Page 12 - 1926-22-23-24

Pag. 228 - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - ----------------------------13—VI. 192fi

morei? Se va datori oare numai se datoreşte femeii. Fie că poetul răscoleşte cele mai ascunse un­
abilităţii deosebite a artistului? In îndurerat şi amăgit aruncă anatemă ghiuri din sufletul artistului, des-
caz afirmativ, cum de chiar Afro- asupra eonsoartei noastre, fie că îi lănţuie pasiuni, aprinde patimi, în­
dita, întruchipătoare a iubirii învă­ ridică temple de închinare, ele sunt firipează credinţe şi clădeşte idea­
păiate, a fost cea mai reuşită crea­ scântei ţâşnite din isbirea sufletu­ luri, ca apoi să le sfarme şi dis­
ţie a lui? Cauza trebuie să rezide lui său de misterele cari se re­ trugă, provocând furtuni interioare,
în puterea stimulentului exterior, flectă pe fizicul ei şi care îi înto­ c?re când ating apogeul se obiec­
care i-a pătruns în suflet. Şi înţe­ vărăşesc fiece gest. tivează în formele nepieritoare ale
legem întreg misterul acestei creaţii, artei. La rândul său arta, desbracă
amintindu-ne că în ea sunt sădite * * femeia de tot ce-i omenesc, de tot
formele celei mai frumoase femei a ce-i searbăd şi josnic, desprinde
timpului, de care îi era plin sufle­ Dacă femeia este primul şi cel din ea eternul, sublimul, o ridică
tul artistului, care prin iubirea ce mai de seamă motor al creaţiei ar­ pe piedestaluri de marmură nepă­
a deslănţjit în el este adevărata tistice, nu este mai puţin adevărat tată şi o îmbracă într’o strălucire
creatoare, făcându-i văzători ochii că şi ea datoreşte artei mare parte în veci nepieritoare. Prin femeie se
pentru frumseţi nebănuite. din aureola care o învălueşte. Ele produce arta şi prin artă se înalţă
in timpurile postantice avem o se influenţează reciproc, cu efecte femeea, flecare decerne un nimb
dovadă şi mai elocventă şi mai binefăcătoare pentru fiecare. Femeia de strălucire celeilalte.
plastică în Gioconda lui Leonardo
D’Avinci. Ea a ieşit din sbuciuma-
rea înceată dar adâncă şi mistui­
toare a sentimentelor născute în
sufletul artistului la întâlnirea fe­
meii cu acest nume. Şi atât de le­
gată a fost această icoană — pro­ M A R I A B A C I U L U I
dus ai unei iubiri superioare — de
fiinţa sa intimă, de structura sa — UN CHIP —
psihică, în cât ar fi preferat să fie
sfărâmat în bucăţi, decât să o în­ Măiestrul Al. Vlahuţă
depărteze de la sine, de cât să se
despartă de ceeace înfrucfrpa fiinţa Înaltă, neagră şi uscăţivă, cu rilor, şi Maria Baciului scăpase
care a pus stăpânire pe întregu-i mânile scorojite de muncă as­ dela o moarte sigură numai cu
suflet. Nu este o obiectivare a unei pră, de vânt şi de soare: o spaima. Când îşi aducea aminte
idei înăscute pe formele unei fiinţe spuză de copii şi nevoile cele de vremea aceia, numai ce-o
străine, ci este crearea din nou a
fiinţei care a servit de model, este multe o ’mbătrânise înainte de vedea-i înduioşându-se şi of­
o creare a ei şi numai pentru ea. vreme. tând adânc. Apoi, uitându-se’n
Dacă femeia care a stârnit flăcări în Fusese slujnica cinstită şi sus, mulţămia lui Dumnezeu
sufletul artistului nu ar fi existat, credincioasă a lui moş Vasile c’o ferise de-o moarte năpras­
nici Gioconda nu ar fi luat fiinţă.
de pe Uliţa Mică, care-o şi nică, cu toate că de viaţă nu
Din Alfred de Musset ar lipsi ’nzestrase, măritându-o după prea avea ea la ce să fie bu­
laturea cea mai superioară a operei Radu Baciu, unul din cei mai curoasă, căci fusese numai de
sale, dacă femeia nu ar ii ceeace
este. Nici odată n’am fi avut pri- voinici ciobani din târla lui. năcazuri în lume. Dar de, se
lejiul să savurăm adâncimile zgu­ Stăpânul pe dânsa o lăsase vede c’aşa-i fusese scris.
duitoare din „Les Nuits“, dacă cel în zaveră, să i păzească casa. In tinereţe îşi avuse şi ea
mai sublim sentiment uman, iu­ Te cuprindeau fiori, când o cuprinsul ei, şi dusese o viaţă
birea, nu l-ar fi legat pe poet, cu auziai povestind de cele trei mai îndestulată. Radu Baciu
fire răscolitoare de uriaşe dureri în
ruperea lor, de femeia care a fost zile de groază, pe care le pe­ era stăpânul unei târle fru­
George Sand. trecuse ghemuită într’un colţ moasă în Ţară, pe Bărăgan,
Şi exemplele s’ar putea multi­ din podul casei lui moş Va­ lângă Dor-Mărunt. P’atunci
plica la infinit. „Lacul“ lui Lamar- sile, nemâncată şi nedurmită, casa lor nu cunoaştea lipsa.
tine, nemuritoarea poezie a iubirii pe când cetele răsculaţilor un­ Dar tihna şi bunăstarea au
îndurerate, e şi ea o creaţie a învrăj­ guri cutreierau satul în sus şi fost pentru ei, aşa, mai mult o
birii sufletului prin farmecile ne­
pătrunse ale femeii. ’n jos, jefuind gospodăriile mai amăgeală, căci o vreme cump­
de seamă şi omorând pe câţi lită de iarnă îi lăsă în câteva
La noi o puternică confirmare a
tezei o avem în Eminescu. Trecând Români li-e ieşeau în cale. zile săraci lipiţi pământului şi
peste numeroasele poezii mai mă­ Spărseseră Ungurii şi casa răpuse şi pe bietul Baciu.
runte. toate închinate iubirii, e des­ lui moş Vasile, cărând în su- Era pe la sfârşitul lui Faur,
tul să ne oprim la cele mai de liţi burduşi de brânză, partale când târlaşii aşteptau să se ’n-
seamă, Mortua est, Veneră şi Ma­
donă, Luceafărul şi Satira IV, două de slănini afumate şi bunătate dulcească vremea, ca să prii-
din prima tinereţe, ultimele din de­ de caşcavaluri. Podul casei nu ască mieluşeilor, ce ’n curând
plina maturitate, existenţa tuturor fusese atins de furia năvălito- aveau să salte veseli în mijlo-