Page 10 - 1926-25
P. 10
Pag. 246 C O S I N Z E A N A 13—VI. 1926
asffel în puţinele lai pagini povestea bătrâneţe, şi ţări şi averi şi soţie şi copii; mântata ei cu pumnii rpiritului
unui avânt opr t prea de vreme în şi dacă le- a şi fi pierdut din cauza duş său — deobiceiu impresionantă,
sboru-i către glorie. „Astra“ a făcut manilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de când nu e magnifică. Primii sunt
duşman, nu m’ar durea atâta cât mă doare
un lucru bun şi un act de pioşenie fiindcă au fost făptuite de aceia dela aceia cari au început să lucreze de
totodată, publicând în biblioteca-i cari nădăjduiam şi aşteptam ajutor şi pe cărţi poştale ilustrate, şi nu au
poporală acest memoriu. împărţit raz'm; dar. Dumnezeu le vede. In vremea deschis ochii spre realitatea pe care
poporului, la viitoarele serbări în aceasta oricine poate vedea că n'am cru călcau. Raportând acestea la actuala
ţat nici cheltueli nici osteneală, nici sânge
tru amintirea lui Mihai Viteazul, el nici propria-mi viaţă, ci am purtat răz expoziţie găsim pictura dlui P. Ca-
e mai bine-venit ca oricând. Tra boiul foarte mult timp, cu sabia in mână pidan urmând linia ultimă. O preo
ducerea şi introducerea succintă a însumi, fără ca să am nici fortăreţe, nici cupare de a arunca vălul artei peste
prietenului nostru A. Decei e făcută castele, nici oraşe, nici cel puţin o casă subiectele inspiratoare, se desprinde
de piatră, unde să mă retrag, ci abia una
într‘un stil uşor şi o limbă curgă singură pentru locuinţă. Şi fiind eu din clar din toate tablourile, aproape. In
toare. aceste ţări îndepărtate şi necunoscute, nu acest chip multe din ele înfruntă
Pentru sinceritate care respiră am pregetat să mă alătur cu puterile un simţ critic; afară de câteva
din el şi pentru durerea izvo- mele şi cu cheltueli enorme la creştină „naturi moarte,“ vârâte în câte un
tate şi nu am fost cunoscut de nimeni şi
rîtă din desiluzia ce-a simţit-o nici nu le-am făcut indemat de cineva, colţ al salei, spre a umplea tot pă-
Mihai Viteazul când creştinătatea ci spre a căpăta şi eu un loc şi un nnme retele : nişte mere, sau nişte sticle
pentru care a luptat s’a ridicat în în creştinătate am părăsit toate priete cu apă, care par împrumutate dela
potriva lui, reproducem următorul niile ce le aveam. vreun munte de pietate, unde le-a
Astfel rog toată creştinătatea să-mi
pasagiu: stea îotr’ajutor, căci am pierdut tot, şi lepădat cineva căruia-i trebuiau bani.
„Acuma am ajuns la acest sfârşit, pierzând ţări şi averi şi şoţie şi copilaşi şi in sfâr Majoritatea sunt portrete (ex Bă
tot ce câştigasem din zilele tinereţii până la şit tot ce avusesem pe lume“. T. B. trânul turc) sau vederi din Mace
donia sau Constantinopol, intere
sante întrucât aduc în Cluj un suflu
de orientalism, luminos sau mistic,
cald sau nostalgic, tratate în ma
niera lui Kimon Logh , un Grec
!
românizat. Linia desemnului este
absorbită de nuanţă. Planurile pei-
sagiilor rotunjite ’şi încadrate în
masa colorii. Câteva compoziţii în
stil vechiu : 62, 63, o bătrână tur
coaică cu fata ei, ambele în nfgru
dureros. Sau Christ pe cruce (No.
