Page 3 - 1926-20-21
P. 3

23—V. 1926;---------------------------------- ■----  C  O  S  I N  Z  G    A  N  A            - Pag. 203

                                            Din literatura italiană modernă.  veţi  creşte,  va  trebui  să  treceţi  dela
                                                                           dorul  acestui  inocent  fruct  de  pin,
                                                                           la  dorul  altui  fruct  mai  acru  şi  mai
   M   O   A   R  T E A        P I N    I L O    R     N   O   B  I L I    teribil!  Şi  voi  veţi  fugi  pe  acest
                                                                           drum  care  mie,  azi  şi  mâne,  îmi
                            de ALFREDO PANZINI                             pare  —  ca  să  spun  adevărul  —
                                Trad. de A. D.                             îmi  pare  un  fel  de  via  cruciş;  până
                                                                           ce  vouă,  dela  întâia  deşteptare  a
     „Copiii  mei,  uitaţi-vă  cu  luare  avut  vreodată  o  sală  aşa  de  fru­  simţurilor,  vă  va  părea  cea  mai  în­
   aminte  la  aceşti  pini,  căci  într’alt  moasă  cum  e  asta  în  care  voi,  co­  florită,  cea  mai  veselă  cale  de  pe
   an n’o să-i mai vedeţi.“            piilor,  alergaţi  zburdând,  căutând   oământ:  şi  atunci  toate  energiile
     Aceasta  e  păduricea  de  pini  no­  cucuruzi.  Când  va  veni  vremea  în   tinereţii  vă  vor  ajută  ca  să  puteţi
   bili  care  se  înalţă  de-alungul  .căii   care  înţelepţii  îşi  vor  aşeză  în  a-   străbate  acest  drum,  şi  veţi  luptă
   ferate  (calea  ferată,  înainte  cu  opts­  ceste  aule  tribunalele  lor,  precum   şj  voi  pentru  acel  fruct  acerb,  an­
   prezece  ani,  când  fu  pusă  pe  acest  regele  Ludovic,  sfântul,  îşi  ridică   tic,  veşnic,  aşezat  pe  cel  mai  de
   litoral  —  deşert  pe  atunci  —  spin­  odinioară  corturile  împodobite  cu   sus  ram  al  arborelui  vieţii.  Şi  tu,
   tecă  încă  pădurea  pinilor  nobili;  crini ale tronului său sub goruni?  micuţule  blond,  care  îţi  curăţi  gura,
   iar  pinii,  de  câte  ori  ajung  aci  va­  Voi, copiilor, vă întoarceţi, încăr­  dacă  te  sărut,  pe  câte  buze  necu­
   porii,  par  a  privi,  cu  teamă  şi  cu-  caţi  de  pradă  şi  nu  vă  gândiţi  să   rate,  vai,  vei  râvni  să  te  odihneşti,
   riositate,  monstrul  de  foc  din  înăl­  souneţi nobililor pini: „mulţumesc !“   şi  te  vei  odihni!  Sărmani  copilaşi
   ţimea  umbrelei  lor  de  verdeaţă,  si   Cel  mai  micuţ  dintru  voi  cât  e  de   eu  mă  îngrozesc  mai  mult  de  acel
   dacă  n’ar  avtâ  rădăcini,  ar  fugi.  neîndemănatec  sub  povara  proprie­  sfinx  cu  dinţii  ascuţiţi  decât  de  se­
   Câţiva  dintre  aceşti  pini  s’au  des-  tăţii  sale  de  cucuruzi  !  De  două  ori   curea  care  ucide  viaţa  pinilor  no­
   lipit  de  ceata  fraţilor  lor  ca  şi  când   a  căzut  sub  povara  proprietăţii   bili  !  (Ei  alergară,  în  hăinuţele  lor
   ar căufâ refugiu în undele mării).  sale;  iar  pinii  zâmbeau  cu  un   albe  şi  roşii,  acoperiţi  de  undulă-
     îmi  place  să  merg  de-alungul  li­  murmur lin                     rile  livezii,  pierzându-se  printre
   niei  întovărăşit  de  copilaşii  mei,   Şi  seara,  la  întoarcere,  o  !,  grab­  trunchiurile  îndepărtate.  îmi  sur­
   spre  acea  pădure.  Ei  primesc  cu   nicele  învăpăieri  ale  cucuruzilor   prinsei ochii mei lăcrămând !)
   drag  să  vină,  f.indcă  acei  arbori   de  pe  jăratec  !  Cucuruzii  încep  să   Ei  bine,  deoarece  nu  e  cu  pu­
   uriaşi  fac  daruri  pruncilor;  dăruesc  plângă,  apoi  îşi  exhală  mireasma,   tinţă  să  vă  scap  cel  puţin  de  mar­
   greii  cucuruzi  de  pin,  care  ascund   cu  care  i-a  hrănit  pământul;  cap­  tiriul  simţurilor,  ce  sfat  să  vă  dau,
   şi  ocrotesc  înlăuntru  migdala  de   sulele  pocnesc,  se  crapă,  se  des­  copiii  mei?  Iată,  cum  vă  sfătueşte
   coconară, dulce şi micuţă.          chid,  şi  iată  miezul  coconarelor  1   doica să mâncaţi cu cumpătare dul­
     Această  pădure  eră  ca  o  sală   Acuma  vine  la  rând  ciocanul:  mâ-   cele  coconarelor  pe  care  le  prepară,
   mare  care  avea  bolta  de  smarald,   nile  se  murdăresc.  Dar  nu  există   aşa  vă  sfătuesc  eu  să  înfigeţi  cu
                                                                           cumpătare,  Ţâră  înfrânare  sau  so­
   şi  era  susţinută  de  sute  de  columne   copil căruia să-i fie frică să-şi mur­  coteală, dinţii în fructul pentru care
   înalte, care păreau de metal brun.  dărească  mânile.  Coconarele  sunt
                                       încredinţate  doicei:  pe  urmă  fac   Eva fu creată de Domnul.
