Page 18 - 1926-22-23-24

^ag. 234 ....... — C O S I N Z E A N Â - - - - - - - - - - - - ....... ' . ^ . r - „ 1 3 — V I . 1926

Statul şi cartea. — După ce pei şi Americei. Cartea s’ar putea deal. Revista clujană de mare po­
idealul politic a fost coborît, prin- desface astfel în număr considera­ pularitate „Societatea de mâine“ se
tr’o minune, în pământul realităţii, bil; scriitorul ar putea sa trăiască va face ecoul lor şi în acelaşi timp
idealul cultural se desfăşoară ful­ de pe urma ei şi astfel ar scri-o ghişeul, care să mijlocească vân­
gerând cu lumina lui veacurile, în cu drag, iar binefacerile ei s’ar zarea dicţionarului în Ardeal.
faţa naţiei cu puteri tinereşti. Un strecura prin toate straturile solu-- In schimbul unei cotizaţii de 5
filosof al nostru a prins în chingile lui naţional. Pravul va acoperi-o la Lei, care se varsă în fondul pentru
unei doctrine noul crez cultural- început, pe rafturile căminului cul­ acoperirea cheltuelilor de publici­
creator. Toţi îl rostim ca pe o ru­ tural. Dar o generaţie nouă învaţă tate şi expediere a fascicolelor co­
găciune de toate zilele; o bogată acum să o iubească şi să o caute mandate, oricine poate deveni „pre-
floră de societăţi au împânzit pă­ când va fi mare. tenul dicţionarului“. Iar în schimbul
mântul ţării pentru coborârea lui Numai să nu uităm fapta, d-le sumei de 1500 Iei se pot primi cele
în realitate; bătrânii îl rostesc cu secretar general!... 15 fascicole ale dicţionarului apă
vorba grea de experienţă, tinerii îi rute până acum, dându-se astfel
încălzesc cu entusiasm... Numai * putinţă Academiei să continue ti­
statul tace..., tace. Tace prin faptă, părirea fascicolelor următoare.
căci ploaie de vorbe a curs din Şi Ardealul se doreşte printre Noi suntem convinşi că institu­
programele tuturor guvernelor. „Prietenii Dicţionarului: Se mişcă ţiile Ardelene, precum şi intelec­
Ne zbatem într’un paradox tra­ mai greoiu, cum e felul lui, dar tualii noştri cu dragoste pentru limbă,
gic. Prin votul universal am dat ma­ pornit odată spre o înfăptuire, se vor răspunde aşa cum se cuvine la
selor frânele guvernării în mână ţine îndărătnic de drumul apucat. apelul „Prietenilor „Dicţionarului«
fără ca să-i întărim braţele şi să-i lăr­ Niciun ardelean nu şi-a deschis din Ardeal.
gim gândul prin cultură. Democra­ punga încă spre Academie, dar Ar­
ţia urlată cu voci răguşite ia toate dealul se va convinge că are da­ *
colţurile de stradă, este o primej­ toria să participe la clădirea mă­
dioasă armă cu două tăişuri dacă reţului templu al limbii române. Românizarea lui Isus. — „Uni­
nu este soră gemenă cu cultura. Ardealul are motive speciale să-şi versul Literar“ a republicat ciclul
Adevărul acesta este aproape axio­ sugereze această ambiţie. Solul care de poezii despre Isus al dlui Ion
matic — istoria îţi poate oferi do­ a produs întâia noastră şcoală de Pillat, una dintre figurile cele
vezi câte vrei — şi totuşi politi­ filologie şi întâia operă de rânduire mai interesante ale poeziei noa-
cian» noştri nu-1 cobor în realitate. a tezarurului limbii române, acel stru moderne, in primele sale ma­
Un porumb alb al unei veşti bune Lexicon de Buda, legat de numele nifestări, părea a nu-i fi destul
am văzut însă în interviewurile vrednicului protopop dela Reghin, de larg Universul pentru destin­
acordate ziarelor „Rampa“ şi „Viaţa Petru Maior, trebuie să rămână un derea sufletului său dornic de sen­
