Page 14 - 1926-18-19
P. 14
Pi*. 198 — C O S I N 2 E A N A ....■.......... ................ ■ 9-V. 1926
la Buda în anul 1821 Sub îngnjirea ritate intenţiile autorului. Dacă n’a ficiile foştilor magnaţi unguri exce
macedoromânului Zaharie Korkale- fost o reprezenţaţie desăvârşită a lează printr’o mişcătoare lipsă de
chi, harnicul răspânditor al cărţ i fost totuşi una de reală valoare gust. Abia a treia f^rmă de artă
româneşti în întâia jumătate a vea artistică. plastică: pxtura împinge, printre
cului XIX. „Biblioteca Românească „ * bolovanii nesimţirii, firave floricele,
nu îmbrăţişează numai câmpul li Universul literar de când a în dornice de lumină. Dar şi pe acest
teraturii beletristice; predomină chiar căput sub priceputa şi harnica direcţie tărâm, tentativele se sbuciumă ne
domeniul istoric, căci acesta fusese a dlui Perpessicius a prcgeresat ui putincioase. Cele mai multe expo
mai multexp'orat de şcoala lat'nistâ. mitor atât în privinţa tecnicei cât şi ziţii de pictură — cu excepţii im
Mai ales că pentru această disciplină în privinţa materialului literar. In ce le pozante — stau sub nivel. Pare că
patronul a aflat colaboratori aşa de câteva lunide apariţie sub zodianouă, ex’stă un numitor comun pentru ex
1
destoinici, cum a fost Damasckin revista-cenuşotcă a Universului po pozanţii ardelen : îogăimeala. Cu
Bojâncă şi Ioan Triffu, mai târziu litic, privită de altădată dacă ru cu alt prilej am găsit o notă gencra’ă:
Maiorescu, tatăl luiTitu Maiorescu. dispreţ în^Jreptăţ t cel puţin cu un şcoala dela Baia-Mare, care se afir
Dar această colecţie enciclopedică zâmbet ironic, a ajurs să prndă mă la cei mai mulţi elevi ca o ne
tipăreşte fabule de G Asachi şi pentru [viaţa noastră literară con- pricepere a desemnului, o confuzie
„Ruinele Tâ'goviştei“ alui Cârlova, fure din ce în ce mai puternice şi de co'ori, o sărăcie în idealuri ar
literatură adevărată, în acelaş an să se ridice în rangul primelor, noa tistice, foarte compatibile cu ti
când Asachi şi Eliade îşi scoteau stre periodice literare. Astăzi,'oglindă nerele talente, cu o şcoală în stadiul
întâiele publicaţii periodice, cu un largă a vieţii noastre literare e a- progresului. Departe de a creia ceva
conţinut aproape tot atât de variat, proape indispensabilă pentru cetito original, în cea mai mare parte mul
şi astfel ea este şi o revistă literară. rul dornic să afle noutăţile literare ţimea zugravilor de acest soiu per
ale săptămânii. Din munca harnică vertesc gustul filisteanului care din
* ce se desvoltă săptămână de săp întâmplare se rătăceşte prin şalele
Turneul Ion Livescu. — înre tămână în pag nile frumos tipărite, de expoziţii
gistrăm totdeauna cu o vădită plă alături de sugestivele „Menţiuni cri Din această categorie face parte
cere orice manifestaţiune pornită tice“ ale redactorului, remarcăm de şi ultima „pictoare-artistă“ (adecă :
din centrul românismului, men tă sele poitrete literare ale neobositu festomuv^z,), Novdk Ire'n. Din cele
să ne procure o clipă de seniDă lui istoric literar Gh Cardaş, care peste cincizeci de tablouri definitive,
înălţare sufletească, precum nu ne deşi cam didactic, sch ţează în câ de schiţe cu creionul, în cărbune,
putem ascunde durerea când trebuie teva linii sintetice figurile îi mare abia vreocâteva sunt vizate cu marca
să ne vedem prăbuşite iiuzii făurite parte uitate ale trecutului nostru li artei. Aşa No 12:„ Portret de bărbat“
