Page 3 - 1926-22-23-24

13—VI. KM —- ...................—......... C O S I N Z E A N A Pag. 219

care a fost întreaga noastră forţă
naţională în veacul trecut. P U I U L D E L E B Ă D Ă

*
de OCTAVIAN VOROBCHIEVICI
De vr’o doi-trei ani tinerimea
noastră pare a reveni, tot mai ho­ Pescarul piise lebăda la picioarele tate de trup, cu gâtul lung şi arcuit
tărât, Ia acest ideal al muncii, la maiorului. Pasărea îşi ridică spuma oglindindu-se în apa limpede, re­
adevărata bucurie a vieţii, bucurie penelor albe, îşi înălţă gâtul ca o căpătase graţia avută pe luciul lo­
care singură poate aduce şi trium­
ful individual, ca şi pe cel naţio­ tulpină de crin şi scoase un ţipăt curilor când cochetă cu razele de
nal şi social. sfâşiat, ca şi cum s’ar fi rupt o lună şi florile de nuferi. Fermecat
Şi odată cu aceasta venire la tra­ pânză scrobită. de arătarea din fundul fântânii, ma­
diţie, la izvoarele puterii şi propă­ — Dar ce-i asta moşule? — în­ iorul se opri câteva clipe s’o pri­
şirii unei naţiuni, cresc şi nădej­ trebă ofiţerul. vească. Nu se putu stăpâni s’o ştie
dile noastre de mai bine.
Nu poate privi liniştit în viitor -- Lebădă, măria-ta. Am prins-o a lui şi totuşi aşa de departe şi
un neam a cărui ţară, delà un ca­ astănoapte când am plecat cu pa­ porunci să fie scoasă. Ca să nu fugă
păt la altul, de-alungul şi de-a la­ trula în baltă după Anichei. V’am fu legată cu un picior de cuşcă,
tul, e plină de larmă deşartă. O ţară adus-o s’o creşteţi. E încă pui şi dupăce i-se îndesă de câteva ori
care răsună „ca o larvă jidovească“, ajunge supusă ca o pasăre de curte. ciocul în apa ligheanului la care
de ciocnirea intereselor, ambiţiilor,
a patimilor, a deşertelor lupte po­ Mai mare podoabă să aveţi la oraş nici nu voiâ să se uite.
litice, lipsite în mare măsură de aşa ceva. *
sinceritatea izvoarâtă din simţirea Lebăda se depărtase legănându-şi
naţională, iar nu de sfânta larmă a trupul greoi şi se sileâ să treacă Anichei Achimenko — urmăritul
muncii productive, a creiaţiei, e ca printre zăbrelele gardului. Câţiva care pricinuise prinderea puiului de
o casă zidită pe nisip pe care o sapă
apele. curcani se apropiará cu zgomot de lebădă — eră ţăran din Alexan-
Nici constituţii, nici legi, nici musafira străină fugind decâteori drowska. Autorităţile îl numeau „şe­
forţă armată nu pot dura temelii aceasta fără să-şi dea seama făceâ ful răscoalei“. Ţăranii însă îi ziceau
sănătoase unei ţări. Munca singură mişcări cu cari înaripatele de casă simplu: Anichei. înalt, spătos, brunet,
e creiatoare. Şl ea singură poate nu erau obişnuite. Maiorul se gândi cu ochii negri şi vii, tăcut şi trăind
împăca pe oameni, îi poate infrăţi
în marea operă de asigurare a vii­ că bătrânul aveâ dreptate, îl rugă departe de oameni, Anichei făcuse
torului unui popor. să-i prindă încă una ca să facă să se ţeasă în jurul lui fel de fel
Munca limpezeşte ţinta vieţii mai pereche şi ajutat de ordonanţă în­ de legende. Toţi ştiau că în armată
mult decât ori ce doctrină filoso­ cepu pregătirile pentru domestici­ pentrucă un gradat îl pălmuise, se
fică. Ea ne relevează în mod real rea ei. aruncase asupra lui şi l’ar fi ucis
conştiinţa propriei puteri, propriei
valori. Şi numai prin această conş­ Se aduse un lighean cu apă şi dacă n’ar fi sărit camarazii să-l
tiinţă ajungem oameni. Şi numai ea se înconjură cu mănunchiuri de scape la vreme. Pentru această is­
luminează cu raze de soare trista iarbă ca să închipue un ochi de pravă stătuse câteva luni la întu­
noastră trecere prin lume. baltă în stufăriş. In apropiere se neric. Când şi-a terminat pedeapsa
De aceea închinare celor ce re­ puse o cuşcă de câine umplută pe şi a fost adus la cazarmă a dezertat.
vin la tradiţie, la evagheliamuncii!
Când o naţie întreagă o vom urma, jumătate cu pae ca să ţină loc de L’au urmărit jandarmii săptămâni
abea atunci se va auzi delà Tisa culcuş. Şi peste tot se presărară întregi şi nu l’au putut prinde decât
la Dunăre şi Mare, chiotul de bu­ boabe de porumb şi grâu. Pasărea rănit. Un glonţ îi străbătuse pieptul
curie şi de vieaţă al unei naţii stă­ priveâ nepăsătoare la toate aceste găurindu-i plămânii. Medicii l'au
până pe destinele sale.
pregătiri; nu se atingea de nimic reformat. S'a făcut totuşi bine. A
şi nu făceâ decât să caute un loc venit în sat şi s’a însurat cu cea
pe unde să poată scăpă din în­ mai săracă fată. A doua zi după
chisoare. Din când în când se oprea, nuntă a spart cu toporul toate icoa­
îşi ridică gâtul şi rămâneâ nemiş­ nele de zestre, spre spaima tinerei
cată ca şi cum ar fi ascultat zgo­ soţii şi a vecinilor cari îşi făceau
mote ce veneau dinspre baltă şi cruce pe furiş. Puţin după aceasta
chemări pe cari numai ea le auzeâ. şi-a făcut casă. Şi-a cumpărat loc
După masă, când maiorul veni în afara satului şi singur cu femeia
să-şi vadă captiva, ea nu mai eră. Iui a lucrat la ridicarea cuibului.
O găsiră târziu îa fântâna din curte. Ţăranii s’au privit uimiţi când au
Pluteâ liniştită privind în sus spre văzut zidurile cu uşile şi ferestrele
capetele aplecate deasupra cercului spre curte şi cu spatele în dispreţ
de lumină. Cu aripile puţin depăr­ spre drum.