Page 9 - 1926-26
P. 9

27—VI. 1926------------------------- -------- ------------C  O  S  1  N  Z  E  A  N    A  - - - - - - -  ------------------------------------  Pig, 257

     că  ţăranii  delà  horă  erau  Îmbrăcaţi   „Ion“  al  dlui  Rebreanu.  Pentru  ţă­  apoi în volum. O carte, ce-ţi îngăduie
     în „costum naţional“, (p. 125)      ran  alipirea  faţă  de  pământ  este  să-ţi  faci  o  ideie  clară  despre
                                         rostul  adevărat  a!  existenţii  în  a-  producţia  tinerilor  scriitori  francezi,
       Mu'ţimea  episoadelor,  într‘un  ro­
     man  de  proporţii  modeste,  susţin   ceastă  lume.  Ion  omoară  pentru  a  stabilind  o  scară  de  valori.  Nu  s‘ar
     această  impresie.  Şl  par’că  uneori   pune  stăpânire  peste  o  nouă  moşie.  putea  spune  însă  unde  începe  şi
     sunt  anume  alese  pentru  a  întru­  Voica  încă  se  arată  uneori  capabilă   unde   sfârşeşte   noua   generaţie,
     chipa  un  tablou  complet  al  vieţii   de  omor  din  acelaş  motiv,  dar  ca  Tânărul   scriitor   Marcel   Azais
     de  sat.  Ex.  episodul  cu  cei  doi  ţi­  femeie  nu  ajunge  aşa  de  departe  tăgăduia,  nu  de  mult,  împărţirea  pe
     gani,  cari  dreg  tigăi  şi  ciaunuri,   ca  bărbatul  Ion.  Pentru  a-şi  vedea  generaţii,  spunând  că  n'are  nimic
     meseriaşi  ambulanţi,  cari  trăiesc  cât   moşia  însă  ea  este  în  stare  să  stră­  comun  cu  excentricul  Paul  Morand.
     din  munca  lor,  cât  din  mila  gos­  bată  zona  frontului,  expunându-şi  Lipsa  punctelor  de  contact  poate
     podinelor;  descrierea  unei  zile  de   viaţa  şi  rabdă  bătaia  crudului  ei  fi  reală  pentru  anumite  cazuri;  dar
     sărbătoare,  cu  hora,  la  care  se  în­  bărbat,  nădăjduind  că  totuşi  acesta  nu  e  mai  puţin  adevărat  eă  există
     tâlnesc  sătenii  de  toate  vrâstele:  cei   se  va  îndura  odată  şi  îi  va  ceda  o  circumstanţe  exterioare  ce  creiază
     tineri  pentru  a-şi  petrece  jucând,   parte  din  moşie  în  deplina  ei  pro­  o  atmosferă  comună,  fie  chiar
     cei  bătrâni  privind  la  joc  şi  poves­  prietate.  Iar  când  vede  că  nu  izbu­  inconştientă.  In  chip  fatal,  lovindu-
     tind,  iar  copii  jucându-se  în  jurul   teşte  şi  despărţită  de  soţul  ei  nu  te de aceleaşi evenimente, ai impresii
     jocului; sau episodul cu nunta, care-şi   poate  trăi,  se  resemnează;  plânge,   analoage,  chiar  dacă  tragi  din  ele
     are  şi  el  particularităţile  lui.  Alteori   dar  şade  acasă;  iar  într’o  noapte   deducţii   opuse.   Astfel,   criticii
     momentele  sunt  reţinute  pentru  o   se  duce  pe  furiş  ia  pământul  dorit  viitorului vor distinge uşor generaţia
     observaţie  psihologică,  în  afară  de   atâta şi plânge acolo „ca la mort“.  dinainte  de  răsboi  de  cea  de  după
     nota  lor  caracteristică  pentru  con­  Şi  sfârşitul  povestirii  este  carac­  răsboi, după cum deosebeşti, de pildă
     ţinutul  frescei.  Şi  acestea  sunt  şi   teristic  pentru  psihologia  ţăranului  pe  clasici  de  romantici.  De  sigur
     mai  multe:  cele  două  fetiţa  cari   nostru.  Drama,  care  ia  proporţii  în-  însă  că  Azais  are  dreptate  în  ce
     cerşesc  bonboane,  fricoase  şi  rezer­  fricoşetoare  uneori,  ameninţând  cu   priveşte  elementul  personal  care,
     vate  faţă  de  strein;  femeia  Stoiana,   un  desnodământ  tragic,  fatal  de  oricât  ar  fi  de  influenţat  de
     care  se  îmbolnăveşte  de  moarte   tragic  se  topeşte  într’o  resemnare,  împrejurări,   rămâne   elementul
     fiindcă  lucrează  în  timpui  de  lăuzie   înţelepciunea  de  veacuri  a  ţăranului  principal în creaţie.
