Page 13 - 1926-18-19
P. 13
9-V. 1926 --------------------------------- ----------- C O S I N Z E A N A - Pag. 197
amplu şi cald al d-sale pare a fi „Stofă“ muzicală şi de artist are; dascălii noştri, cari mutilează sim
împrumutat o moliciune locală, cap o mai vigilentă înfrânare a vocii, ţul bun al limbii, pe care copiii îl
tivantă. Putându şi coborî vocea — şi un neîntrerupt studiu până e în aduc de acasă, cu o gramatică şi
o voce ‘din piept — până în re formaţie, vor face dinţr’ânsul un mai ales cu o metodă de predare
gistrele cele mai profunde, emite basist de operă valoros. a acesteia ale căror amintiri nici
tonurile pure sau nuanţate clin Aurel Decei unuia nu ne sunt prea plăcute.
plin, neestompând nici pianissimele.
*
Pentru o istorie a ziaristicei
ardelene. — Ziarul astăzi este mai
ales o tarabă de desfacere en detail
a produselor diferitelor partide, sau
să le zicem organiztţii politice, cari
produse se numesc cu un termen
convenţional: idei. Uneori ele s’ar
putea asemăna cu acele şatre, ne
lipsite din nici un târg mai de dai
Doamne, din cari maria se supra
licitează de către negustorul cocoţat
Congresul filologilor. — In- Colaborarea dela Cluj ne-a dat cel la o „înălţime“ apreciabilă cu o vervă
sfârşit am avut fericirea să vedem puţin o solidă speranţă că acest fascinanta pentru umilul trecător,
şi sa auzim pe filologii noştri pre- adevăr a fost înţeles de savanţii care cumpără de aici trei lucruri
ocupându-se de destinele limbii ro noştri. deodată şi încă unul pe deasupra,
mâneşti în cea mai deplină armonie Dintre comunicările şi desbaterile convins că a dat în schimb dela
sufletească. Intr’adevăr cele trei zile acestui congres ne oprim, în puţinul sine numai preţul unei jumătăţi din
ale congresului dela Cluj au fost o spaţiu care ne stă la dispoziţie, la marfa câştigată. Rareori ziarul este
adevărată mângâiere sufletească pen două: stabilirea ortografiei şi co spovedania zilnică a unei, sau unor
tru cei ce au cunoscut cât de puţin municarea dlui Leca Morariu, pro conştiinţe curate, cari se întreţin
spiritul de învrajoire, care a izoiat fesor la Universitatea din Cernăuţi: astfel cu cetitorul anonim asupra
pe filologii români — de când a- „Intre gramatică şi stilistică.“ evenimentelor în curs din tot com
ceastă specie atât de rară a început Toţi cei ce urmărim atenţi scrisul plexul vieţii, căutând neîncetat să
să se ivească şi la noi — în mici românesc din ultimii ani ne dam servească cu o învăţătură bună, fie
turnuleţe, în care un măiestru se seama’ de anarhia ortografică de prin aprecierea unei fapte vrednice,
condat de trei patru trepăduşi-uce- care era stăpânit. Academia Română fie prin judecata aspră, critică a
nici aruncă săgeţi veninoase celor îşi aveâ o ortografie, învechită însă; faptei meschine.
doi trei adversari, măcinându-şi vreo patru cinci savanţi îşi aveau In trecut am avut aici în Ardeal
viaţa în discuţii atât de îndepărtate şi ei câte una, mai mult sau mai — ochirea noastră îmbrăţişează de-
' de rosturile adânci ale limbii, care puţin bazată pe principii solide; iar astâdată numai acest fragment de
curgea scăpărătoare de energie, piină restul bâjbâiâ între unii şi alţii fără ţară — ziare, cari au fost şcoaie
de spuma poezii în operele anonime de nici o normă sigură. Principiul publice, unde învăţătorul făcea un
ale naţiei şi într’o literatură cultă de simplificare de care a fost con adevărat apostolat, iar elevii: masa
care viora de farmecul trezirii la dusă comisia însărcinată cu această poporului românesc din această
viaţă. Se prea poate ca porumbelul chestiune a dus la Stabilirea unei regiune ieşeau din această şcoală
împăciuirii care a fâlfâit din aripi de ortografii clare, foarte apropiată, în zi cu zi mai luminaţi şi mai înăl
asupra învăţaţilor adunaţi la Cluj acelaş timp, de rostirea zilnică, pe ţaţi sufleteşte pentru a putea înfrunta
să fi fost evocat de prezenţa atenta care nu ne îndoim că atât Acade cu izbânda greul vieţii. Erau şcoaie
şi adânc pilduitoare a marelui maes mia cât şi oficialitatea noastră va politice şi culturale, menite să în
tru al^lingvisticil contemporane A. ajuta-o sa pătrundă îacel mai scurt tărească viaţa naţională a unui po
Meillet; se prea poate ca spiritul timp în marile mase. por apăsat, care aştepta cu credinţă
armonic al dlui Sextil Puşcariu, da Tânărul profesor dela Cernăuţi, tare venirea unor zile mai bune.
torită căruia se lucră cu atâta spor cunoscut folclorist şi îndrăgostit de Culegerea de studii a d-lui Ioan
în ogorul iimbii la Universitatea scriitorii noştri populari a înfăţişat Lupaş apărută de curând în bibli
noastră, să fi înăbuşit în inimi mă în comunicarea dsale un fapt, de oteca „Astra" este o „contribuţie“ (I
runtele patimii, cari bâjoăie atât de care este tot mai mult pătrunsă la istoria acestei ziaristice ardelene
supărător la astfel de întruniri. Şi lingvistica contimporană: gramatica — cea mai mare parte dintre ele
se pot găsi şi alte cauze... Dar noi nu poate prinde în rigidele sale retipărite din alte publicaţiuni. Cer
nu le mai căutăm. Tinereţa noastră categorii organismul viu al limbii, cetări asupra începuturilor ziaristi
constată cu intimă bucurie atmosfera în toată stufoasa lui complexitate. cei ardelene; examinări mai stărui
care a plutit aci, şi-a pătruns fibrele Deaceea gramatica totdeauna trebuie toare asupra unor străluciţi dascăli
sufleteşti de adâncul ei înţeles şi o să-şi dea seama de actualitatea ale acestorfei de catedre, ca Gheor-
consideră ca un bun augur, nu nu limbii pe care vrea să o strângă în ghe Bariţiu, Andrei Şăguna şi Anorei
mai al desvoitârii studiilor de limbă chingile regulelor sale; ea trebuie Mureşanu; şi o pnviie sintetică a-
la noi ci şi al progresul spiritului să aioă ochiul pururea îndreptat în supra desvoitârii ziaiisticei ardelene
nostru ştiinţific. Repetăm ceeace am deosebi spre stilistică, dela care până în anii războiului cel mare.
spus înti’unul din numerele trecute: poate învăţa adevăratele frumuseţi Privnea ni s’a cpnt mai mult
culturile de astăzi cer înrolarea a ale expresiei. — Adevărul acesta asupra capitolului despre „cea mai
cât mai multe forţe în serviciul lor. n’ar trebui uitat de nici unul dintre veche revistă românească“. Ea apare
