Page 11 - 1926-20-21

23 — V. 1926 ---------------------- ----- ---------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - Pag. 21!

intime rosturi ale vieţii omeneşti. un contras izbitor. Acest Popă vân­ dansul lor straniu şi pe Ivanca.
Faţă de eroina din Daria, eroul jos, brutal şi cinic îşi zice mândru Straniul şi grotescul creşte, chinu-
din Fapta se mişcă cum vom ve­ „Marele eu“. El iubeşte fapta ime­ indu-1 groazaic pe pictorul amuţit
dea pe un plan sufletesc superior. diată, fie ea şi brutală; în faţa sen­ de groază, până când e trezit de
El îşi înăbuşă îndemnurile subcon­ zualităţii lui animalice orice concept servitoarea care bate la uşă. Servi­
ştientului cu o artă, care reoglindeşte moral îşi pierde valoarea. toarea îl anunţă că Ivanca-1 aşteaptă
cu cruzime lupta oarbă între el * şi Intre aceşti doi oameni nu există şi-şi arată, totodată, teama de ne­
soartă, o luptă în care toată fiinţa nici o comunicare sufletească. Când norocirea pe care această fată bi­
lui este angajată. Sufletul lui şi-a tatăl află delà un doctor, versat în zară, va aduce-o peste capul lui.
găsit în ea singurul refugiu din faţa problemele psihanalitice, cauza as­ In partea a treia asistăm la ori­
chinuitoarelor obsesii. Rostirea a- cetismului fiului său şi a spirituali­ ginala conturare a liniilor sufleteşti
cestei lupte oarbe, înăbuşite, cu sine tăţii artei iui, e cuprins de un râs ale Ivancei. La deschiderea scenei
însuşi, este de o emoţionantă uma­ sarcastic; nici o undă de compăti­ afară plouă cu grindină. Servitoarea
nitate. Celelalte personagii apoi, cu mire nu vibrează în sufletul lui. întră disperată şi anunţă că Ivanca
care eroul principal vine în atingere, Dimpotrivă; când Luca îi destăinuie saltă goală ca o nebună, pe câmp,
au suflete cu totul deosebit contu­ lupta Iui cotidiană cu obsesiile, el prin ploaie, grindină şi vânt. Pentru
rate, tipizate. îndeosebi Luca, Ivanca îi aruncă, cu un cinism fioros ştrean­ sângele ei aprins grindina era o
şi Tatăl sunt personagii purtătoare gul să se spânzure. Intre aceste mângâiere, un astâmpăr. Ea spune
de simbole aşâ cum am îmâlnit şi două personagii situate la poluri pictorului care o aduce din ploaie:
’n întâiele două opere dramatice sufleteşti diametral opuse, se de­
ale poetului. senează conflictul dramatic. „Ivanca
In viaţa pictorului apare de odată, (râsuftând grăbit)
Pictorul Luca este un neropat; din necunoscut, un model, ivanca: Mulţumesc cerului pentru ape. Cald.
el îşi duce viaţa într’o luptă crodă fată ciudată, toată sânge neastâm­ Cald. Cald. Deschide fereastra. Dece
cu obsesia crimei, care îl chinuie părat, „părul aramă topită, ochii nu m’ai lăsat? E Dine aşa. Apele au
de mic copil Odată servitoarea i-a lacuri verzi“. Această Ivancă, plină biciuri moi. Când nu sunt braţe să te
cuprindă, când nu sunt priviri să te
povestit că mamă-sa a murit năs- de o sălbatică poezie, precipită con­ bată cu dragostea lor, te mâatui sbur-
cându-1 pe el. Faptul acesta nu face flictul. Sângele tânăr al p’ctorutui dând peste holde...“
decât să-l întărească în convingerea se tulbură din adânc în apropierea (o. 54)
că soarta îi impune a doua crimă, ei ,eul“ lui primeşte o puternică Convorbirea care urmează între
cu necesitate, tot aşa cum orologiul de înfuziune şi fapta devine şi mai model şi pictor este turnată într’o
pe peretele odăii lui bate înainte inevitabilă. poezie pe care numai la Lucian
oricât i-ar muta arătătoarele înapoi. • Subconştientul înăbuşit la lumina Blaga o întâlnim. Ivanca îl roagă
Deaceea el îşi omoară cotidian orice zilei de raţiune, se desrarcă în în­ să o zugrăvească: „Nu cum sunt
urmă de personalitate; renunţă la tâmplările bizare ale visurilor. Psi- în oglindă, ci aşa cum sunt în sân­
orice faptă, pentrucă aceasta l'ar chicul turburat de obsesii, psich-
târî fatal spre crimă. Deaceea el anaiiştii îl descifrează mai bine cu- gele unui bărbat:“
trăieşte ca un ascet fără de nici o noscându-le visurile. întâmplările „Luca
relaţie cu lumea din afară. Iată e- din vis, fie ele cât de bizar îm- (vrea să lucreze)
moţionanta confesiune a frământării părechiate, setvesc de simbole, pe In mine eşti porumbel desculţ.
