
pregătirile prea lungi pentru o scenă nesc — confundându-se cu instru n’a făcut altceva decât a sugestio
prevăzută sunt dintre păcatele cari mentele, seduce simţul critic, şi nat, în prima parte cursul Moldovei
se răsbună de obiceiu prin săli goale. astfel impresiile, deşi mai puternice, în Moravia: la început capricioasă,
Interpetoarea şi jocul actorilor, nu sunt lămurite. ne urmă lină, calmă, — într'un
dacă nu a fost prea mulţumitor, a fost Concertul simfonic, dat de or Stimmung de vară senină, iar în
totuşi onorabil. Fără prea mari posi hestra Operei, deci de oameni ru partea a doua, prin motivele mul
bilităţi de afirmare prin însuşi con tinaţi şi unii chiar talentaţi, iasă tiple şi săltăreţe, a evocat surdina
ţinutul şi dimensiunile sufleteşti ale deasupra liniei orizontale. Dl Stanek vieţii, străvăzotă printre arborii de
personagiilor, nici interpreţii nu s’au Doubrawsky, orgnîzatorul — unul pe ţărm. Un poem s'mfonic; a bu
ridicat de-asupra comunului. Redus din dirigenţii Operei din Cluj — a colică vergiliană, exprimată orhes
la nn simplu rol de „raisonneur“ ales bucăţi din muzica clasică, adecă tra!. Arcuşul dlui Kollar a subliniat
dl D. Psatta ne-a dat un bătrân din cea recunoscută de istorie : frumos şi aici bucăţile de solo.
palid corect si anemic. Tot aşa fără Beethoven, Viotti, Weber şi Smetana; Punctul ultim al audiţiei a fost
un relief sufletesc pronunţat, dl poate ultimul e o glorie cehoslovacă Uvertura operei Oberon de Weber;
Neamtzu-Ottonel al cărui firav Jean mai nouă. Şi a făcut bine. Dacă îşi — căreia în săptămâuile acestea i
Le Morel alături de masiva figură are conceput un program de con s’a serbat centenarul. Ceteam undeva
a bătrânului Karamazov apare şters certe s'mfonice, a fost nevoit să că Weber e „femeia lui Beethoven“.
şi neconturat. Prea îndulcit cu za înceapă delà cei dintâi. Mai târziu, Dar spiritul e gratuit: în această
hăr ieftin în amorezul actului I, dl pe urmele marcate de această în uvertură, calităţile Jorte de compo
N. Dimitriu, în actele următoare cepătoare educaţie muzicală, se poate zitor şi inspiraţia cu linii mari,
şl-a conturai viguros rolul de hai lua contact cu Debussy, Franck, impunătoare pledează pentru un
mana ambiţioasă şi cinică. Iar dacă de ex., — cu cei noi, sau cu com muzician în plin echipament. Subi
drăguţa Antoinette, a dnel Stanca pozitorii români, cari înfiripează ectul operei, fantasticul unor situaţii
Alexondrescu a fost de-o sburdălni- acum o primăvară artistică destul ale acţiunii a hotărât asupra formei
cie căutată şi puţin naturală, dna de originală. uverturii. Deşi nu se ridică la su
Olimpia Bârsan — deşi cam nepo Simfonia în do-major, prima din blimul antitezelor wagneriene: zei
trivită ca fizic cu Paul Gaine în cele nouă, este ca o alee introduc — oameni, totus impresionează prin
dragostea din actul prim— în lupta tivă în lumea urieşească a operei straniul unor îmbinări simfonice,
sufletească din actul III şi IV şi-a lui Beethoven. Dacă priveşti uni sau prin justeţa unor melodii.
evidenţiat iar posibilităţile jocului tar cele nouă simfonii, aceasta Orhestra, în alcătuirea ei prezentă,
dsale. Un cuvânt bun regisorului apare ca o acordare a instrumen e potrivită cu această operă, care,
pentru decorul elegant al actului 11. telor, în vederea edificiului imens. poate n’ar eşuâ pe scena clujană.
Geniul lui nu îşi desfăşoară velele
Teofil Bugnariu. încă, sentimentele descrise de glasul * *
vioarelor, aproape exclusiv, şi colo
rate cu flautele uneori sunt de o Vineri, 22, IV. dl E. Chirvai a
sfioşenie delicată, şi abia în ulti dat un concert în Sala festivă a
mul ailegro clocoteşte surd pasiu Prefecturei, E un început demn.
nea. Aci, partea a treia, menuetul, Programul compus din Lieduri:
nu e pe deplin diluat în scherzo, Schumann, Mozart. Schubert. o
cum se va întâmpla în celelalte bucată italienească, româneşti: Bre-
simfonii. Concertul pentru vioară de diceanu şi dintr’un autor proaspăt:
Viotti dovedeşte înc’odată virtuozi Cuteanu, care pare a îndreptăţi
tatea în compoziţia italienească, de speranţe, şi din arii de operă, îi
care s’a desbărat prin şcoaia veristă. desveleşte cultura muzicală. Studiul
Cele două părţi componente, di şi l-a făcut la Viena, unde basul
