Page 15 - 1926-22-23-24
P. 15
13—VI. 1926 C O S I N Z E A N A Pig. 231
Vor asculta zâmbind, amanţii Cu lauri îi drapează avântul către soare; trastează şi prin nereuşită estetică
Şi cântereţele din han, Celistul tot mai tânăr dă suflet şi culoare cu partea originală din volum. —
Acordurilor clare ce plâng şi se topesc. Pe marginea „Invocaţiunii“ am mai
iar mai târziu, când mugurul fugar creionat o fugară asemănare cu
ai regretului îşi va crepa poşghlţa: Orchestra însă-i smulge avântul temerar,
Şi’n valul armoniei recade cu încetul. Goga în:
Ca 'n fundul unei ape, o stea mărgăritar.
Din părul blond vei scutura Nemărginirii dă-i albastrul
Bujorii ce’n trecut te mână, Brodat cu miile de stele
Dar când ţi-s’or usca în mâoă Dar strigăte de-alamă lovesc în infinit!...
Celistul îşi înfige sonor şi-adânc regretul
Trecutul te va tulbura
Şi’n valul armoniei dispare ca un mit... şi în crezul care parcă ar fi izvorît
ş’apoi se va linişti totul. Poetul se Această înrudire şi într’o parte chiar împotriva crezului din „Ru
va consola cu muzica, — motiv fun chiar influenţă din Petică şi alţi găciunea“ lui Goga:
damental al poeziei sale — cu dru poeţi români* moderni, ca Bacovia
mul şi cu alte iubiri. Natura îi în şi chiar Goga într'un anumit mo Să cânt subt aurul de lună
Seducător cum este valul,
viorează sufletul şi-i varsă sănătate ment, în măsură destul de redusă Prietenia şi iertarea
şi bucurie în trup: se observă şi în alte părţi, in poe Să-şi înflorească idealul,
Soarele a risipit zorile şi ceaţa, zia de atmosferă şi de nuanţe, cu Din zări de purpură se scutur
Frăţescul simbol al cântării,
— Bună dimineaţa! vădite caractere romantice pe alo Când, pretutindenea, duşmanii
Ţine hăţurile tu frumoasă fată de giambaş carea, când sunt cântate aceleaşi Se frâng în braţele turbării...
Că-mi place să visez în brişcă, umblând motive sentimentale, această influ
[afară din oraş *
Şi să culc pe plaiurile înflorite enţă pare firească.
Colbul uităturii mele obosite... Câteva exemple pentru Petică:
Notele calde de familiaritate şi
* O visul meu, făptură tăiată din eter intimitate sufletească încă sunt ca
racteristice poeziei dlui Munteanu.
...Erai o blondă tristă visătoare...
Şi fiindcă am amintit aici că un Le vom indica numai pe cele din
motiv fundamental al poeziei dlui etc., precum şi versul larg deschis, „Vechiu motiv flamand“ din „Mo
Munteanu, alături de iubirea înca fără a fi însă prea avântat, presă tiv de toamnă“ din „Scrisoare“
drată în peisagii exotice (notă ca rarea în poezie a elementelor unui sau din „Odaia ta*.' Asemenea şi
racteristică poeziei noui ex. Minu- anumit clasicism artistic, imaginea aplecarea spre exotic, (ex Anacre-
lescu) împânzite cu figuri mitolo sensibilizată subtil şi suferinţa de onică)
gice, e muzica, vom atinge, şi a- natura artistică — sunt bine dis
ceastă lăture. Cunoscător şi îndră tincte. Miresme din poezia lui Ba Muzicală, de multe ori chiar prin
gostit de muzică (ne amintim cro covia încă au străbătut în „Cântecul motivul inspiraţiei, subiectivă, boemă
nicile muzicale din „Ţari Noastră“) vieţii“. Mai uşor sesisabile decât în felul cum priveşte viaţa, impre
în afară de un ritm adecvat fon cele ale lui Petică, prin natura lor sionistă ca oglindire sufletească,
dului, când trist, când nepăsător, diferenţiată de fondul individual al de-un exotism romantic dar mode
când cu subtile şerpuiri melodice, dlui Munteanu, miresmele bacovi- rat în care notele familiare se îm
dl Munteanu şi-a presărat aproape ane apar mai nepotrivite. Dacă în bină cu neastâmpărul firii exube
flecare poezie cu elemente muzicale. săşi factura poeziei lui Bacovia, cu rante, poezia dlui Munteanu este
Clapele de pian, serenăzile, clopo adânci rezonanţe sufleteşti, cu glas fără îndoială, cum zice dl Davidescu,
tele, orchestrele, flautul, violoncelul, grav şi morbid, venit din alte lumi, o „serioasă contribuţie la poezia
ţitera, gama muzicală, fluierai, lira, se potriveşte cu fondul ei în care noastră de azi“. Fondului i se ală
melodia, nume de compozitori etc., simţi sufletul apăsat şi strivit sub tură şi o expresie fericită în care
etc., se încheagă armonic cu na plăci grele de plumb şi în care cuvântul simplu fără adjectivul scli
tura pentru formarea unui cadru versul rotunjindu-se se închide brusc pitor ia contur viu şi viguros. O
artistic, în care să fie turnat apoi în sine, poezia lui M. Munteanu, de muzicalitate adecvată şerpuieşte ală-
fluidul sentimental. Iubirea şi mu altă natură, dominată de zarea unei tări de sentiment, impletindu-se cu
zica se împletesc sau curg pe dru filozofii boeme, prin formă chiar îşi el şi intensificându-1, iar uneori ca
muri paralele, ba câteodată cum e lărgeşte orizontul, deschizând noui în „Celistul“, versurile curg ca din
în „Celistul“ inspiraţia e de natură şi noui posibilităţi de perspective. tipare impecabile în cari un singur
pur muzicală. Poezie inspirată din De-aceea, versuri ca cele din bu cuvânt ar strica întreagă armonia
altă artă, în literatura noastră avem cata „Clar-obscur“, notaţiile unui echilibrului. Tonul inspirat şi me
puţină. Alături de splendidele ver realism scârbos, sau: lodic, cu timbru sonor şi chiar
suri din „Când viorile tăcură“ ale grav uneori, e susţinut de-alungul
lui Ştefan Petică, „Celistul“ din a- Braţele amanţilor s’au frânt volumului, iar atmosfera de vag care
cest* volum al lui Mihail Munteanu, Vânt, pretutindeni vânt... învăluie într‘un văl diafan conţi
care se aseamănă cu ele şi în care Picură mereu tăcerî de aur nutul sufletesc exteriorizat în cân
versurile sunt turnate, e o contri tece, e un reuşit mijloc de emo-
buţie rară şi fericită de artă supe şi: ţionare estetică.
rioară: Părţi de umbră, fireşte, are şi
Apoi iubita mea să bem — poezia* dlui Munteanu. Am schiţat
Sunt clipele ude şi sombre,
Solemo se 'nfiripează poemul-episod, Şi sdrenţuit ca un boem aici numai câteva. S‘ar mai adăuga
Culcându-şi leit motivul îu trilurile clare; Afară tremură Octombre, în bună parte şi poeziile de-o in
Iar sus, în albăstrime, plutind din zare în zare timitate dusă prea departe şi alu
Celistul beat de tonuri, e geniu şi rapsod.
pe lângă că sunt îmbibate de at necând în banal, ca:
Violele urnite de-un flaut păstoresc, mosfera poeziei lui Bacovia, con
