Page 8 - 1926-20-21
P. 8

Pag. 208                           ------  C  O  S  I N  Z  K    A  N    A    - - - - -      23—V. 1926

              xată  la  Kiew,  pentru  o  Duminecă,   maşă  rusească  —  şi...  o  mănuşă  de   nostru  nu  sufere  deprecierea  scăde­
              in  casa  părinţilor  blondinei.  Invitaţi   piele  cu  un  deget  lipsă.  Aceasta  re! acestui capital.
              eram  cinci  tovarăşi  buni  ai  lui  Ju-  mănuşă îşi avea istoricul ei. O adu­  Ne-am  îndreptat  spre  centrul  o-
              les  şi  membri  activi  ai  societăţii  sus  sesem  eu  şi  încă  întreagă.  Dar  fu­  raşului,  dupăce  ne-am  aranjat  şi
              pomenite.  Abia  în  ziua  premergă­  sesem  nevoit  să  cedez  un  deget  al   ultimele  amănunte  ale  ţinutei  şi  du­
              toare  logodnei,  ne-am  întâlnit  brusc  ei  pentru  o  ţigară,  atunci  când  unul   păce  ne-am  luat  aere  de  feţe  reci
              toţi  cinci  asupra  întrebării  nenoro­  dintre  noi  îşi  tăiase  degetul  pe-  şi  dispreţuitoare  pentru  tot  luxul  şi
              cite,  de  unde  să  luăm  bani  şi  cum  când  se  indeletnicea  cu  industria   bogăţia  oraşului.  Apoi  am  ţinui  de
              să  ne  Îmbrăcăm,  deoarece  numai  ramelor  din  lemn  de  cireş.  Ast­  demnitatea  noastră  ca  să  sosim  la
              despre  o  îmbrăcăminte  mai  cum­  fel  invalidă  totuşi  mănuşa  a  fost  casa  doctorului  ca  oaspeţi  cu  o  po­
              secade  nu  putea  fi  vorba  se  gă­  nelipsită  la  toate  solemnităţile,  ser­  ziţie aleasă, cari nu precupeţesc banul.
              seşti la bieţii dobrovoleţi.        vind  ca  un  articol  de  distincţie  şi   In  acest  scop,  ne-am  urcat  toţi  cinci
                Am  început  colindul  la  toţi  aceia,   mare  podoabă,  anexă  la  ţinuta  do-  într’o  birjă  trasă  de  un  singur  cal.
              despre  cari  presupuneam,  că  ar  pu­  brovoleţească.  Ea  era  ţinută  înmâna   Furii  afirma  că  nu  este  un  cal  a-
              tea  avea  copeici  sau  ceva  haine   stângă  astfel  impăturată  —  trebuia  nimalul prins la birjă, ci ceva animal
              mai  bune.  Tata  Robu,  cum  ÎI  nu­  şi  pentru  aceasta  un  adevărat  spi­  antidiluvilan  rămas  ca  schelet,  care
              meam  pentru  autoritatea  extraordi­  rit  artistic  —  ca  să  pară  o  pere­  de  ros  ce  era  nu  mai  putea  fi  în­
              nară  de  care  se  bucura  printre  noi,  che de mănuşi.               trebuinţat  nici  în  muzeu.  Am  fi  an­
              emoţionat  de  un  logos  convingă­   Ceialaltă  mănuşă  cu  acelaşi  is­  gajat  noi  o  birjă  cu  doui  cai  —
              tor,  a  fost  de  o  dărnicie  rară,  ne-a   toric  dar  având  numai  trei  degete,  cai  veritabili  —  dar  ar  fi  fost  mai
              dat  o  rublă  intreagă  Romanow,  o   complecta costumul meu.          scumpă  şi  pentru  aceasta  nu  aveam
              rublă,  e  sumă  mare,  o  sută  de  co­  In  sfârşit  e  vrednic  de  amintit   banii  necesari,  Astfel  dupăce  bătu­
              peici  şi  un  copeic  era  exact  cât  un-   simpaticul,  Furii,  un  vlăjgan  ad­  sem  doisprezece  kilometri  cu  talpa
              creiţar:  vă  mărturisesc,  m’a  ispitit                                piciorului,  ultima  sută  de  metri  am
              ideia  să-mi  mint  prietenii,  spunân-   mirabil  croit,  băiat  de  salon,  având   făcut-o  boiereşte  în  trăsură.  E  drept,
              du-le,  că n’am obţinut ’nimica. Prea   şi  calităţi  sufleteşti  suficiente,  dar   că  nu  prea  ne  simţeam  la  locul
                                                  mai  ales  un  bun  camarad.  Costu­
              erau  ispititoare  cele  douăzeci  de   mului  său  bizar,  îi  dădea  o  notă   nostru.  Prea  era  mârţoagă,  gloaba
              păhărele  cu  zmântână,  ce  le-aşi  fi   excepţională  de  demnitate,  o  jumă­  care  se  opintea  să  tragă  birja  prea
              putut consuma cu atâta deliciu, pen­  tate  de  monoclu  înfiptă  trufaş  în   încărcată,  de  atrăsese  atenţia  tutu­
              tru  banii  aceia.  In  sfârşit  „milio­  ochiul  aspru  de  gentilom.  Monoclul   ror  trecătorilor.  Dar  ce  are  a  face,
              narul“  ispravnic  s’a  îndurat  cu  alţi                               forma era salvată.