Bustul lui Coşbuc. In dimineaţa „Moartea Iui Fulger“ se vor umezi 72), lucrată conştiincios, învăluită
zilei de 20 Iunie se va desveli îa de duioşia unei lacrimi calde. Chiot în misterul nopţii fatale, în care
grădina liceului din Năsăud, bustul plin va răsuna prin văi şi sufletul sufletul Lui a zburat la cer, în du
— pare ni-se întâiul până acum — larg al „poetului ţărănimii“ va pluti rerile trupului chinuit. Ebine înţeles
al vigurosului rapsod ardelean, Ge- blând peste locurile-i dragi, de-odată sentimentul trecerii în etern prin
orge Coşbuc. Viu încă în conştiinţa cu răsufletul încet al boarei mun neaccentuarea materiei. Vederile din
şi pe buzele unui neam întreg, nu ţilor. Frumuseţea clipei va înstă parc redau tot farmecul şi banali
mele lui aspru şi sonor ca o că pâni inimile în bătaia aceluiaş ritm tatea specială a acestui loc de re
dere de apă din munţii Iui dragi, şi glasuri calde vor evoca însem fugiu al biurocraţilor clujeni: Toamna
va trece, amintire scumpă, din gând nătatea lecuitoare a poeziei lui în parc e înlănţuită cu efect; tot
în gând, din gură ’n gură, între dârzii Coşbuc. Ceace va lipsi va fi cartea aşa şi parcul noaptea unde fumu
grăniceri năsăudeni cariîşi arată astfel cu poezii grănicereşti promisă de riul penelului dsale este întrebuin
recunoştinţa faţă de acela pe care grănicerul Coşbuc, şi despre soarta ţat cu pricepere. Lipsurile de ana
în justificata lor mândrie îl numesc căreia întreba odată dl Şotropa în tomie : No. 24, cadâna goală în faţa
„George-al nostru“. Poate nicăiri „Transilvania“. Dar suflet nu va paşei, i-ar putea fi un memento
ca în Năsăud — târguşor ţărănesc lipsi. Sufletul Ardealului va fi la pentru ocolirea acestor tablouri şi
cu zumzet plin de carte şi cu bo Năsăud — modestul târguşor cul mărginirea la portrete sau la pei
gată tradiţie culturală — nu a fost tural. In 20 Iunie sufletul întregului sagii, în cari excelează.
mai nimerit un bust lui Coşbuc. In Ardeal va fi ia Năsăud.
sânul a lor lui, cari l-au iubit, pe *
locurile copilăriei sale sburdalnice * Examenele de fine de an ale
şi-a întâielor avânturi sufleteşti. în Expoziţia de pictură P. Ca- Conservatoarelor sunt în primul
tre ţăranii pe cari i-a cântat în pidan. — Judecând după mulţimea rând o verificare a capacităţilor pro
versurile lui pline şi sănătoase, a- expoziţiilor de piitură din Cluj, un fesorilor, şi numai în al doilea rând
mintlrea feciorului popii din Hordou sentiment de mândrie trebuie să ne o satisfacţie a elevilor, sau o de
printr’o icoană în bronz, însemnând măgulească: avem şi noi pictorii lectare a publicului. Căci deobiceiu
oarecum geniul locului, e un gest noştri! Insă, calitativ aproape toate talentele mari se impun dela sine,
nobil, vrednic de numele mândru sunt mediocre. Fireşte, colorile ce fără recomandaţia acestei probe.
al grănicerilor. In jurul lui se va rului sunt monotone; rareori svâc- Absolventele din acest an s’au
aduna nesfârşitul alai din „Nunta neşte tăişul fulgerului alb şi orbilor. prezentat foarte bine ca instrucţie,
Zamfirei“ cu cântece şi chiote gâl- Profesioniştii colorilor au de ales şi promiţător ca posibilităţi de des-
găitoare de bucurie, şi ochii sfetni între redarea fotografică — fără voltare ulterioară. Clasa de canto
cului „bătrân ca vremea“ din valoare, a lumii exterioare, sau fră (Lya Pop) a format trei voci femenine
