Page 3 - 1926-25
P. 3
20—VI 1926 ----------------------------- - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A Pag. 239
Dar supuse tuturor ispitelor ră
mân cele cari n’au norocul să ajungă î n t â i a i u b i r e
nici in cămin, nici la vfo familie
cunoscută. Fără nici o îndrumare de
ori pază, cu toate ademenirile subt
ochi, câţi părinţi îşi dau seama la H o r i a P e t r a - P e t r e s c u
ce primejdii supun pe fetele lor?
Sau cu ce linişte sufletească vor Se întâlneau în fiecare Joi şi ţi cor.
privi la fetele lor, dactilografe ori neau „Joi literare“. Tineri, veseli, — „...Dar o condiţie“, tăie con-
funcţionare, părinţii când abea sănătoşi, fiecare pregătit din de glăsuirea unul, mai timid.
le vor mai recunoaşte, fardate şi
tunse băeţeşte, îmbrăcate cu un lux cursul săptămânei cu câte un grăunte — „Care?“
pe cari bietele lor salarii nu au de bun pentru guşuliţă, pe care-1 oferea — „Să domnească semi-întune-
unde să-l acopere? apoi cu mărinimie, cu dărnicie de recul în odaie. Să acoperim lampa,
* inimă, pe altarul comun. Petreceau ca să fie dispoziţia sufletească mai
înainte de unire aproape n'am de minune, până când se crăpa de prielnică. Şi-alta: Linişte, linişte
avut fete la universitate. Şi celelalte ziuă, câte odată povestind, fumând, completă“.
neamuri locuitoare împreună cu noi, jucând şah, loton, chiar cărţi din Camarazii râseră:
aveau puţine.
Dar ori când şi intre ori ce îm când în când, uitându-seşi în câte — „Poţi să o ai oricând*.
prejurări studenta se putea cunoaşte un fund de pahar, par’că s’ar fi re — „Şi încă una“, se auzi altul,
dintre alte fete prin modestia ei, fugiat pe insuia fermecată, unde acesta om de spirit.
prin purtarea ei ireproşabilă. durerea este necunoscută, pe insula — „Da.,.“
Intre studenţi era un dement de Cithera, cea nemurită pe pânză de — „Soir^eurile noastre de Md-
purificare. O stimau cu toţii, şi ne
vinovăţia ei era mijlocul cel mai zugravul francez. dan, seria primelor iubiri, să o în
potrivit a deştepta şi în studenţi Intr’o Joi zise unul: „Fraţilor, mă ceapă cineva cu o introducere. O
gânduri curate, de adevărată cin plictisesc“. introducere, care să fie cu consim
stire a femeii. — „Se poate?“, întrebară toţi ţământul vostru, dragi prietini, o
Azi? în cor. prevestire...“
Cine mai poate deosebi, după vorbă,
după port, pe atâtea studente de — „Da, m’a cuprins plictiseala. — „Prevestire? A ce?“
alte fete? Unde e, în multe cazuri, Nu ştiţi o medicină împotriva ei?“ — „Prevestire a celor ce vor
modestia tinereţii femenine, sfiiciunea — „Ba da. Ba da,“ răspunseră urma“.
legată de păstrarea sănătăţii morale? zece glasuri. — „O invocare a muzelor şi o
Ca dovadă supremă a situaţiei — „Bine. Spuneţi-mi ce-i de fă prorocie dodonică?“, întrebă cel
unor studente de azi: unde e res
pectul cu care le încunjoară tinerii cut“. mai sfătos.
studenţi? Mulţi dintre ei sunt mai — „Nimic mai uşor. Dăm viaţă — „Ce-1 mai lăsaţi să vă explice
mult înfricaţi de cât încântaţi de nouă Joilor noastre literare*. atâta?“, str'gă gazda casei. „Ai ve
tinereţa femenină din jurul lor. — „Cu ce?* nit cu ideia, porneşte-o deci! Să te
„A petrece!“ — „Luându-ne fiecare o însăr vedem! Ne aflăm în Florenţa cea
Iată o lozincă bună pentru îmbo
găţiţi de război cari nu-s vrednici cinare“, zise cel mai îndrăsneţ de pustiită de ciumă. Mor locuitorii cu
decât să-şi cheltuiască averea şi cât toţi. miile.— străzile sunt pline cu con
energia vieţii, pentru a nu rămânea — „...Termină-ţi gândul“, zise cel ducte funebre. Fiecare îşi poves
nici urmă de ei. plictisit. teşte prima iubire“. Gazda casei
Dar tinerimea poate îmbrăţişa — „Povesteşte fiecare, pe rând, în făcu întunerec pe jumătate în odaie.
acest ideal?
Şi mai ales tinerele noastre fete, tâia sa iubire. Dar sincer şi neafec Fiecare se aşezase undeva, pe câte
cari năvălesc în oraşele mari, pot tat. Aşa, cum a simţit*o“. un scaun, în fotoliuri, pe divan, pe
să se închine acestei lozinci a vre- Urmă o tăcere generală. Fiecare taburele turceşti, pe covorul persian
milor isterice de acum? Ce-şi pre se gândea. Propunerea nu era de din mijlocul odăii.
gătesc lor, şi ce pregătesc neamu dispreţuit. — „începe!“ zise unul şi fre-
lui întreg?
Pierdută odată sănătatea morală, — „E vorba cum povesteşti“, în donă câteva tacte din aria din „Po
tinereţa nu mai valorează nimic. trerupse unul tăcerea. veştile lui Hoffman:“ „întâia se
Nu mai fructifică nimic, nici pentru — „Şi ce povesteşti“, altul. chema Olympia!“ A mea nu se
individ, nici pentru societate. — „In ce culori, cu ce tempera chema Olympia, fraţilor. Era şi ea
Florile veştede nu mai au preţ.
ment“, zise unul, plia de vervă în streină, dar nu era O'ympia — era
Problema, cum am spus, e dintre glas. Rose, o franţuzoaică“.
cele mai gingaşe. Dar ea trebue
serios cercetată de educatori, de pă — „Cu ce inimă“. — „E bine că aţi făcut întuneric
rinţi, ca şi de tinerime. — „Prinde ideia?“, întrebă pro în odaie, căci altfel n’aş putea să
punătorul. povestesc. E ca o spovedanie. Ua
— ^Prinde“, răspunseră toţi în băiat de doisprezece ani crede că