     şi  n’are  încredere  în  doctor  —  iar   român.  Fericire  nu  mai  este,  dar   Studiind operele scriitorilor france­
     doctorul  încă  nu  ţine  atâta  să  o   greul  vieţii  se  impune  ca  o  fatali­  zi  între  30-40  ani,  Dubech  nu
     vindece,  cât  mai  ales  să  poată   tate  şi  mai  puternică,  atotstăpâni-  uită  niciodată  elementul  personal.
     stoarce  un  câştig  frumos  în  urma   toare.                          Din  potrivă,  el  merge  până  acolo
     vizitei;  —  şi  mai  ales  psihologia   Schiţat  mai  mult  decât  desvoltat  încât  afirmă  că  Henrf  Béraud  n‘ar
     copilului  Ion,  care  prin  sufletul  lui   în  toată  amplitudinea,  ce  ar  fi  pu­  fi  scris  niciodată  Le  martyre  de
     aspru  şi  îndărătnic  par'că  se  înru­  tut  o  lua,  romanul  „Voica“  rămâne  Vobese dacă n‘ar fi fost puţin burtos
     deşte  cu  omonimul  lui  din  romanul   mai  mult  o  povestire  care  se  apro­  şi  arată că dimensiunile  respectabile
     dlui  Rebreanu.  Reţineţi  numai  ace­  pie  prin  proporţii  de  roman.  (Şi  nu  nu  se  acomodează  cu  o  agilitate
     astă  observaţie  despre  Dumitru,  so­  ne  gândim  numai  la  proporţia  ma­  prea  mare  a  închipuirii,  ci  mai  de
     ţul  Voicăi,  care  şade  pe  o  buturugă   terială:  numărul  paginilor.)  In  a-  grabă  cu  tendinţele  optimiste  ale
     obosit după munca câmpului, pentru   ceastă  povestire  găsim  însă  o  ga­  filozofiei  lui  Béraud.  Excentricitatea
     a  măsura  puterea  de  observaţie   lerie  de  figuri,  cari  trăiesc  toate  cu  lui  Paul  Morand  s‘ar  datori  faptului
     psihologică  a  autoarei:  „copleşit  de   psihologia  lor  aparte,  conturată  vi­  că  fiind  născut  în  Rusia  şi  crescut
     viaţă,  o  îndura  cu  nepăsare  fără  să   guros  de  un  condeiu  maestru.  Darul  la  Oxford,  a  dus  viaţa  de  pribeag
     o  blesteme,  fără  să  o  iubească.  Pă­  de  a  crea  viaţă,  aceasta  este  nota  a  diplomaţilor.  Originalitatea  cu
     rea  că  trăeşte  din  obişnuinţă“,   predominantă  a  talentului  d-rei  orice  preţ  a  devenit  la  Morand  o
     (pag. 6.)                           Stahl,  şi  încă  cu  mijloace  de  stil   manie.  Aceeaş  severitate  o  arată
       Pe  deasupra  acestor  episoade  însă   dintre  cele  mai  simple,  dar  cele  pentru  Jean  Giraudoux.  Judecată
                                         mai  puternice.  Sobrietatea  stilului,  sumară,  care  ne  face  să  ne  îndoim
     şi  prin  contribuţia  lor  se  închiagă   cu  o  înclinaţie  vădită  spre  dialog,   de obiectivitatea metodei lui Dubech.
     firul  unei  vieţi,  care-i  dă  romanului   este  nota  caracteristică  a  expresiei   Celealte  portrete  se  referă  la
     consistenţă,  care  însufleţeşte  cele   dsale.                         poeţi ca Alexandre Arnoux, Maurice
     31  de  tablouri  aproape  dramatic   întâia  opîră,  acest  roman,  relie­  Rostand şi Jean Cocteau, la romancieri
     prezentate.  Este  Voica,  femeia  ne­  fând strălucit aceste calităţi, i-a câş­  ca  Francis  Carco,  Roland  Dorgèles,
     norocită  pentrucă  nu  poate  avea  un   tigat  un  loc  de  frunte  printre  pro­  Georges  Duhamel,  Pierre  Benoît  şi
     copil, ca să devină prin aceasta păr­  zatorii noştri de astăzi.        François Mauriac, la autori dramatici
     taşă  la  averea  soţului  ei  şi  care  se                             ca  Sacha  Guitry,  Paul  Gè aldy  şi
                                                                                                       r
     mistuie  în  lupta  pentru  o  fâşie  de                Olimpiu Boitoş  Jules  Romains  sau  la  critici  ca
     pământ,  ca  să  nu  rămâne  pe  dru­                                   Henri Massis sau André Thèrive.
     muri  când  s’ar  întâmpla  să-i  moară   C  Ă  R  Ţ  I    S  T  R  E  I  N  E  Autorul  aminteşte  cu  durere  că
     bărbatul.
                                                                             generaţia  sa  a  fost  secerată  de
       Nu-i  lipsit  de  semnificaţie  faptul        Franceze                răsboi.  şi  peste  patru  sute  de
     că  dorinţa  de  posesiune  a  unui  pe­                                scriitori, cari ar fi avut acum 30 ani,
     tec  de  pământ  serveşte  drept  motiv   Lucien   Dubech.   Les   chefs   au  căzut  pe  câmpul  de  bătaie,  fără
     pentru  drama  care  se  desfăşoară   de  file  la  jeune  génération.   ca  cineva  să  poată  spune  ce  capo­
     în  această  povestire  ca  o  „copie  de  (Ed.  Plon.)  O  serie  de  profiluri   dopere  ar  fi  putut  să  dea  literatu­
     natură“.  In  minte  ne  vine  iarăşi  literare, apărute prin reviste şi culese  rii franceze.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12