Page 5 - 1926-22-23-24
P. 5

13—VI. H2§-----------------------------  -----------C  O  S  I N  Z  E  A  N    A  - - - - - - - - - - - -  Pag. 221

     eu grije de copii. 11 cauţi zi şi noapte.      A    R  L  E  C  C  H  I N    A  D  Ä
     Dio loc în loc opreşti lotca şi strigi.
     El  o  să-ţi  cunoască  vocea  şi  o  să                      Du bist der Anfang, der sich gross ergiessl,
     vină.  Odată  şi  odată  o  să-l  prin­                       ich bin der langsame und bange Amen.
     dem;  dece  să  lase  să-i  fie  ucişi                                  (R. M Rilke: Der Schutzengel.)
     copiii.  Mai  bine  să  se  predea  de         Pierrot, gătit cochet de comedie,
                                                    aduce’n loji fior... şfn galerie
     bună  voe.  Ii  promit  că  nimeni  n-o
                                                   se sparg de râs plebeii, doritori de
     să-l  bată,  nimeni  n-o  să  se  atingă      sensQţii tqri. Pe scenă, în decor ce
     de el. li dau cuvântul meu. — Albă,           coboară ’n gând commedia deliarte,
     femeia îngână:                                 în văzul rece-al oamenilor duri,
       —  Ce  blestem  Doamne!  El  n-o             începe-o caldă „air de la folie...“
                                                                           Tu, Florentino,
     să vină! Cum o să pot să-l înduplec!          ce-atât de des priveşti în altă parte
     Cum  o  să  mă  uit  în  fata  lui,  când     — la câmpii verzi, la norii suri,
     o  să  ştie  că-1  aduc  sub  ştreang!        imagini blânde de copii —
     Lăsaţi-mă. Induraţi-vă de copiii ăştia!       nu-i înţelegi durerea lui Pierrot Nebunul.
       —  Nu-1  spânzură  nimeni.  Va  fi           Şi nu vrei să ’nţelegi nici doina ce ţi-o cântă
                                                    (nereuşită)
     judecat  şi  dacă  se  predă  de  bună
                                                   pe lira-i monocordă, răguşită
     voe  se  va  avea  în  vedere  la  darea
                                                   şi sfântă
     pedepsii.  Hai,  curaj!  Are  cuvântul         Poetul Nebunul.                     Aurel Decei
     meu  că ne  vom purtâ cu el cu toată
     bunătatea  şi  nimeni  uu-i  va  atinge
                                           —  Copilaşii mei...               i  a  potrivit  vârful  în  dreptul  inimei,
     un  fir  de  păr.  —  Vorbind,  sună  un
                                            După  câteva  minute  un  soldat  între  două  coaste  şi  ţinându-o  cu
     clopoţel.  Intră  un  gradat  cu  doi
                                         aduse cei doi copil. Mama se aruncă  o  mână  a  isbit-o  cu  cealaltă  peste
     soldaţi.
       —  Luaţi  copiii  şi  duceţi-1  unde   asupra  lor,  îi  strânse  în  braţe  şi-i  capătul  prăselelor  de  i-s'a  înfipt
     v’am spus. Ş’apoi femeiei: — Hotă­  acoperi de sărutări. Anichei, cu bra­  lama jumătate în piept.
     răşte-te!  Ea  răspunse  acoperindu-şi   ţele  încrucişate  pe  piept  privea  cu   Când  maiorul  intră  în  închisoare
                                         faţa  crispată  braţele  micuţe  şi  sub­  soldaţii  se  dădură  repede  în  lături
     faţa cu palmele:
       —  Mă duc... Fie-vă milă...       ţiri  cari  se  încolăceau  pe  după  gâ­  făcându-i Ioc.
