Page 8 - 1926-18-19

Pag. 192 —------------------------------- ------ C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - ----------------------------- 9—V.

Aproape de ocean, munţii sunt păsători pe lângă bogăţie. Vor călca s’o născocim pe a trupului. Du
ca nişte valuri încremenite. Văile în picioare florile. Vor fi tăcuţi şi zeu e mort, să înviem huma.
sunt adânci, largi, închizând ochiuri orbi. N’au să mai lupte; nu vor mai neţi-mi primiţi nemurirea norc
de mare. Apa aici nu e niciodată fi răi nici buni, căci n’au pentruce Toţi îi răspunseră într’un glas:
liniştită, şuvoaiele şi isvoarele ce să mintă. Vor dispreţui aurul, pentru existenţa ne înspăimântă. Vre
se cobor din munţi, o fac să se care au venit. Vor ocoli norocul, pe trăim!“
sbată şi să se înfurie. Un munte care-1 cerşeau odată. Le am stins o — Fie-le răspunse nebnnu
înconjurat de aceste văi, nu-1 poţi lumină a sufletului. Vor tânji şi apoi Veţi face fiecare câte un sicri
apropia decât periclitându-ţi viaţa, vor muri. Vor învăţa că nu e viaţă veţi îngropa ca şi când ar ase
iar închis aici nu-1 vei mai părăsi fără de suflet. un mort. Cel a cărui nume ş
vreodată. Aşa gândea clovnul, dar ei se flet i-s’a îngropat, se va închic
La zece mile de ocean, e o stâncă- încăpăţinau să trăiască. Hrana le era tr’o vizuină şi va trăi asemene
munte uriaş, îmbrăţişat de văi săl­ slabă: ouă de paseri, rădăcini şi lorlatte făpturi lipsite de sufle
batice. Dacă cobori în vale de pe fructe. Şi totuşi trăiau. va trăi în el decât pământul. I
muntele vecin, drumul înapoi îţi Atunci clovnul se gândi. „Le voi tea ÎI va crede plecat şi nu va
este închis, căci peretele muntelui stinge o altă lumină a sufletului: să-l caute.
e un şir de trepte înalte. Dacă co­ credinţa, li voi învăţa că nu este Cei rămaşi s'au supus. Au î
bori zece metri înălţimea unuia scop. Tot ce fac, o fac împinşi de în pământ sicriile goale de
dintre aceste trepte, nu-i vei mai fatalitatea oarbă. N’au Dumnezeu şi dar îngropând sufletul lor şi
putea ajunge înălţimea. Ţi se lasă nici ţintă. Se nasc şi se usucă ase­ cunşi în viziuni îşi duceau
un singur drum: să cobori tot mai menea rădăcinii care-i hrăneşte. asemenea animalelor.
la vale. De aici pe muntele-stâncă Nu-i binele şi nici răul“. Şi nici unul nu venea să-şi
conduce o potecă. La jumătatea Dar ei nici nu i-au răspuns. Pie­ sufletul, să se culce în sicriu
drumului se deschide o gură afund rise de mult credinţa în sufletele lor. de trup.
în munte, care conduce în spre — Le voi atinge şl ultima lumină Clovnul plângea şi blestem;
vârf. La eşire zac două stânci în­ a sufletului, se încăpăţina să creadă mort Dumnezeu“ e mort sufle
clinate în spre gură. Dacă te pră­ clovnul. Vor mai putea ei atunci nimeni nu-1 p’ânge afară de
văleşti în tunel ai închis orice drum trăi fără de suflet? Să nu fie nimic S’a stins lumina şi nici unul
altora, dar şi ţie ţi Pai oprit pentru deosebit între om şi animal? Să fie simte lipsa. Dacă vre-un strei:
reîntoarcere. oare sufletul mai trecător decât rătăci vreodată pe această s
Pe acest munte îi conduse clov­ corpul? Dumnezeu să fie mai ne­ b'estemată, s’ar înfiora văzâi
nul, pe cei o sută de bărbaţi. Ei îl putincios decât tina? cest cimitir, căci căutându-i
urmau fără de teamă, fără să pri­ Şi aceste le zise celor rămaşi: runtaele n’ar găsi nici un cad
vească, că drumul li se înch’de. „Pentru voi totul s’a sfârşit. Nici o Nu va găsi decât golul şi r
Foamea e oarbă, lăcomia e nebună. speranţă să nu vă mai umplă su­ simţi că ’n acest gol e sugi
Clovnul voia să-i despartă de lume. fletul. Nu veţi mai părăsi vreodată un suflet. Iar dacă va înţelegi
Voia să-i înveţe să-şi iubească su­ acest munte. Veţi tânji ca animalele. şti c’a murit Dumnezeu.
fletul şi nemurirea lui. Numai este nici b lumină în su­ — Nu e nici un pumn de
Când cei o sută de bărbaţi au fletul vostru. să însătoşeze lumina.
înţeles că sunt despărţiţi de lume, Şi clovnul se mira că îi vede — Sunt ani de când vin să
s’au năpustit asupra clovnului. încă trăind. grop sicriile goale, sperând că
— Vrei să ne reconduci sau te — Pentruce vă iubiţi viaţa? Cine zi voi găsi un trup, care a
vom ucide. trăeşte în voi? Sunt şi temple fără de dorul sufletului. Dar cau
— Nu, le răspunse el — şi totuşi Dumnezeu? darnic, nimeni nu plânge pe 1
poate odată. Veniţi însă acum să Unul mai viclean îi răspunse: nezeul mort. Omul se bucui
ne bncurăm de bogăţia ţinutului. „O iubim fără ţintă, căci suntem i-s’a stins lumina, Nu-i pli
Vom aduna aurul, cum culegi toamna pământ şi tina vrea să trăiască“. ochii scrutători ai luminei. In
fructele. Clovnul îşi puse tâmplele în ricul îl satisface Nu-i vede n
— Le-am stins o lumină a sufle­ palmă şi plânse. nemernicia.
tului, cugetă clovnul. Le-am atins — Iată le-am ucis sufletul şi ei Şi nebunul se culcă într’uni
cea mai preţioasă lumină: iubirea. trăesc. Huma a învins scânteia. Tina sicriile goale, cugetând: J
Nu vor avea femeia. Nu vor mai a acoperit lumina. să-mi moară trupul înaintea i
munci acum, nu vor cânta nici Inebunit de acest gând, s’apropie tulul. Dacă vre-uii strein va ct
nu-şi vor mai înfrumuseţa corpul... de ei şi Ie răcnî: vreodată acest cimitir, va gă
Nu vor mai visa, nu-şi vor mai — Vreţi să vă fac nemuritori. un bulgăre de tină moartă şi
arăta înţelepciunea. Vor trece ne­ Nemurirea sufletului nu există, vreţi va crede că n'a murit încă Dumn