Page 9 - 1926-22-23-24
P. 9
13—VI. C O S I N Z E A N A -------- Pag. 225
„M'am născut ucigaş şi m’am voit spi
Opera poetică a lui Lucian Blaga rit curat, iarăşi şi iarăşi, in zadar şi iar
în zadar. Aripile îmi sunt legate în scân-
dureleca un braţ scrintit’fără vindecare.
Fapta*) In împărăţia umbrelor voiu umbla pe
urma şerpilor călători tot mai strein.“
de ION B R E A Z O (P- 74).
Sau atunci când simte că nu mai
Atât în Zamolxe cât şi în Tul învingând, în cele din urmă, ulti poate impedeca crima:
burarea Apelor Lucian Blaga a în mele. Prin faptă chinuitul Popă s’a
carnat în acţiunea dramatică o idee eliberat de sub îndemnurile sânge
dela temelia vieţii omeneşti. Ideea lui, simbolizate in Nona. Ca şi Luca »................ .....................................
Inimă, închide-ti ochii ca o pasere, pe
era atât de puternică încât perso- din Fapta, dupăce sacrilegiul ap [care o cufunzi în ape.
nagiile cari o frământau erau trans rinderii bisericii i-a stors din fiinţă Unde sunt? Ce mai vreau? Unde merg?
figurate de ea; limbajul acestora era toată pofta de păcat, Popa pleacă Omizi grele au scuturat peste mine pomul
metaforă îndrăzneaţă, aproape tot să se dea altora. Individualismul a Du-te pământ [cunoaşterii.
deauna înfrigurat de ritm. Metafora fost covârşit de noul ideal al de Cufundă-te tară
dădea ideii mii de culori noui, iar personalizării, simbolizat prin Moş Amare ti-au fost poveştile.“
ritmul slobozea în vinele ei vibra neag, ideal în care evadează şi pic (p. 78).
ţia caldă a sentimentului. Ideea torul Luca, de sub teroarea obsesii
mişca prin chiar această încarnare a lor încuibate în sânge. Iar finalul, în care omul îşi rupe
ei în personagii cu liniile sufleteşti In Fapta însă tema este trans prin faptă lanţurile obsesiei, este
supraomeneşti. pusă în timpurile noastre, în cari un adevărat imn al eliberării.
Am văzut, la rândul lor) cari erau o teorie psichologică a aruncat lu Lucian Blaga este un iubitor de
ideile acelor drame, cum se cioc mini nouă asupra cauzelor intime contraste îndrăzneţe. Precum în
neau în suflete ieşite din comun, ale veşnicului conflict dintre sânge Zamolxe în faţa profetului trac se
transfigurându-le, dându-Ie uneori şi spirit. Intr’adevăr freudismul ne ridica — contrast izbitor — Magul,
nimb de eterne simbole ale umani lămureşte pentruce uneori sângele iar în Tulburarea Apelor în aceleaşi
tăţii. Am asistat în ambele la o rară robeşte spiritul, îl diformează, sau proporţii, în faţa Popii: Moşneagul,
împletire între o gândire adâncă şi îi determină structura creaţiilor, şi tot astfel şi aci, în faţa pictorului,
o poezie care putea scoate la sup cari ar fi totodată, mijloacele de care-şi ucide personalitatea, se ri
rafaţă toate nestematele aceleia. împăcare a acestor duşmani înver dică Tatăl său, care-şi hiperboli-
Prin urmare, idee care mişcă viaţa şunaţi. Şi freudismul a ridicat mai zează eul şi este mândru că şi-I
poate descătuşâ de sub orice prin
omenească din temelii, frământată ales vălul de pe acele drame, foarte cipiu moral. Gazetele sui-t pline de
dramatic de suflete deasupra comu adeseori cu proporţii tragice, cari scandalurile avute de el cu sino
nului, cu un limbaj deosebit de cel mişună în jurul nostru, fără să ne
