Page 16 - 1926-22-23-24

Pag. 232 C O S I N Z E A N A 13—VI. 1926

Şi somnul fuge prin fereşti pe aripa versurilor sonore, spon­ rea încoronării unei opere înche
Să doarmă in cuibul lui la Bucureşti
tane şi naturale. Că nu vor fi prea gate şi mature.
multe bucăţi definitiv închegate, e *
sau:
poate şi pentru caracterul lor de
Iar buzele tale mă ard notiţe scurte. Câteva poezii însă, O revistă de istorie literară.
Ascunse 'n dungile de fard între cari „Celistui“, „Tu“ sau „Ru­ — Rolul bibliografiilor, alături de
Şi-mi roşeşti obrajii, ca de prunc: găminte“, rămân ca pietre de hotar lărgirea tot mai înfloritoare a cărţii
— Dragostea ta ’n veci n’am s’o arunc şi indicătoare de drum pentru vii­ creşte şi el în proporţii. E cunos­
toarea desvoltare a poeziei dlui cut planul L’gei Naţiunilor de-a în­
Ceeace rămâne însă din „Cânte­ Munteanu. Şl dacă secerişul nu e fiinţa — din cauza acestui rol —
cul vieţii", e nota de boemă şi prea îmbelşugat, nici săcaşi nu e. un mare institut bibliografic inter­
muzicală înţelegere a fenomenelor Ceeace rămâne, e spic greu bobat...- naţional, care de-ocamdată pluteşte
vieţii şi o exteriorizare în care în sfera gândurilor bune, lipsindu-i
sentimentul pluteşte larg deschis Teofü Bugnariu putinţa realizării, cel puţin atâta
timp cât nu au toate ţările o bib­
liografie naţională onorabilă. Alături
de bibliografie care pentru muiţi to­
tuşi nu înseamnă altceva decât tot
un fel de erudiţe de vitrină, se ac-
centuiază pentru cunoaşterea din ce
în ce mai luminoasă a literaturii şi
culturii unui neam, şi studiul amă­
nuntului, analiza lucrărilor literare
ale diferitelor epoci din desvoltarea
lui. O ştiinţă care cuprinde domenii
largi răsare din această nevoie a
amănuntului şi precizării, istoria li­
terară. Puţin organizată şi cultivată,
istoria noastră literară deşi are câ­
Premiile naţionale pentru li­ fi pasiunea momentană a omului teva lucrări vrednice de orice po­
teratură. A spune că literatura şi care nu are altceva de lucru. Anul por apusean, tânjeşte prin lipsa con­
tot ce stă în legătură cu ea, pasio­ acesta a dovedit-o. Cum alt dome­ tactului cercetărilor ei cu publicul
nează prea mult însuşi sufletul niu, acel al frământării politice a larg şi prin lipsa unui organ spe­
scriitorului român, e o îndrăsneală cuprins spiritul vremii, chestiunea cial. In numărul din urmă al revis­
riscată. Dacă unele aperenţe înclină premiilor n’a mai preocupat pe ni­ tei „Cele trei Crişuri, dl G. Bog­
u
cumoăna judecăţii observatorului meni. Nici un glas nu s’a auzit şi dan-Daică, atinge în linii generale
spre această părere, altele dimpo­ până la distribuirea lor nimeni nu într’o „scrisoare literară,“ chestiu­
trivă dau cu totul o altă icoană, le-a pomenit. Aproape că le uita- nea unei astfel de reviste româneşti,
opusă. Scriitorul român, de multe tasem, când gazetele ne-au adus de istorie literară aşa cum au
ori gazetar încadrat sub imperati­ numele premiaţilor. Pentru anul popoarele apusene. Pornind dela
vul categoric al vieţii, în cutare acesta comisia, a decernut premiul faptul că în literatura noastră acum
sau cutare partid politici, atunci pe proză bătrânului scriitor loan se scrie mai mult decât oricând şi
când chestiuni mai actuale îi ră­ Gorun iar cel de poezie posnaşului că nici o revistă nu e în stare să
pesc energia condeiului, îşi uită de „chiriaş grăbit“, G. lopârceanu. cuprindă într’o ochire sigură „tot
literatură şi de credinţele-işcriitori- Fecund chiar şi acum la adânci bă­ ce se simte, se cugetă în ţara noa­
ceşti. învolburata înflorire de pa­ trâneţe, neobosit şi sclipitor în ta­ stră," gândul dsale se opreşte la
timi politice din primăvara aceasta lent, publicând încă mereu poveşti, ideea „unei mari reviste de istorie
a verificat încă odată realitatea schiţe şi amintirii alături de sănă­ literară, pentru care obiect de ve­
lucrurilor. Prisma prin care am pri­ toase articole, tot atâtea lecţii de dere istorică, de apreciare istorică
vit această realitate e c e a a premiu­ limbă românească, Ion Gorun e un şi de (provizorie) clasare ar fi toate
lui nafional de literatură. Ne amin­ nume care are în dosul său o oDeră publicaţiile literare, vechi şi noui.“
tim ce vifor de glasuri discuta anul în literatura românească. Profund Redactată de profesorii universitari
trecut prin toate gazetele şi revis­ artist, cizelător şi căutător al formei de istorie literară şi de alţi cerce­
tele chestiunea acestor premii. Pen­ clasice ca un cristal şlefuit, dl G. tători, cuprinzând studii, notiţe, bib­
tru şi împotriva bătrânului scriitor Topârceanu e un poet rar în lite­ liografie etc., asupra cărţilor vechi
mort în vara trecută : Ion Slavici, ratura noastră. Nuanţele sufleteşti şi moderne, asupra autorilor, a in­
se iscase o adevărată campanie. cele mai felurite îa cari lacrima se fluenţelor culturale ş a. m. d. tipă­
Anchete între scriitori, glasuri mai contopeşte cu râsul închegând, „ba­ rită cu ajutorul min sterelor de culte
:
mult sau mai puţin autorizate de lade vesele şi triste", curg în for­ şi instrucţie, revista aceasta ar
critici păzitori ai porţilor parnasu­ me tot atât de nuanţate, şi expre­ umplea un gol în publicistica noa­
lui literar, intervievuri etc. se'n-ge- sive, sub potolita stăpânire a unui stră tot mai lărgită cu fiecare an.
mânau sau se opuneau aprins în zîmbet de boem. Cârtitori pentru Planul pe care şi-l fixează în aceste
vastul concert „literar“ care-a cu­ aceste premieri se vor afla, fără în­ câteva linii, îach's cu nădejdea cu­
prins aproape toate publicaţiile vre­ doială. Alegând însă dintre scriitorii vintelor „cred că n’am să mor fără
mii. Dar preocuparea atât de largă noştri pe Ion Gorun şi G. Topâr­ a o fi văzut“ (Revista de istorie li­
a scriitorilor faţă de însuşi dome­ ceanu, comisia a ştiiut ce alege, terară), realizat ar fi un frumos pas
niul lor de activitate s’a doveait a mal ales că premiile poartă meni­ înainte. Dacă dl profesor Bogdan-

t