de înainte mergătoarele fastuos con terar. E acesta o muncă preţioasă, frapează prin spiritualismul cu care
cepute reclame. Teatrui Naţionai din şi, — dacă luăm în considerare că a îmbibat figura unui poet sau mu
Bucureşti ne-a dat multe prilejuri Universel literar e mult cet t de e- zicant,, hoinar nocturn pe străzile cu-
dureroase, în timpul dm urmă însă levii liceelor noas re — de mare tărui oraş mare apusean. Nedefinitul
ne-a adus şi adevărate încântări folos. Manualele de istorie literară vagul, care respiră din uscăţivă şi
artistice. Turneul Mârioara \oicu- prea rezumative şi prea reduse în palida faţă, apare ca un succes in
lescu cu „Manech nul sentimental“, propo'ţii, nu pot da aterţia cuvenită conştient al penelului muiat numai
Turneul Ar. Demetriade cu „Mor scriitoriior cari au muncit la începu în amestecurile de pe paletă nu în
fina“ şi acum în urmă Turneul Ion turile noastre literare, iar studiile colorile pure. Acelaş procedeu utili
Livescu cu „Slutul“ de Lopez Mai amănunţ’te pe cari le avem pentru zat pentru eterizarea atmosferei, dis
inferioară ceva din punct dc ve unii din ei, sunt prea largi şi prea tinge şi No. 39: „Dna Aurel Ciortea“
dere artistic ca „Morf râ“, mai puţ'n răpitoare de timp ca să poată fi ur Celelalte, — interesante ciorne, vred
condensată mai lipsita de coeziune, mărite în întregime de elevi. Pagi nice de a decora interiorul unui
a fost totuşi o piesă urmărită cu nile sintetice pe cari le publică dom pictor, nu a fi expuse criticii: nişte
mult interes. Lupta dintre inteligenţă nul Cardaş săptămânal în Univer schiţe de nuduri femeeşti şi bărbă
şi prostia mascată de f umseţea sul litera, pentru mulţimea şco- teşti, par’că anume alese dintre cele
f zică a fost prinsă cu multă pă lrilor noştria sunt preţioase com- mai diforme specime umane, din
trundere şi cu tot atâta abilitate plectări ale manualului. Iată de cari nu se desprinde un ideal. Fi
redată. In actul I. numai în mi ă ce articolele scurte cari cuprind în- reşte, — e ştiut, — există şi acest
parte a fost cam deşirată apologia tr’o ochire sintetică v aţa şi op ra ideal: amoralitatea. Dar perenităţi a
sluţeniei şi prea vădită tendinţa, unor scriitori ca Asachi, Eliade Ră- pare-ni-se, a fost exougnată num. i
încolo acţ unea a fost bine împle dules:u, Gh. Şincai. P, Maior, V. de valorile plastice cari concretizau
tită, iar în actul II. încercarea de Cârlova, C. Stamate, I. Creangă etc. şi un ideal aşezat de artist deasupra
cucerire a femeii din partea „slu etc., sunt binevenite şi binepreţuite. vieţii.
:
tului“, a fost dusă până la reuş tă ’ *
cu adâncă pătrundere psihologică. * Dl Leca Morariu s’a supărat...
Ion Livescu în Slutul a dat dovadă Expoziţia de pictură Novâk In No. 7 al revistei noastre salutam
în plin de superioritatea talentului Ir6n. — Artele plastice la Cluj sunt cu bucurie apariţia în câmpul lite
său. Bine mascat a ştiut să se mediocru cultivate. Sculptura e o raturii române de astăzi, — cam
mlădieze fiu tuaţiunilor sufleteşti, noţiune livrescă, nu e o realitate.
ţ nând încordată atenţia publicului. Arhitectura, în ultimii ani, n’a pro
Ansamblul nu prea numeros, cu o dus nimic cu şanse de a înfrunta Cetitorii noştri sunt rugaţi
mică ex:epţie, a fost bine ales, ju veşnicia, decât casa în cochet stil a-şi reînoi fără amânare abo
cătorii fiind comp'ect contopiţi în românesc, din centru, conprimată în namentele şi a-şi plăti restan
personagii, redând cu multă since- tre două edificii banale. Restul, edi ţele de pe anul trecut.