                     *                   tul  femeii.  Unul  diatre  fiii  Iui  strigă   — Mârşavi! — scrâşni acesta Pri­
                                         deodată:  —  tată!..  —  el  însă  se  zonierul  eră  trântit  jos.  Sâigele  se
       Două  zile  după  plecarea  în  baltă
     a femelei lui Anichei.              întoarse  scurt  către  puiul  de  lebădă  prelingeâ  încet  pe  scânduri.  Anichei
       Rezemat de un pom, maiorul pri­   şi intrebă cu un tremur uşor în glas:  avea  faţa  galbenă,  acoperită  de  vâ-
     vea  cum  ordonanţa  hrăniâ  cu  sila   —  L’aţi prins demult?          nătăi. Unochiu îi era umflat, aproape
     puiul  de  lebădă,  băgându-i  boabe   —  De câteva zile.               eşit din orbite. Ofiţerul se lăsă într’un
     de  porumb  pe  gât.  Pasărea  se  sbă-   —  Vreţi să-l domesticiţi?    genunci  lângă  el  şl-şi  trecu  palma
                                           —  Da.                            peste  fruntea  lui  rece  şi  asudată.
     teâ,  dedea  din  aripi,  îşi  feriâ  ciocul
     şi arunca boabele.                    Andrei  clătină  din  cap  şi  zâmbi   Rănitul  îşi  deschise  cu  greutate
       In acest timp, pe drumul din mij­  silit.                             ochi.  Respira  râgâind.  In  piept  îi
     locul  satului  veneau  doi  oameni:                *                   gâlgăia sângele. Slab, aproape neau­
     un  bărbat  şi  o  femee.  El  înalt,  spă­  Seara  când  maiorul  îşi  luâ  ceaiul,   zit, şopti:
     tos,  păşea  cu  mers  larg  şi  sigur.   năvăli în odae un soldat:       —  Ertaţi-i...  Fiecare  cu  credinţa
     Ea  rămâneâ  mereu  în  urmă  şi-şi   —  Ankhei s’a ’njuoghiat!         lui...  Trupul  i-se  întinse, pieptul i-se
     ţâra picioarele obosite. Ambii intrară   —  Cum se poate!               coborî, membrele se turtiră lipindu-se
     în curtea maiorului. •                —  L-a  bătut  sergentul.  Ziceâ  că   de  podele  şi  capul  i-se  lăsă  moale
       —  Sunt  Anichei  Aehimenko.  Aţi   nu  se  cade  să  se  poarte  bine  cu   într’o parte.
     trimes după mine.                   un  răzvrătit.  La  început  i-a  dat               *
       —  Ai  venit?  —  întrebă  surprins  câteva  palme.  Anichei  însă  s’a  re­  A doua zi de dimineaţă când pri­
     maiorul.                            pezit  în  el  ca  un  taur.  Atunci  au  mele  raze  de  soare  luminau  acope­
       —  Am  venit  să  nu  mă  blesteme   sărit  ceilalţi  soldaţi  şi  de-abea  şi-au  rişurile  de  stuf  din  Alexandrowska,
     nevasta şi copiii.                  scos  camaradul  din  mâiDile  aresta­  puiul de lebădă steteâ nemişcat plâgă
       —  Şi nu ţi-e teamă de ce va urmă?  tului.  Sergentul  însă  nu  s’a  lăsat.  lighianul  cu  apă,  cu  aripile  împrăş­
       —  Mi-e  tot  una.  Am  însă  pro­  A  pus  pe  ceilalţi  să-l  ţină  şi  l-a  tiate, cu gâtul întins în praf, cu ochii
     misiunea că nu voi fi umilit.       bătut  în  cap.  Dupăce  s’a  terminat  pe  jumătate  închişi  şi  năpădiţi  de
       —  N’am  uitat-o.  —  Femeia  se   bătaia  şi  au  eşit  soldaţii,  a  rămas  furnici.
     apropie rugătoare:                  pe  jos  o  baionetă.  Anichei  a  luat-o,  Ismail, Ianuarie 1926.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10