lui sufleteşti, pe care o face cini­ drumul cărora se ajunge apoi la Câteodată numai ochiu.
cului său tată; originea obsesiilor. Câteodată numai mâoi
Visul straniu al nevropatului Luca Câteodată numai f or rotund“
„Tată, nu râde. Bine de cel ce are ni se desfăşoară înaintea ochilor în (pp. 59 - 60)
cuvinte, dar in mine toate vorbele s’au
făcut pietre. Mâinile astea — le vezi? partea a doua a dramei. Din subcon­ in apropierea ei valurile sângelui
O soartă e in ele, peste ele, lângă ele. ştientul, unde a aruncat-o pentru său se tulbură tot mai mult; fapta
Ce se petrece în mine nu ştii nici tu, sălbătăcia ei roscolitoare de pri­ i-se impune tot mai inevitabil. Do­
nici eu. Un spaţiu se întinde aici, e o mejdii, se ridică în vis, mai întâiu rinţele aprinse ale Ivancei cer însă
mâhnire fără sfârşit. Plutesc pe o apă pe Popa, bărbos şi brutal; numai
neagră aici, e urâta nemărginita des- Ivanca:
nădejde... acesta ie-ar putea stâmpăra setea
...Tată am un gând înăuntru prin care „Luca de senzualitate. Când Luca amin­
mi-se scurge tot sângele... Vreau să Toate focurile vechi ce le-am îngro­ teşte Ivancei de tatăl său gândul
mă uit. Să uit că sunt“. pat în carnea mea, ar putea să reînvie ei se opreşte la Popă ca la o fân­
(P. 29) în apropierea ta..“ tână răcoritoare. Senzualitatea o tâ-
(P. 35)
Nimicirea aceasta de sine pictorul rîie spre odaia lui. Popa se arată
şi-o transpune într’o artă de o spi­ Deodată visul e umplut de zece în prag dar dispare îndată. E des­
ritualitate extratertstrâ. El pictează bărbaţi, cari toţi seamănă cu Luca tul însă, pentrucă sălbatică lui în-
arhangheli cu gesturi exstatice, din de ai crede că sunt unul şl acelaş. făţ şare să robească pe Ivanca, Luca
care lipseşte orice urmă de sânge Ei încunjjră cu râsete stridente şi presimte că fapta care îi persecută
omenesc. El nu-şi pune numele pe cuvinte bizare pe Ivanca şi pe pictor, trebuie săvârşită : „Tut ce am în­
tablouri, pentrucă numele întoarce care îşi recunoaşte în ei strămoşii, vins s’a ridicat în mine ca un vânt
privirea spre un „eu“, care se cere toţi cu o viaţă ciudată ca şi a lui. cald şi râu“... Şi totuşi poate să o
admirat. După gândul lui arta tre­ Toţi accentuiază inevitabilul soartei oprească : nu are destulă putere pen­
buie să fie ca o faptă bună, care obsesia de care e urmărit Luca. Cei tru a omorî pe ivanca.
totdeauna e sfinţită de aureola ano­ zece îşi joacă apoi într’un dans in tabloul al patrulea conflic­
nimatului. grotesc bucuria nebună a descătu­ tul se precipită. Ivanca e robită de
?
Faţă de Luca tatăl său este de şării din subconştient, prinzând în Popă ş târîtă la sicriul, unde a-