Page 8 - 1926-25

Pag. 244 ------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - 20—VI. 1926

gestiune. Misterul care e tăinuit în tui principiu al vieţii nestăvilite, o au­ LIMBA NOASTRĂ
ea numai gestul şi mai ales, mu­ reolă de mit şi l-a transpus în so­
zica, îl vor putea evoca în între­ lul local (Zamolxe), în faţa lui au
gime. început să ridice drepturile veşnice Limba noastră-i o comoară
Iată câteva exemple de astfel de ale spiritului. Am asistat mai întâiu In adâncuri înfundată.
sugerări muzicale: la sfâşierea sufletească a omului de Un şirag de piatră rară
astăzi, în sufletul căruia toate mi­ Pe moşie revărsată.
„Volchiţa nunile şi-au frânt aripile (In marea
trecere), pentruca să trecem mai Limba noastră-i limba sfântă
%
coboară tânără din pridvor în curte, apoi la ciocnirea dramatică între cele Limba vechilor Cazanii
îşi stăpâneşte un tremur; întreagă e o două principii (Tulburarea Apelor). Care-o plâng şi care-o cântă
aşteptare. Clipa e sărbătorească prin Ciocnirea dramatică între aspiraţiile Pe la vatra lor ţăranii.
ceeace poate să aducă.“ ideale şi senzuale ale fiinţei ome­
(p. 89).
neşti au fost privite apoi la lumina Limba noastră-i numai cântec
unui principiu psichologic modern Doina dorurilor noastre:
Prin satul bântuit de ciumă: (Daria şi Fapta). Roi de fulgere ce spintec
Dela personalismul svăpăiat al Nouri negri, zări albastre.
»Un şuer străbate vămile văzduhului.
Peste sat trece personificată ciuma co- întâielor opere, poetul a evoluat
cătră nimicirea de sine, care se ac-
saşă, călare pe-o reptilă uriaşă cu solzi centuiază tot mai mult şi în ulti­ Limba noastră-i graiul pânii
galbeni şi verzi, ochi roşii şi cu aripi de Când de vânt se mişcă vara,
mele poezii ne adunate încă în vo­ In vestirea ei bătrânii
lăcustă enormă.“
lum. Cu sudori sfinţit-au ţara.
Acestea ar fi liniile largi ale ideo­
„Şuerul s’aude tot mai departe. Apoi
iarăş linişte. logiei lui Lucian Blaga. Operele a- Limba noastră-i frunză verde,
cestea sunt tot atâtea drumuri des­ Sbuciumul din codrii veşnici,
Se’ntunecă. Luna se ridică fantastic de chise, pentru o evoluţie viitoare. Nistrul lin ce'n valuri pierde
repede de după deal. Lilieci sboară în Fiecare ne aducea o surpriză în .4 luceferilor sfeşnici,
jurul ei atingând o cu aripile. Luna urcă, fondul şi forma ei. Surprizele aces­
urcă, ajunge în zenit, coboară, dispare. tea se vor înmulţi; puterea de crea­ Limba noastră-i vechi izvoade
Accelerarea cu totul neobişnuită a aces­ ţie, dovedită până acum ne face să Povestiri din alte vremuri
tui eveniment cosmic dă impresia că o sperăm aceasta.
catastrofă ireparabilă s’a întâmplat, sco- Această ideologie a prins trup Şi cetindu-le ’nşirate
Te’nfiori adânc şi tremuri.
tând însuşi timpul din ritmul său normal. într’o gamă de expresie pe care o
Stele se întretaie căzând peste sat, ceeace putem socoti printre cele mai ori­
trezeşte în câni groaza metafizică de ginale, şi mai artistice ale literaturi Limba noastră a fost aleasă
existenţă : în depărtări ei bat neliniştiţi. noastre. Metafora şi ritmul, ajutate Slavă să ridice ’n ceruri,
In timpul acesta muzica ce se face duce de o bogată invenţie de limbaj, au Să ne spuie ’n hram şi-acasă
pe cealaltă lume sufletele morţilor. Zarea colaborat la superba originalitate a Veşnicile adevăruri.
începe iarăşi să se limpezească. Stelele acestei expresii.
mor în lumina străină a zorilor.“ Limba noastră-i foc ce arde
In analiza care s’a perândat în
(pp. 98-99). Intr’un neam ce fără veste
paginile acestei reviste am încercat S a trezit din somn de moarte
In noaptea învierii: să descifrăm, într’o continuitate, a- Ca viteazul din proveste.
tât adâncimile fondului cât şi va­
rietatea şi arta expresiei.
„Toaca înviaţi-vă dar graiul
Nu ne facem iluzii de a fi spus
îşi vâcneşte toate variaţiile posibile în tot. Ne-am mulţumi însă cu un sin­ Ruginit de multă vreme,
aparenta ei monotonie.“ Ştregeţi slinul, mucigaiul,
gur rezultat, pe care ni-1 doriam şi De uitarea ’n care geme.
în introducerea acestui studiu: de
a fi coborît înaintea ochilor inte­
„Din Biserică Strângeţi piatra lucitoare
lectualităţii ardelene arta celei mai Ce din soare se aprinde:
se aud mai vag decât o adiere cântări, puternice personalităţi poetice care Veţi avea în revărsare
cu întreruperi în timpul cărora, fără a fi s’a desprins, după războiu, din mij­ Un potop nou de cuvinte.
auzit, se ghiceşte glasul preotului.“ locul ei.
(p. 108) Nu veţi plânge-atunci amarnic
Etc., etc.
Câ vi-i limba prea sărăcâ
* Şi-ţi vedea cât îi de darnic
Graiul ţârei noastre dragă.
Intrând în literatura noastră cu
un chiot vesel şi sălbatic în faţa Limba noastră-i o comoară
vieţ i (Poemele Luminii), Lucian In adâncuri înfundată,
Blaga s’a lăsat mai întâiu răpit de Un şirag de piatră rară
toata beţia acestui veşnic izvor de Pe moşie revărsată.
creaţie, transportându-ne în epoca
şi mediul în careel azburdat mai liber A. Mateevicie.
(Paşii Profetului) Dupâce a dat aces­