Page 2 - 1926-26
P. 2

Anul X.                                 Cluj, n iunie 1926                            NUMĂRUL 26


               COSINZEANA





               R   E   V    I  S   T   Ă      L    I  T   E    R   A   R    Ă      S   Ă    P   T   Ă   M    Â    N      A    L   Ă



                       DIRECTOR:            *   *           ABONAMENTUL;             *   *             BIROUL:
               SEBASTIAN BORNEMISA *               300 LEI ÎN ŢARA - 600 ÎN STREINÂTATE * PIAŢA CUZA VODĂ 16

               BH                                                      5] c=a [j^S|c=^[^^l(E=^cr±g|i^^c=r=i|c^]t^=il[^S)[^5]







             F R       U     M      U    S E Ţ E A   V A C A N                                 Ţ E L O            R



                                                         de I. AGÂRBICEANU



                 Număram lunile, ţineam în seamă  tre  dealuri  împădurite,  ca  şi  când   Două luni se scăldaseră în soarele,
               săptămânile, socoteam cu înfrigurare  aici  i-ar  fi  aşteptat  izvoarele  vieţii  de-acasă,  lucrând  la  fân,  la  sapă,
               zilele cari ne despărţeau de vacanţă.  celei nemuritoare.              la secere, păscând vitele şi oile, cân­
               Elevi  în  clasele  inferioare  ale  lice­  Atunci  tinerimea  se  bucura  din   tând  cât  îi  lua  gura  alăturea  de
               ului,  nu  uitam  înainte  de  Crăciun,  toată  inima  că  poate  merge  acasă.   slugă  ori  sluguliţă;  două  luni  dor-
               de  Paşti,  de  vacanţa  de  vară,  să  O chema pământul natal cu o putere  miră  ca  morţi,  pe  laviţa  tare  ori  în
              însemnăm  cu  litere  mari,  albe,  pe  de  nestăpânit.  Nu  se  găsea  unul,  fânul  mirositor  din  şopron;  două
               tabla  şcolii,  câte  zile  ne  mai  des­  dintre mici şi mari, care să îndrăz­  luni  se  înfrăţiră  din  nou  cu  natura,
              părţeau  de  marele  eveniment.  Pe  nească  a  rămânea  peste  vară  în  şi  de  câte  ori  trebuiau  să  iea  iarăşi
              vremea aceea, nu tocmai aşa de în­  oraşul în care a învăţat.           cartea se simţeau nişte desrădăcinaţi.
              depărtată,  nu  spuneam  „vacanţă“,   Erau  şi  bâeţi  cu  mjloace  mate­  înfrăţirea  băiatului  de  ţăran  cu
              ci, după şcoala latinistă: „văcăciune   riale  mai  puţine  cari  puteau  învăţa   natura  n'o  poţi  nici  când  înţelege
               Urât  cuvânt,  dar  atunci  nu  ne   făcând  vr'un  serviciciu  în  vr’o  fa­  ca în ceasurile în care îl vezi mun­
              părea  aşa  l  Vorba  era  lungă,   milie de profesor, sau pe lângă pro­  cind alăturea de părinţi!
              şi  când  mai  erau  nouă  zile     fesori  singuratici.  Dar  şi  acestora   Cu  câtă  înverşunare  şi  cu  câtă
              până puteam pleca acasă, scriam pe   trebuia  să  li  se  dea  libertatea  să-şi   dragoste se avântă băeţaşul de doi­
               tablă  litera  din  urmă  „e“,  a  doua   vadă  satul,  casa,,  pe  ai  lor,  şi  să   sprezece ani cu furca ori cu greblai
              zi  „ne“,  şi  oftam, că ne mai rămâ­  se  bucure  de  câteva  săptămâni  de   Voinţa  de-a  birui  natura,  de-a
              neau  şapte  zile  până  când  puteam   petrecere  în  mediul  din  care  au   scoate  hrana  din  ea  şi  în  aceeaşi
              umplea  tabla  întreagă  cu  biruitorul   pornit.                       vreme  o  blândă  şi  adâncă  dragoste
              cuvânt.                                Şi,  ce  i  aştepta,  pe  cei  mai  mulţi   faţă  de  aceea  care-i  mama  hrăni­
                 O  lecţie  înţeleasă  şi  bine  prepa­  acasă,  în  vacanţa  de  vară?  Fii  de   toare a tuturor!
              rată,  un  răspuns  în  care  nu  te  îm­  ţărani,  în  majoritate,  abea  soseau   Câte  adevăruri  mari  nu  se  sta­
              piedecai,  şi  luminoasele  zile  în  cari  şi  dădeau  o  fugă  prin  curte,  prin   torniceau  în  înţelegerea  elevului  ori
              ni  se  dădea  vacanţă,  erau  temeiul  grădină,  pe  la  vitele  albe;  abea   a  studentului  în  aceasta  apropiere
               bucuriei noastre de elevi.         durmeau  o  noapte  acasă,  şi  erau   de natură, — marea înşelătoare, —
                 Şi,  chiar  mai  târziu,  de  studenţi  puşi la treburi. Munca câmpului era   în  vremea  vacanţelor  de  vară,  în
              ai şcolilor superioare.             întâi.                              mijlocul muncii, în contemplările din
                 Pe jos, desculţi cu încălţăminte le   Dar  nici  nu  trebuiau  să  fie  în­  ceasurile de ho dină, în sfintele cea­
              în  spate,  cei  din  satele  apropiate,  demnaţi,  cei  mai  mulţi!  Toamna  în   suri  ale  înserărilor  şi  a  dimineţilor
              cu carul cu boi, cu căruţa, cu trenul  Septemvrie,  când  se  reîntorceau  la   biruitoarei
              cei  din  depărtări  mai  mari,  ne  res­  şcoală,  pârliţi  de  soare,  adeseori   Cuminţenia  pământului,  prin  câte
              firam în toate colţurile Ardealului.  slăbiţi  de  muncă,  îşi  arătau  unii  glasuri  nu  le  vorbeşte!  Atotputer­
                 Ce  vesalie,  ce  chiote,  ce  cântece  altora  cu  mândrie  bătăturile  din  nicia celui de sus; necesitatea aspră
              pe  toate  cărările.  Elevii  mergeau  a-  palme!  Şi  se  lăudau  care  a  muncit  de-a smulge vieţii cele de lipsă exis­
               casă!  Puii  de  ţăran,  zămisliţii  pă­  mai mult în vacanţă.         tenţei  tale,  munca  aprigă  şi  sfânta
              mântului  şi  ai  naturii,  se  scuturau   Porneau  în  Iunie  chiotind  dcla  a  părinţilor  cari  cu  cheltueli  mari
              parcă  de  toată  spoiala  învăţăturii,  şcoală, şi se întorceau în Septemvrie  te  ţin  la  şcoală;  care  tinăr  văzând
              şi grăbiau spre satele cufundate în­  cu ochii umezi.                   stropii de sudoare curgând de pe
   1   2   3   4   5   6   7