Page 4 - 1926-25
P. 4
Pag. 240 C O S I N Z E A N A 20-VI. 1920
a săvârşit un păcat de moarte şi SONET
se uită în ochii confesorului său ca
un osândit Ia ocnă, iar confesorul In visul cel mai drag al vieţii mele
surâde, îi pune mâna pe moalele Mi ai apărut senină şi curată,
capului, îl pricepe prea bine în „sbu- „Cum numa'n vis un înger se arată“,
ciumul" lui sufletesc, şi-i dă des- Când lunecă, purtând făclii la stele.
legarea „păcatului“.
„O să aveţi o desiluzie — vă pre Treceai, — duioasă lună prin perdele;
vin. Tema e: prima „iubire“. Iu O floare strălucindă şi bogată,
bire? A fost aceasta iubire? Dar o De raze reci şi albe ’mpresurată;
să ascultaţi şi o să vă daţi părerea. O rouă în potir de albăstrele.
Eu dacă mă gândesc la viaţa mea
trecută, dacă-mi întreb inima: Când Orbit de luminosul ochilor tăi cer,
ai bătut în apropierea unei fiinţe, Supus pe veci superbei renunţări,
afară de părinţi, cu mai multă tărie?, îmi împăcăm iubirea mea învinsă:
îmi răspunde inima:
Cum lin treceai de duioşie ninsă
Rose... Rose Mouton.
Mă cufundam, o, sacru, dureros mister
„Acum, Rose, Roşa, e un nume
prozaic în zilele noastre. Roza. Cu Murind, ca rândunelele pe mări.
tare jidovcuţă grasă e Roza. Vinde Aurel Decei
salam şi alte mezeluri în colţul
străzii. Roza sună urechilor mele
de astăzi ca numele unei roze cu ispititori, în cari dacă priveam mă uşor cu putinţă că a contribuit şi
petalele căzute, sau — în cel mai cufundam ca într’un vârtej fără de constituţia mea gingaşe la starea
bun caz — o roză desvoltată, gata fund, păr negru, buclat, care-i că mea suflejţească — dar părerea mea
să se scuture. dea pe spate — dar ce descriu eu era pe atunci că o dragoste numai
Ce era pe*atunci Rose pentru aici?! e atât de banală descrierea nefericită poate să fie. Mă lăsasem
mine?! Şi Mouton ! Mouton! Oaie, mea, încât mi-e ruşine că am în dus de valurile de durere ale poe
pe româneşte. Roza, oiţă! cercat să descriu înfăţişarea întâiei ziei Iui Eminescu:
„O, dar aş fi vrut să vă văd în fiinţe femeieşti, la care am ţinut
„Te duci şi ani de suferinţă,
apropierea ei, atunci! Să o fi văzut după mama. Inchipuiţi-vă ce este N'au să te vadă ochii-mi trişti,
cu ochii mei de copilandru de doi mai frumos, mai plăcut unui ochiu înamoraţi de-a ta fiinţă,
sprezece ani. După ce aţi cetit, ca şi suflet omenesc şi veţi da de im De cum zimbeşti, de cum te mişti"...
mine pe „Paul şi Virginia“ şi „Ata- presiile mele de pe atunci.
la“ de Chateaubriand“. „Eram un copii slăbuţ, bolnăvi fredonam eu, sau:
„Aşa îmi închipuiam eu pe Vir cios şi vecinie dus pe gânduri. Nu
„Să-ţi cer un semn iubito,
ginia — oricât m’ar fi contrazis rea mă jucam ca alţi copii, în minge, Spre-a nu te mai uita?
litatea. în trântă, nu alergam la tennis, nici Te-aş cere doar pe tine,
„Trecând pe lângă Rose Mouton, la crcquet, ci mă plimbam cu oa Dar nu mai eşti a ta“...
pe care o văzusem pentru întâia menii mari, auzindu-le vorba cu
„îmi aduceam surâsul trist, emi
oară pe o promenadă a băilor dela minte şi apăsată, sau mă pierdeam
Tuşnad, am tresărit ca prins de cu câte-o carte prin pădurile de nescian, în colţul gurii şi credeam
un curent electric, de mulţi volţi — brad, pline de miros de răşină din — eu, copilul de 12 ani — că vâr
nu mă pricep la electricitate, spu- pricina soarelui binecuvântat, care tejul sănătos al unei iubiri adevă
neţi-mi câţi volţi voiţi — şi am zis cădea din greu peste brazii drepţi rate numai trist poate să fie.
în mine: „asta e Virginia 1“ ca lumânarea. „Şi’n preajma ei cum mi se spul
„Virginia mea era mai în vârstă „Rose a fost întâia fiinţă, care berau toate principiile! Cum dis
decât mine cu cel puţin 6—7 ani. m’a silit să ridic ochii de pe carte părea tristeţea din mine, cum eram
altul, cu desăvârşire altul!
O fată sănătoasă, rumenă, sglobie. şi să privesc la ea.
vioaie, ca un argint viu. Venise cu „Phrine, arătându-se senatului, „Juca tennis Rose Mouton ! Cu
mama ei, o văduvă naturalizată în n’a avut mai mare efect, decât Ta alţii, fireşte.
Brăila, la băi şi-şi petrecea. Ma- avut Rcse în faţa ochilor mei „Eu eram prea mic, şi nici nu
mă-sa îi dase sfatul: fata mea, acum curaţi. căutasem să mă apropiu de ea, să-i
e timpul să fii veselă — fii ve „Ceteam poezii, mai cu seamă vorbesc. Nu râdeţi prietini, nu râ-
selă deci! acelea ale lui Eminescu, şi-mi fre deţi. Cu Rose Mouton n’am vorbit
Un diavol de fatăl Ochii negri, măta sufletul de jalea din ele. E nici chiar o singură dată, oricât
