Page 5 - 1926-18-19
P. 5

9—V. 1926                                  •    C  O  S  I N  Z  E  A  N    A                    Pag. 189

    sitor.                                      Chipuri şi şoapte din codru
      —  Ţi-am  spus  că  pentru  noi  nu
    e  suferinţă  a  asculta  de  legle  ce                   de 1. OLIMPIU ŞTEFANOVICI
    ni  le-a  dat  ziditorul.  Mai  mult  su­
    fere  varul  când  vede  casa  nevăruită   Amicului  meu  bun  Dr.  Sebastian   credinţat,  că  trebue  să  ai  o  putere
                                             Bernemisa  aceste  pogini  sylvane
    cu  anii.  şi  când  vede  pereţi  albi   scrise în vuetul industrial al Londrei.  minunată.
    plini  de  toate  mărturile.  Sunt  femei                                 —  De ce minunată?
    cari  mă  dispreţuiesc  cu  totul,  şi              I.                    —  Pentru-că  atunci  când  tu  lu­
    când  vărue  odată  la  doi  ari,  e  mai   In  taina  verde  a  codrului  priatre   ceşti, toată vecinătatea se schimbă.
    mare  jalea  să  le  vezi  cât  sunt  de-   frunzele  sănătoase  ale  stejarilor,   Păsările  prind  să  cânte  cu  voci
    neîndemânatice. Din potrivă am vă­  razele  gălbui  ale  soarelui  străbat  mai  dulci,  frunzişul  reînviază  parcă.
    zut  fetiţe  mărunţele  care  ştiu  purta   înspre  muşchiul  ce  îmbracă  pă­  Eu  însumi  mă  simt  mai  verde  când
    bine  spoitorul.  Cum  iarăşi  mă  în­
                                        mântul bun.                         lumina ta mă desmeardă.
    tristez  când  văd  copii  cari  înseamnă
    cu  cărbune,  cu  creionul,  ori  cu  de­  La  picioarele  copacilor  feregile   —  Povestea  noastră  este  într’a-
                                        să  fălesc  cu  eleganţa  lor  mlădioasă,   devăr  uimitoare.  Vezi,  noi  suntem
    getul  murdar  pereţi  abea  văruiţi. Nu
    mai  puţin  mă  doare  când  văd  pe­  în  timp  ce  mii  de  gâze  îşi  petrec  fraţi  şi  surori  făr*  de  număr,
    reţi  plia  de  dungi  de  catran,  dela   mărunta  lor  viaţă  ţârâindu-şi  stropul  toţi  şi  toate  cu  părul  din  firi­
    aprinjioarele  pe  cari  oameni  rău   lor  de  melodie  in  vasta  cântare  a  cele  de  aur.  Părintele  nostru  lo-
                                        codrului.                           cueşte  în  înaltul  cerului.  El  are  o
    nărăviţi le aprind pe perete.
                                                                            putere  nemărginită.  Voi,  muritorii
      —  Ai  avea  drept  să  ceri  ca  toată          *
                                                                           verzi  ai  codrului,  voi  nu  vă  puteţi
    lumea  să  nu  te  murdărească  după                                   închipui  măreţia  puterii  lui.  El  hră­
    ce  treci  prin  atâtea  încercări  nen-   O,  e  o  muzică  ca  din  poveştile   neşte  întreaga  viaţă  a  pământului.
    tru  a  ne  putea  curăţi  casele.  Căci   într’un decor feeric 1 Arborii bătrâni   El  porneşte  vânturile  din  peşterile
    uite  nu  pot  să  nu  mă  gândesc  că   doinesc  cu  voci  bărbăteşti  ca  de   lor  tainice.  El  dă  strălucire  de  aur
    treci  şi  prin  foc  şi  prin  apă,  numai   violoncel.  Brazii  drepţi  murmură   roşietic  oglinzii  oceanelor,  oglindă
    pentru  a  putea  să  ne  văruim  noi   prin  nesfârşita  lor  mulţime  de  ace   de  apă  pe  care  plutesc  clătinându-
    casele.                            verzi, metalice.                    se  corăbiile,  biete  jucărioare  închi­
      —  Nu  uita  dascăle  că  aceasta   Din  luminişurile  bătute  de  soare   puite  !  Dar  cum  poţi  tu  să  şti  tu
   văruire  nu  însemnează  numai  al­  florile  înlăcrămate  de  rouă  diaman­  sărman  mototol  de  ţepi,  ce-i  faţa  de
    bire ci şi curăţie.                tină  a  dimineţii  revarsă  triluri  de   valuri  a  oceanelor!  Tu  nu  te  poţi
   A  fi  curat  e  lucru  mare.  E  mare   lumină  roşie  ca  macul  şi  aruncă   urni  măcar  un  pas  din  locşorul  tău
   virtute.  Şi  nu-i  prea  mare  nici  o   priviri  galbene,  albastre,  portocalii   cu muşchi!