              optsprezece  capeici  şi  cu  aceasta   ăsta  fusese  cândva  întreg,  cum  însă
                                                  la  un  chef  suferise  o  invalidare  de
              s’a  terminat  colecta,  deoarece  dacă                                   La  intrarea  în  casa  doctorului,  un
              aceşti  Kroezus-i  ai  dobrovoleţilor   jumătate  el  rămânea  şi  în  starea  portar  înalt  şi  spătos  —  n’aşi  vrea
              nu  puteau  da  mai  mult,  ar  fi  fost   aceasta  simbolul  eleganţei  şi  auto­  sâ-1  visez  noaptea  —  ne-a  deschis,
              rişcat  şi  necuviincios  să  insulţi  pe   rităţii  de  nediscutat  a  celui  care-1  privind  surprins  mutrele  noastre  de
              ceilalţi  dobrovoleţi,  presupunându-i   purta.                         gentilomi  îmbrăcaţi  atât  de  bizar,
                                                    Şi  astfel  adjustaţi  şl  spilcuiţi,
              posesorii  vre-unui  capele  de  dăruit.   după  ca  am  fost  trecuţi  in  revistă   Unul  dintre  prietini,  mi-a  făcut  un
              Dispuneam  deci,  de  ruble  scris  una                                 gest  din  care  am  înţeles,  că  tre­
              rublă  şi  optsprezece  capeici.  Ţinuta   şi  admiraţi  de  ceilalţi  convcţuitori  buia  să  dau  bacşiş  portarului.  Ui­
              ne-am  aranjat-o  fiecare  după  cum   ai vilei 36, am plecat spre Kiew.  tasem  să  vă  spun,  că  îndeplineam
              putusem  împrumuta  o  bucată  sau    Dela  Darniţa  până  în  oraş  erau  funcţiunea  de  administrator  al  fon­
              alta  de  imbrăcămiute  dela  foarte   doisprezece kilometri, pe cari îi pu­  dului  sus  amintit  şi  în  general  ca
              pestriţ  îmbrăcaţii  noştri  tovarăşi.   tem  parcurge  pentru  câţiva  copeici   cel  mai  lipsit  de  bani,  eram  bo­
              Natural,  Îmbrăcămintea  noastră  nu   fie  cu  trenul,  fie  cu  tramvaiul  elec­  tezat „casierul* societăţii în coman­
              sămăna  nicidecum  cu  vre-o  uni­  tric.  Ca  să  facem  economie  ne-am  dită.  Dar  ce  să-i  mai  dau  bacşiş
              formă de armată.                    dus  pe  jos.  Era  vară  şi  un  colb  portarului  din  restul  de  trei  capeici
                Muşi  purta  pe  cap  o  beretă  (con­  pe  drum,  de  nu  ne  mai  cuno­  mai  ales,  că  tot  drumul  în  trăsurâ
              fecţionată  dintr’o  pânză  cari  fusese   şteam  unul  pe  altul,  când  am   mă  mângăiasem  cu  nădejdea  sâ
              odinioară  neagră  şi  servise  drept   ajuns  la  bariera  oraşului.  Dar  ne-am  cumpăr  două  papiroase  (ţigări)  ci
              buzunar  la  o  manta),  pantalonii  —   sclivisit  noi,  repede.  Câte  o  baie  în   acest rest.
                                                                                                                      ;
              prin  ce  minune  şi  i-a  câştigat  nu   apa  Niprului,  mai  apoi  serviciile   Cum  însă  eu  intrasem  cel  d r
              poate  şti  nimeni  —  erau  o  pereche   admirabile  ale  unui  curăţitor  de  urmă  şi  vedeam  pe  portar  cu  mâne
              de  pantaloni  civili  „pepita**  şi...   ghete,  ne-a  redat  toată  splendoarea  întinsă  în  aşteptare  şi  privindu-mi
              n’aveau  nici  un  singur  petec.  Ţi­  şi  demnitatea.  Mai  ales  e  vrednic  indignat — nenorocitul bănuia pro­
              nuţi  noaptea  sub  cearşaful  pe  care   de  amintit  meşteşugul  cinstitului  babil  că  nici  dela  mine  nu  v<
              dormea,  aceşti  pantaloni  aveau  o   curăţitor  de  ghete,  care-şi  îndepli­  primi  un  bacşiş  mai  gras  decât  deh
              dungă  ireproşabilă  (aveau  ei  de  alt­  nise  slujba  cu  atâta  zel,  că  dăduse  ceialalţi, — cu o mutră foarte ostilă
              fel  şi  mai  multe  dungi.)  In  sfârşit   o  culoare  absolut  uniformă  şi  stră­  luându-mi inima în dinţi i-am strâns
              ţinuta lui Muşi — (în treacăt fie zis,   lucitoare  bocancilor  mei,  aşa  că  nu  mâna stângă lăsându-i în palma lu
              el  era  arbitrul  eleganţei  printre  do-   se  mai  cunoştea  că  în  piciorul  drept  desfăcută........mănuşa mea de piele
              brovoleţi)  —  se  complecta  prin  o   am  un  bocanc  roşu  austriac  şi  în  cu  două  degete  lipsă.  Bine  înţeles
              pereche  de  pantofi  şi  anume  în   cel stâng unul negru italian.     am  întovărăşit  acest  gest  nobil  ş
              stânga  pantoful  era  chiar  pantof   Operaţia  aceasta  ne-a  costat  insă   discret  cu  o  mină  blazată  de  on
              veritabil,  iar  în  dreapta  se  meta-  suma  de  cincisprezece  copeici  Ră­  care  ştie  că  dă  mult,  dar  nu-1  im­
              forfozase  pantof  dintr’o  ghlată,  o  mâneam  deci  cu  un  capital  de  una   portă aceasta.
              rubaşcă  —  ceiace  înseamnă  că­   rublă  şi  trei  capeici.  Dar  moralul  Am  avut  grijă  apoi  ca  să  dispai
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13