Page 5 - 1926-20-21
P. 5

23-V. 192fi                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 205

                                                                           R
   B    O    L   O    V    A    N    U    L       C   E    L      S   U    Mi se pare că eşti destul de vârtos.
                                                                             —  Nu în mori de grăunţe mă ma­
                                                                           cină,  dascăle,  ci  în  neşte  piuă.  În­
                             de 1. AGÂRBICEANU
                                                                           tâi,  după  ce  m’au  scos  la  lumină,
                                                                           mă  zdrobesc  bine  din  ciocane,  apoi
     Multă vreme m’am frecat la ochi,  sfredelesc  stânca,  o  umplu  apoi  cu   mă  ieau  în  trocuţe  de  lemn  şi  mă
   în  vis  ori  aievea,  nu  ştiu.  Nu  mă  pulbere  de  puşcă  ori  cu  dinamită   duc  la  piuele  lor.  Roata  se  învârte
   mai  puteam  destul  minuna  de  co­  şi o aprind. De-aceea detună aşa.  cu  apă  ca  şi  la  moară.  Dar  roata
   pilaşii  cu  cununiţele  cele  arzătoare.   —  Dar n’au destulă piatră la faţa  asta învârteşte un sul, şi sulul ridică
   Şl  cântecul  lor  ceresc  îmi  sună   pământului?  Nu-s  aici  stâncile  gata   mereu  nişte  lăstare  cari  au  la  ca­
   multă vreme în urechi. Mă gândeam   să  se  prăbuşească?  Pentruce  co­  pătul  de  desupt,  ţintuite  cu  fier,
   cu  câtă  rânduială  a  lăsat  Dumnezeu   boară  în  adâncuri?  De-acolo  o  să  neşte  măsele  mari  de  cremene.  Lăs-
   lumea  asta,  şi  cât  e  de  plină  de   scoată  piatră  cu  mari  greutăţi.  Şi   tarele  acestea  sunt  astfel  aşezate  că
   frumuseţi  chiar  şi  în  lucrurile  ne-   pot  să-mi  fac  un  gând  cum  va  fi   sulul  le  ridică,  apoi  scapă  de  pe
          ;
   însufleţ te.  Şi  mă  gândeam  că  fru­  acolo!  latunerec  şi  aer  închis!  Să­  sul  şi  cad  într'o  troacă  de  lemn  în
   museţile  acestea  izvorăsc  toate  din-   racii  oamenii,  unde  trebue  să  lu­  care  e  vărsată  piatra  de  aur  mă-
   tr'un  singur  izvor:  că  toate  lucrurile   creze.  Te  scobori  numai  într’o  piv­  runţită  de  ciocane.  In  aceeaşi  troacă
   îşi  ţin  legile  pe  cari  li  le-a  dat   niţă  umedă  şi  abea  ajungi  să  eşi  pe  un  scoc,  curge  mereu  o  şuviţă
   Dumnezeu.  Şl  iar  îmi  ziceam  că  şi   la  soare.  Dar  ei  în  inima  pămân­  de  apă.  Lăstarele  izbesc  mereu,  mă-
   oamenii  ar  fi  tot  aşa  de  frumoşi   tului:  Pentruce  nu  caută  piatră  aici  runţind  piatra  pe  care  o  moale  me­
   dacă  ar  ţinea  şi  ei  mereu  legile  pe   unde este atâta?           reu  apa  în  care  zace,  pâaă  se  face
   care  Dumnezeu  le-a  scris  în  sufle­  —  Neamul  de  piatră  pe  care-1   un cir tulbure. Bolovanii sunt schim­
   tul lor.                            caută  ei  nu  se  găseşte  aici.  E  o  baţi  acum  în  nisip  plin  de  apă,
     Iată,  de  pildă,  piatra  dacă  ascultă  piatră de mare preţ e neamul meu.  pe  care  îl  adună  în  ciubăre.  In  ni­
   de  legea  sa,  e  tare  şi  neclintită  în­  —  Al dumitale? Dar nici nu stră­  sipul  acela  sunt  şi  firele  de  aur  cari
   cât  o  poţi  pune  fără  grije  temeiu  luceşti, cel puţin.            au  sălăşluit  întâi  în  bolovanii  de
   caselor.  Omul,  deşi  are  scrisă  în   —  Sunt  destule  lucruri  de  preţ  piatră.
   inimă  legea  să  nu  facă  rău  altuia,  care  nu  strălucesc.  Şi  iarăşi,  îţi   —  Dar  dacă  n’au  putut  culege
   să  nu  minţească,  tot  minţeşte.  Şi  vorbesc,  că  nu-i  tot  aur  ce  luceşte.  oamenii  firele  de  nisip  din  piatră,
   pentru  aceea  e  urât  omul  sau  co­  Şi eu aur sunt!                 cum  le  vor  mai  găsi  în  grămada
   pilul, fiindcă nu-şi ţine legea lui.  —  Aur,  dumneata?  Glumeşti  de   aceea  de  nămol?  E  mai  rău  ca  şi
     Şi-mi  mai  ziceam.  Iată  că-s  ade­  sigur!  Nu  cunosc  eu  aurul?  N’am  când  ai  amesteca  sămânţă  de  mac
   vărate  glasurile  ce  mi-au  umplut  văzut galbeni de aur?             cu  nisip.  Pentruce  îşi  îngreuiază
   urechile  şi-mi  şopteau:  Tot  locul  e   —  Sunt  piatră  de  aur,  dascăle,  oamenii lucrul în loc să-l uşureze?