   suferinţă,  fie  a  focului,  fie  a  apei   ce  se  ciocnesc  viu  cu  verdeaţa  tare   Aici  băgai  de  seamă  că  brădu­
   pentru  a  putea  da  altora  curăţie.   a pădurii.
                                                                           leţul  îşi  prefăcuse  toţi  ţepii  în  ure-
   Uită-te la minei Iţi plac?             Păsările  sunt  măiestrii  „stelele“.
                                                                           chiuşe  ascuţite  ce  sorbeau  cu  nesaţ
      Vezi  bine  că-mi  placi!  Aşa  de   Ele  cântă  sprinţare  arii  de  Rossini
                                                                           şoapta razei cu părul de aur.’
   curată  cum  eşti!  Şi,  uite,  acum  îmi  în  acompariamentul  foşnetului  de
                                                                                        5
                                                                              —  Văd că ţ -ai ciulit urechiuşele !
   vine  în  minte  a  ce  miroase  haina  frunze, al viorilor minuscule micros­
                                                                           (Dar  muite  mai  ai!)  Dar  să-ţi  po­
   ta.  Mimase  o  casă  proaspăt  vă­  copice din cari gâzele lucioase cântă   vestesc  înainte.  Soarele  este  dea-
   ruită.                              melodii subţiri.
                                                                           semenea  un  .mare,  mare  cântăreţ.
     — Da, aşa este. Şi aş fi veselă dacă   In  timp  ce  „leit  motivul“  bicord
                                                                           El  ia  parte  la  armonia  sferelor.
   în  Colibiţa,  în  ori  ce  casă  ai  intra,  —  mi-do,  mi-do  al  cucului,  pasărea   (Aici  puiul  de  brad  părea,  foarte,
   ar  mirosi  aşa  a  curăţie...  Dar  a-  cu  pene  sure,  răsună  şi  dispare  pe   foarte  nedumirit.  Toate  acele  lui
   cum  noapte  bună!  Văd  apropiin-  rând.                               până  atunci  tot  atâtea!!!!!!!!!!  deve­
   duse  din  neguri  o  soră  mari  mare                                  niseră încârligate??????????)
   şi  mai  strălucitoare  decât  mine.  Tu            II.
   care  ai  dispreţuit  bolovanul  din   Ci  într’o  bună  zi  plecând  urechea   Dar  iarăşi,  de  unde  să  ştii  tu,  —
   drum,  uită-te  la  cea  care  vine.  Nu   Ia  şoaptele  dintre  un  brad  tinerel   tu  arici  verde  înţepenit  în  muşchiul
   e  nici  ea  decât  o  piatră.  Uită-te  în-                            tău  —  ce-i  Simfonia  Stelelor  Ce­
                                       şi  o  rază  de  soare,  —  am  aflat  cine   rului?!  Părintele  meu  mişcă  totul
   chină-te  şi  te  pocăeşte.  Suntem  un
                                       e maestrul dirijor al Simfoniei Cod­  pe  pământ,  el  dă  culoarea,  el  dă-
   neam  mare  şi  nobil,  pe  cât  de  ve-
                                       rului.  (O  conversaţie  unică  instru­  rueşte firii vocile ei.
   chiu pe atât de mândru.
                                       ctivă şi nostimă în acelaşi timp).    —  Vrei  să  spui  că  voi  aduceţi
                 SSS3©                   —  De  unde  vii  tu?  —  întreabă  cântecul ?
                                       puiul  de  brad.  Eu  simt,  ba  sunt  în­  —  Fireşte ! îmi pare bine că în
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10