     Soarele  se  jucâ  înlăuntru  şi  se                                                  *
   distrâ  primenindu-şi  frescele  sale   alianţă  cu  un  pic  de  zahăr  şi  de   —  De  ce,  —  mă  întrebară,  —
   de  aur:  dimineaţa,  de  pildă,  ne   albuş  de  ou,  şi  gata  mâncărica,   nu vom mai vedea aceşti pini?
   dădea  o  încondeiere  de  trandafiriu;   dulce,  albă  şi  tinerea,  de  care  vă   —  Pentrucă trebuie să moară.
   la  amiazi  făcrâ  să  ploaie  de  pre­  atârnaţi ochii şi sufletele.
   tutindeni  o  pasiune  din  simboluri   Voi,  scumpi  copilaşi,  nu  vă  gân­           *
   de  aur,  din  cercuri,  din  fresce,  din   diţi  mai  departe,  când  adunaţi  cu­  Văzui  cei  mai  frumoşi  din  aceşti
   raze;  seara  îi  înveşmântâ  în  pur­  curuzii.                        pini  însemnaţi  cu  o  cruce  lustruită
   pură  şi  în  sânge,  de  par’că  ar  fi   In  fond,  şi  eu,  la  ce  mă  gânde­  roşu.
   avut un suflet tragic.              am  mai  demult,  când  treceam  de-   Pădurea  pinilor  nobili  a  fost
                                       alungul liniei ?
     Dacă  vântul  mării  erâ  dulce,  sol-                                cumpărată  de  un  lacom  speculator:
                                  ?
   fegiau  cu  el;  iar  dacă  sufla  apr g,   Şi  eu  mă  gândeam  la  un  fruct   acesta,  la  rândul  său,  a  cedat  pen­
   cetina,  asemănându-se  cu  tuburile   de  o  dulceaţă  nesfârşită,  şi  cu  mult   tru  treizeci  de  lire  fiecare  pin.  Pen­
   orgei,  ridică  notele  cu  un  murmur   mai  bine  pecetluit  decât  oricare   tru  treizeci  de  lire  căzură  în  scurtă
   adânc  închipuind  un  concert  îm-   coconară  înlăuntrul  cucuruzului  1   vreme  trunchiurile seculare  ; şi ful­
   preună  cu  clocotul  valurilor  la   N’a  trecut  pe  aici,  pi  in  această   gerul rece al securii sclipeâ în seara
   ţărm  :  însă  nerăsucindu-se,  negân-   pădure,  micul  meu  sfinx, cu  picioa­  dulce;  şi  lovitura,  repezită  împo­
   joindu-se  înfricoşaţi  sau  stângaci   rele desculţe?                  triva  trunchiurilor,  sună  în  seara
   ca  ceilalţi  copaci;  numai  cetina   O,  cei  buni  mă  laudă  când  mă   blândă.
   palpită,  ca  şi  când  s’ar  fi  jucat,  pe   văd  întovărăşind  copilaşii  de-alun­  Văzui  cupolele  lor  de  smarald,
   rigidul  şi  puternicul  sprijin  al  trun­  gul  liniei  căii  ferate,  înspre  pădure,   năruite  pe  pământ,  lâncezind  ca
   chiului  şi  al  crengilor.  Prieteni  ai   şi zic : „Ce părinte bun !“  părul  tăiat  al  unei  fecioare:  apoi
   soarelui,  ai  vântului,  ai  mării;  iu­  Ii  las  să  laude,  şi  tac.  Da,  aşa-i,  roşindu-se  ca  muiate  în  sânge  a-
   biţi  de  pământul  mamă;  duşmani   eu  mă  plimb  cu  aceşti  copii  din   devărat.  Văzui  umilele  plante  ale
   ai  vlăguitei  zăpezi  numai,  care  le   datorie  profesională;  dar  şi  pen-  câmpului  stând  împrejur  şi  privind
   ucide  bătrâna  lor  viaţă;  mlădioşi   trucă  —  nu  ştiu  cum  se  face  —   cu  uimire  şi  cu  milă  aceste  trun­
   în  faţa  tuturor  forţelor;  răsculaţi   această  copilărie  îmi  inspiră  o  cas­  chiuri  uriaşe  căzute  şi  pe  cale  să
   numai contra iernii ’pustiite.      titate şi puritate de imagini.      cadă:  iar  cele  rămase  îşi  împleteau
     Care  dintre  regii  încoronaţi  a  Şi  chiar  şl  voi,  copilaşilor,  dacă  coama ca să se apere şi cereau
   1   2   3   4   5   6   7   8