Page 9 - 1926-25
P. 9
13—VI. 1926 C O S I N Z E A N A Pag. 245
IN LOC DE CRONICA DRAMATICĂ
NĂPASTA şi ANTONIA la MILANO
Italia modernă unde fierbe impe- „universale*. Năpasta, prin „speci
rhllsmul mussolinic, unde se re ficul naţional“, prin abilitatea teh
simte această impetuositate a poli nică, prin caracterele — căci se
ticianismului epic până 7n câmpiile poate vorbi de caractere aci! — e
calme ale literaturii, îşi deschide mai accesibilă unei simpatii ade
toţi ochii spre toate ţările, — fie vărate. Că există puncte de atingere
spre a impune, fie spre a ab între atmosfera dramatică a Năpas
soarbe. Iar noi, zvârliţi de soarta tei şi între preferinţele italieneşti, o
istorică pe stâncile Carpaţilor, strâm- dovedeşte articolul lui Reto Roedel:
toraţi de Slavi, de Fino-ugrici, de „Teatrul român şi I. L. Caraglale*
Germani, deşi o „soră“ mai mică, — des’gur ticluit după indicaţiile Luptele lui Mihai Viteazul
mai delicată a masivului romanic dş M. Smigelschi:— „Este în dramă povestite de el însuşi
din Occident, am fost trataţi maşter un punct negru — păcatul — şi
de toată lumea. Sub acest aspect, împrejurul lui îşi deapănă perso- — Bibi. poporală a Asociaţiunii No. 137—
numai, îşi închipuie Italienii că vie nagiile urzeala: firele se desfăşură, Am încrestat totdeauna cu bucu
ţuim: cu o osatură latină, dar cu se aleg, se răsucesc, la început li rie în coloanele acestei reviste orice
inimă slavă plus alte combinaţii, niştit ’, pe urmă repezi, apoi vijelioase, semn de activitate rodnică a vechei
(ca şi când ei n’ar fi rezultatul fără respiraţie, de şi în cursul lun noastre „Astre*.
unui amestec şi mai multicolor de gilor nnnoloage în cari se complac Publicaţiile ei şi în special bib-
băştinaşi şi năvălitori!) aceste personagii bătrâne de treizeci lioteca-i poporală ne-au interesat
Se tot vorbeşte de „apropieri cul de ani; monoloage active, dense, totdeauna. Dacă uneori, ca anul
turale*, dar ele rămân încă în do sentenţioase, amintindu-1 pe Sha trecut când se publicau în această
meniul utopiilor. Poz'tiv nu s’a făcut kespeare!* bibliotecă poporală o mulţime de
nimic până acuma. Ajunge să ne Piesa n’a fost jucată încă. Dar, chestiuni ştiinţifice* din domeniul
restrângem la teatru. Acest gen li după toate aparenţele, va fi jucată. subsconştientului bunăoară, ne-am
terar, care rezumă şi emoţionalitatea, Astfel, traducerea aceasta slujeşte arătat nemulţumirea de altă dată
şi ideologia şi credinţele,... cu un la o cunoaştere reciprocă mai mult dinpotrivă am aplaudat din toată
cuvânt stadiul de evoluţie la care decât o sută de banchete interna inima. „Povestea vieţii lui V. Ale
a răzbit un popor, suna a gol când ţionale prodigios de scumpe în xandri“, şi acum în urmă „Luptele
se aducea în legătură cu neamul cutare oraş elveţian. lui Mihai Viteazul* «unt fără îndo
nostru. Nici-o piesă românească n’a Am dori ca această operă să nu ială două lucrări potrivite pentru
fost tradusă în limba lui Dante. se oprească aci. această bibliotecă.
Prima traducere este — dacă nu Dela Voevodul Mihai Viteazul se
ne înşelăm, — Năpasta lui Cara- * cunoştea un singur „Memoriu*, a-
giale, făcută de dş. Maria Smigel- Găsim că e oportun să mai no dresat lui Rudolf al Il.-lea în anul
schi, în colaborare cu Reto Roedel. tăm aici un lucru : insuccesul An 1601. Nu de mult in arhiva statului
Serioasa revistă scenografică din toniei de M. Lengyel, tot la Milano. din Florenţa s’a mai aflat un alt
Milano: „Teatro“, în No. 4, a. IV, „Corriere délia Sera* (3. VI. 1926) memoriu în care sunt povestite toate
(Aprilie, 1926) aduce această tăl relatează aceste lucruri, dupăce po faptele lui Mihai de'a urcarea lui
măcire, cu titlul „Lo Scempio*, vesteşte conţinutul piesei : „...însă pe tron până Ia 1600. Adresat şi
(Măcelul. Pe scena maghiară din comedia, lungă şi dezarticulată, cu acesta „Preavestitului şi preacinsti
Cluj anul trecut fusese: Szemet sze- pasagii năucitor de grăbite, sumare tului domn şi stărân* al său, îm
m£rt, fogat fog^ri), unde stilul ner şi acrobatice, este impregnată de păratului Rudolf al II-lea, acest me
vos, lapidar — fără arabescuri, atât un pathos convenţional, frământată moriu după toate aparenţele a fost
de plăcute Italienilor — al lui Ca- cu mici spasmuri sensuale şi cu dictat de însuşi Mihai-Viteazul, fiind
ragiale e redat inteligent. Limba mici melancolii retorice, cu lirism o „tălmăcire imediată* în limba
itaiiană în care se exprimă atâtea de bufonerii şi cu idealitate de italiană. Din acest motiv, importanţa
patimi câţi oameni, în care sa scris café-concert... Nimic intim, simţit, lui apare evidentă.
— de o pildă —: .Cavaleria rusti simplu, orignal; o mică invenţie Povestirea, înşiră pe scurt în li
cană* din arzătoarea Sicilie a iui care se astâmpără şi se evaporează nii simple şi naive uneori, toate lup
Verga, se pretează foarte bine la într’un pitoresc provincial... Publi tele lui Mihai până cu un an în
această capodoperă. Fireşte, jucată cul n’a prim t bine comedia*. Au aintea morţii sale, evocând în şirul
pe scenă, de artişti buni, ar pune fluerat-ol Au aplaudat numai pe lor evoluţia ascendentă si ‘n urmă
în evidenţă fiorul tragic, care poate actriţă care şi a. pus „toată pasiu prăbuşirea Voevodului, ambele tot
nu scormoneşte adâncimile sufletu nea posibilă într’o comedie aşa de atât de grandioase pe cât de repezi.
lui unui cetior. Termenii pur româ vacuă şi de superficială*. Totuş, a Spiritul vremii, reiese clar, caşi din
neşti au corespondenţi în termino doua seară s’a repetat. toate actele lui Mihai şi din acest
logia ţărănească italienească. Şi, Cei cari au văzut-o jucată la memoriu al său. Atături de credinţa
aici trebue făcută o remarcă: poate Cluj, sau în turneul prin Ardeal, în Dumnezeu pomenită totdeauna
o altă piesă, modernă, de autori pot să-şi confrunte părerile lor cu cu evlavie, apare viziunea sânge
în vogă astăzi la noi, n‘ar fi prins ale Milanezilor ! roasă a uciderii, povestită ca un
la Italienii deprinşi cu opere mari, Aurel Decei lucru natural. Memoriul închide