cotidian, deosebit chiar de cel cu dăm seamă de existenţa lor. dul şi cu maicele. Acest slrjitor al
care eram. obişnuiţi în poezia noa Şi în această dramă personagiile altarului nu pune nici o pudică la
satisfacerea instinctelor sale sexuale;
stră de până acum — iată, în linii cari iau pe umerii lor ideea sunt, iar pentruca păcatul să aibă şi far
largi, structura dramelor • acestora. oarecum, deasupra normalului. mecul fiorosului, culcă femeile pe
Ea este structura dramelor expre care le posedă, într’un sicriu. Ca
Pictorul este aproape mistuit de
sioniste, deosebit de frecvente în cruzimea chinului lăuntric. Orice racteristică pentru felul în care pof
deosebi în literatura germană post
belică. Atât în Zamolxe însă, cât faptă, orice gest, fie cât de neîn tele pun stăpânire pe el este scena
semnat, este îndreptat împotriva în care vede, pentru întâia oară, pe
şi în Tulburarea Apelor maniera Ivanca. îndrăzneai*, râsul răscolitor
„bălaurului,“ pe care îl simte cres
eră brodată pe motive locale ; ideea când zi de zi, fantastic, în sângele de patimi al acesteia, îl urmăresc
de natură universală era coborîtă lui. Singurii stropi de lumină în a- stăruitor şi dupăce ea se depărtează.
în solufc şi expresia naţională. ceastă viaţă întunecată i-1 dă uitarea Brutalitate şi cinism este în fieca-
Astfel trebuie privită şi Fapta. de sine, pe care o găseşte în arta rea gest al lui.
Numai astfel pot fi înţelese liniile lui ascetică. Creând el se nimiceşte Conflictul dintre el şi Luca, două
sufleteşti simbolice ale personagiilor pe sine în modul cel mai ideal. personagii situate la poluri absolut
ei; numai astfel nu ne vom mira Arhanghelii lui n’au nici on strop opuse, îl precipită Ivanca — sim
cum scene de un straniu ireal stau de sânge omenesc în vinele lor, bol femenin al sângelui neastâm
alături de altele pe cari le întâlnim aşâ precum nici el n’ar voi să aibă. părat, al instinctului nestăvilit al
în viaţa de toate zilele; cum lim Evadarea în artă este pentru el e- vieţii. Alături de Zemora şi Nona*
bajul se înfrigurează uneori împân vadarea din eu, distrugerea oricărei Ivanca se înşiră printre aceie plăs
zi ndu-se cu metafore rare şi svâc- urme de personalitate. Iar această muiri femenine ale lui Lucian Blaga
nind în ritm. sublimă uitare de sine, care e arta a căror sălbatică şi proaspătă poe
Dacă ne-am duce pe urmele con lui, el o oferă semenilor săi ca pe zie este de o savoare şi frumuseţe
cepţiei din ultima dramă a poetu o faptă bună: anonimă. Dacă arta unică. Ele ţâşnesc parcă din basm
lui i-am găsi isvoarele în Tulburarea lui i-ar purta numele ea ar hrăni or ca un isvor din inima naturii, ros-
Apelor. Sângele — luat în înţeles goliul eului şi idealul lui n’ar mai colind patima în jurul lor — ca o
simbolic — se ciocnea şi acolo cu fi atins. Felul în care el îşi rosteşte fatalitate. După felul în care Ivanca
aspiraţiile ideale ale fiinţei omeneşti, drama lăuntrică are uneori accente este prezentată în tabloul I, pjrin
de poezie dură, crudă, pe cari le-am câteva gesturi îndrăzneţe, spontane,
*) Vezi începutul în Nr-ul 20—21 al mai întâlnit în voi. In marea tre cu râsul şi comunicativitatea ei, ştii
Cosinzenii. cere şi Tulburarea Apelor: că va târî după ea acţiunea, ca o