   simţit.  Pentrucă  toate  lucrurile  cari  şi  tot  aurul  văzut  de  tine,  din  mine   —  Nu-şi  fac  lucrul  mai  greu.
   nu se abat dela legea lor sunt sfinte.   se  culege.  Cu  mari  greutăţi,  vezi   Dimpotrivă. Cum ai vrea să culeagă
   Şi  din  câte  am  văzut  până  acum   bine.  Nu  auzi  în  ce  adâncimi  mă  f'ricelele  de  aur  cari  pătrund  piatră?
   nici  unul  nu  s’a  abătut  afară  de   caută  oamenii?  Dar  să  fiu  în  fundul  Ajunse  însă  îa  nisip,  se  aleg  re­
   om!  Apa  curge  pe  râu  la  vale,  ori   pământului,  şi  dacă  mă  simt  odată  pede.  Nisipul  acesta  pus  în  trocuţe
   cade  din  nori,  ori  hrăneşte  pămân­  oamenii  nu  se  mai  lasă  până  nu  şi  spălat  cu  apă,  se  depărtează  me­
   tul  ţ'nându-şi  neştirbită  legea  ei.  mă  găsesc.  De  multe  mii  de  ani  reu  vărsând  apă.  El  e  uşor  şi  se
   Numai  omul  se  abate  dela  legea  s’au  îndrăgit  de  mine.  îşi  tae  gan­  duce  cu  apa,  în  vreme  ce  firicelele
   lui.  Legea-i  spune:  nu  fura,  şi  el  guri  în  stâncă,  îl  duc  U  dreapta,  de  aur  sunt  grele,  oricât  de  mici
   fură.  Nu  ucide,  şi  el  ucide.  Nu  te  la  stânga,  îl  înalţă  în  sus,  îl  co­  ar fi, şi rămân pe fuadul vasului.
   lăcomi, şi el se lăcomeşte.         boară  în  adâncimi.  Cum  urmăreşte   —  Prin  multe munci  trece şi au­
     Ajunsei  să  mă  tulbur  cu  su­  cânele  de  vânat  urma  iepurelui,  aşa  rul  până  să  ajungă  curat.  Ştiu  că
   fletul  de  această  slăbiciune  şi  ne­  mă  vânează  oamenii  după  vinele  nu  va  fi  bucuros  de  Iocl  Mai  bine
   norocire  a  omului,  când  văzui  lângă  ce le las în pietre.          cred  că  i-ar  plăcea  să  rămână  în
   mine,  rostogoltndu-se  un  bolovan   . — Ce vine?                      afunzimile pământului.
   sur.  Se  rostogoli  o  vreme,  apoi  se   —  Vine  de  aur  prinse  în  trupul   —  Ba  de  fel,  dascăle.  Aurul  nu
   opri  într’un  colţ  al  peşterei  în  care  pietrii.  Dacă  te  uiţi  de  aproape  se  face  decât  să  se  supună  şi  el  le­
   dormiam.  Nu  înţelegeam  cine  e  şi  cunosc  uşor;  par  cărăruşe  presărate  gilor  sale,  şi  nu  sufere  nimic,  deşi
   ce  voeşte.  Mă  gândeam  să-l  întreb,  cu  făină  de  porumb.  Unele  sunt  câte  ţi-am  spus  până  acuma  încă
   când,  adânc  subt  pământ  auzii  cio-   mai înguste, altele mai late. Şi pen­  nu  e  tot.  După  ce  se  aleg  cu  aju­
   cănituri  surde,  întâi  puţine,  apoi  tot  tru  o  vână  a  mea,  de  piatră  şi  ea,  torul  apei,  firele,  ele  nu  sunt  încă
   mai  multe.  De-odată  se  sparse  subt  numai  stropită  în  tot  trupul  cu  fi­  decât prav de aur. El urmează acum
   mine, în adâncul pământului un dur-  ricele  de  aur,  oamenii  tae  ganguri   să  fie  topit.  Şi  avem  nevoe  de  căl­
   duit  ca  de  trăznet.  Mă  umplu  de   lungi  de  sute  şi  de  mii  de  metri,  dură  mare  pentrucă  să  ne  topim.
   spaimă, credeam că se deschide pă­  şi scot piatră la faţa pământului.  Ne  pune  în  vase  groase  de  pământ
   mântul subt mine.                     Fac  grămezi  cât  casele  de  mari   ars şi ne bagă în focul iadului. Dacă
     —  Nu-i  nicio  primejdie.  E  adânc  şl  după  ce  macină,  abea  scot  aur  n’ai  văzut  cum  curge  aurul  topit  nu
   în  pământ,  auzii  un  glas  din  colţul   cât  ţin  în  pumni.  Şi  totuşi  li  se  şti  că  pentru  bucuria  de-a  străluci
   unde  se  rostogolise  bolovanul  cel   plăteşte  să  mă  scoată  din  adâncuri   aşa,  îndurăm  cu  uşurinţă  toate  chi­
   sur.                                şi să mă aleagă.                    nurile. Topit gata, îndată ce-1 scoate
     —  Nu-i cutremur de pământ!         —  Cum?  Se  macină  şi  pietrele?   din  foc,  aurul  se  întăreşte,  înţepe­
     —  Nu!  Lucrează  băeşii  în  adân­  Ştiam  numai  despre  porumb  şi  des­  neşte  ca  fierul.  Pentru  a  putea  face
   cimile  pământului,  Bat  din  ciocane,  pre grâu. Şi cum te poate sparge?  din  el  bani  şi  alte  lucruri  de  preţ
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10