Page 5 - 1926-26
P. 5
27—VI. C O S I N Z E A N A Pag. 253
milă «ătre rugăciunea k>r de toate Figuri literare str&ine
zilele: lumina.
Şi iarăşi piereau de otrava bles U n n u m e u i t a t
temului cei ce îndrăzneau să fure
din darul oprit. Leşurile morţilor de MARCEL ROMANESCU
au umplut marea ; iar sufletele lor
se tânguiau, rătăcind fără odihnă, Viaţa modernă, cu aspectele ei câmpie tristă, umbrită de păduri, un
căci pacea nu le este dată spirite mecanice a îngropat amintirea ro sat paşnic şi sărac, o vale umedă,
lor, până ce nu vor avea corpurile mancierei franceze George Sand, un munte albastru şi pleşuv, ce nu
poate să hrăniască nici căpriţele“.
înmormântate. baronesă Dudevant, castelana din
Nohant, strănepoata Aurorei von Farmecul câmpiei natale nu l pot
Nimfele s’au plâns Zeului Posei- Koenigsmark şi a lui Mauriciu de pricepe decât cei născuţi acolo şi-ţi
don, căci cântecele lor erau îngâ Saxa. „Vreau să scriu pentru vea trebuie idealismul lui George Sand
nate de planşetele sufletelor rătă cul veacurilor — a scris George ca să înmiieşti prin oglinda sufle
Sand, — deşi cred că peste cinc'- tului vrâjile copilăriei.
citoare în jurul cadavrelor şi atunci zeci de ani voi fi uitată cu desă Gecrgc S3"d a scris şi romane
zeul mării Ie prefăcu în stane de vârşire şi poate necunoscută*. Au istorice ca: fean Ziska. Consuelo
piatră, dând liniştea umbrelor. Mor trebuit, într’adevăr, să se împlinească sau La Comtesse de Rudolstadt,
manul de stâne de piatră deveni o cincizeci de ani delà moartea ei, în care a evocat ţara cehilor, far
r
insulă măreaţă şi pustie. pentru ca Franţa să-şi aducă aminte mecul şi melancolia ei, asa, clima
de ea şi să deschidă la musée Car şi literatura vecinilor noştri. Atmos
* * navalet din Paris o sală specială, fera acestor romane e atât de reală,
♦
unde s’au adunat manuscrisele, por încât cehii s’au întrebat, cu drept
Când Zeii fură alungaţii din 0- tretele şi obiectele de artă aflate la cuvânt, dacă scriitoarea franceză a
limp de tăria neînfrântă a Titanilor, Nohant, în păstrarea Academiei fran fost in ţara lor. E cu neputinţă,
ceze. La Nohant, se află şi astăzi spun ei, ca toate descrierile acelea
unii dintre ei cercară să scape de pianul unde Chopin a dibuit melo să fie numai vis, documentaţie şi
urgia cumpliţilor uriaşi în Fenicia. diile sale tulburătoare şi masa Ia naraţiune netrăită. învăţatul profe
pe mare însă obosesc şi nici o in care George Sand a scris Indiana sor al Universităţii din Brno, Has-
sulă nu se îndură să Ie dea popas; şi Valentine, In casa aceea, s’au kovec, a ajuns după cercetări în
delungate, ia concluzia că Genrge
iar valurile mării scăpate de sub perindat scriitori vestiţi ca Gustave
Flaubert, Turghenief, Théophile Gau Sand a fost în Boem'«, deşi Jean
porunca lui Poseidon, îi ameninţă tier şi Sainte-Beuve, compozitori ca Pozzi şi urmaşii scriitoarei susţin
să-i înghită, când minune, o stâncă Liszt şi Chopin, pictori ca Delacroix contrariul. Ca orice femeie, George
din piatră * albă, înfruntând furia şi Fromentin. Şi, aiături de ei, droaia Sand îşi avea taina — sau ;ainele
valurilor, îi cheamă să-i ocrotească. de cerşetori şi năpăstuiţi ai soartei, — şi, de bună seamă, avea motive
să nu le destăinuie. Ea nu ne-a
Zeii se minunează, când zăresc ce băteau la poarta castelului, cu
noscând inima primitoare a acelei spus din viaţa ei, decât ce-a bine
formele pietrii, asemănătoare înfă- care a scris Lelia, Mauprat, Le Mar voit; şi nu e* imposibil să fi făcut
ţişerii omeneşti. Poseidon, care le quis de Villemer şi Les Maîtres cu Chopin o călătorie prin Boemia,
cunoaştea blestemul Ie istoriseşte Mosais tes. într’o vreme când biografii cei mai
isteţi îi pierd urma. Pe de altă
originea minunată. Cu toţii se ho Am citat întâmplător câteva tit parte George Sand se lăsa uşor în
tărăsc, să-1 înduplece pe Apollon, luri, din opera bogată a lui George voia valurilor fantaziei; avea o pu
când izbânda va fi de partea Zeilor, Sand; dar acestea no se mai citesc tere de invenţie neobişnuită şi scân
astăzi şi se găsesc abia în istoriile
să redea lumina şi fericirea Feniciei. teia divinatoare, caracteristică ge
literare. Ceeace va rămâne din scri niului. Nu e exclus deci să fi adăugat
* * sul lui George Sand sânt romanele documentelor prăfuite, patima ei
* ţărăneşti La Mare au Diable, La arzătoare, lirismul şi accentele de
Petite Fadette. François le Champi,
Fenicia isbucni în chiote de ve pe care Sainte-Beuve le numia Geor- revoltă ce o tulburau mai ales când
selie când reapăru lumina blândă gicele Franţei centrale. Şi de sigur eră vorba de un popor robit ca
vecinii noştri.
şi binecuvântată. Se minunau însă, că, alături de Maîtres-Sonneurs, ele Această* mică problemă literară
care dintre jertfe a înduplecat mânia sînt lucrările cele mai proaspete dovedeşte că nu numai opera, ci
despre provincia Berry şi, totodată,
zeului. Ca un răspuns, văzură adânc primele romane regionale franceze. viaţa lui George Sand interesează
în mare o insulă cu stâncile albe, Că răsboiul va fi schimbat prive si astăzi pe scriitorii de pretutindeni.
cu resfrângeri de lumină de argint. liştea şi sufletul acestei provincii, E semn că amintirea ei nu s’a şters
de tot şi poate că, în vremi mai
Era altarul ridicat luminii din miile nu încape îndoială. Ne-o spune o liniştite, va reveni la supr?faţă.
altă scriitoare franceză, Colette, în
de leşuri omeneşti. Emest Renan i-a prezis cândva trei
Vrilles de la Vigne: „Vai, ţi-am vor
bit de o ţară din poveşti, undă ră sute de ani de glorie.
coarea aerului te îmbată! Nu mă
crede, nu te duce s’o vezi ! Vei
căuta-o zadarnic. N’ai găsi decât o