Literară“ de noul secretar general teren de cultură a dragostii pentru zaţii,} acum nu numai că se măr­
dela departamentul cultelor, dl Ni- limbă. Locul naşterii lui Laurian, gineşte la cântarea frumseţilqj dela
chifor Crainic. Un vast program cel dintâi îmbrăcat de Academia Florica, dar încearcă chiar să strâm-
cultural, sprijinit pe o orientare Română (isvorîtă mai ales din ne­ torească în cadrele strâmte ale na­
practică am găsit în cuvintele dis­ cesitatea alcătuiri unui mare dic­ ţionalismului pe cel mai universal
tinsului om de litere. Şi intervie- ţionar al limbii noastre) cu mantia eveniment din câte au avut loc pe
watul a spus că gândui lui este şi de pontifice al acestei limbi, cel a glob. Ne dă dl. Pillat transplan­
al şefului săli de resort; deci noul cărui râvnă a fost mai mare de cât tarea şi adaptarea pe pământul ro­
guvern vrea să facă din ministerul putinţa de îafăptuire, locul naşterii mânesc a vieţii lui Isus. E o încer­
cultelor un minister pozitiv; deci iui trebuie să păstreze mândria de care cam îndrăsneaţă şi hazardată
statul vrea să păşească pozitiv la va fi părtaş prin toate mijloacele la căci e greu să reduci tendinţele
culturalizarea lui. realizarea acestei opere, pe care complexe ale celui care a fost
Ne oprim aci la o idee a dlui suflarea românească o aşteaptă de Mântuitorul lumii, la cerinţele unui
Nechifor Crainic, care dacă va fi mai bine de o jumătate de veac. singur neam.
pusă în practică în toată amploa­ Patria lui Sextil Puşcariu, căruia i Isus se naşte şi la dl. Pillet tot
rea ei, rezultatele vor fi — o putem s’a încredinţat eri în zilele noastre, din Fecioara Maria, părinţii căreia
spune fără pic de exagerare — desăvârşirea lucrării încercate de sunt tot loachitn şl Ana, şi tot Ar­
revoluţionare, atât pentru urgisita atâţia înaintaşi, şi care mâne va hanghelul aduce „Bunavestire“, însă
tagmă’ a scriitorilor români, cât duce la bun sfârşit această lucrare „Pământul sfânt nu e al Gaiileii“
şi, mai ales, pentru culturali­ pentru care are şi puterea de muncă căci Nazaretul e ia noi — desigur
zarea masselor. E vorba de obliga­ şi priceperea cea mai luminată, şi la Florica — şi e lipsit de măs­
tivitatea bibliotecilor populare pen­ colaboratorii cei mai destoinici, dân- lini, dafini şi smochini, iar loachim
tru toate localităţile din ţară. Cum du-se în sfârşit Marele Dicţionar e un moş alb „în portul dela ţară“
statul impune grija drumurilor, pen- al Limbii Române încheiat, patria şi Ana poartă furcă în brâu. Fe­
truce n’ar impune şi grija drumu­ lui are ditoria să-i stee într’ajutor cioara Maria e o fetiţă cu opinci
rilor sufleteşti? Pentruce nu ar fi în această muncă. ce paşte mieii tatălui pe toloacă,
dator fiecare sat să-şi ţină alături Am arătat altădată, Nr, 16 ce vor învăluită însă în misterele divi­
de şcoala pentru cei mici şi cartea, să facă „Prietenii Dicţionarului“, nităţii
singura purtătoare de cultură, pentru cum vor ei să pornească din nou
cei mari? Intr’un foileton al „Cu­ tipărirea dicţionarului, care s’a o- Duhul sfânt ca un porumb îi stă pe mâni
vântului“ de Cezar Petrescu a ară­ prit numai din lipsa mijloacelor pe­ Şi pe când copiii satului se joacă
tat cum adevărul acesta a devenit cuniare. Acum aflăm că dicţionarul Clopote îi sună seara în fântâni.
lege aproape în toate ţările Euro- îşi are „prietenii“ săi şi în Ar