Page 10 - 1926-27-28
P. 10

P,g. 270                           ---- C O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - -  11-VI!. 1926

             in  nume  de  rău.  Bun  e  pentru  ei   —  Ei asta chiar că nu o vreau!   surdă  şi  lipsită  de  duh,  au  rămas
             şi cuţitul cu mâner de lemn        E peste putinţă! Dar ştii ce, îi voiu  însă suflete, în altarul cărora a ars
               D-imialui Szlrâk*, e mândru de  face pentru pofts dumitale şi eng e-  veşnic o candelă, cu strălucire tre­
             lamele sale veşnice şi îndeosebi, e  zului  un  cuţ-t  două,  aşa  in  dar...   murătoare  dar  intensă  pentru  cea
             mândru  dacă-l  laudă  faţă  în  f«ţă  Atâta da, dar  2şa o mulţime... Ba   mai adânc strălucitoare candelă a
             cuscrul  ori  cumnatul  său  zicând:  nu zău, am eu mutra unuia căruia-i  templului româoesc, înaintea căreia
             „acesta e apoi cuţ t adevărat, dom­ pcţi da să ’ngh tâ orice ? Lăsaţi-mă  genunchii gând rii se plecau umili
             nule Sziiâki !“                    pe mine în pace...                  şi cucernici. Anul trecut o seamă
               Insă  la  răspândirea  în  lumea                                     de scriitori au lansat un apel prin
             largă chiar nici nu se gândeşte şi-   Când se ’ncăpâţinează odată, d.   care chemau pe cei neîntinaţi să-şi
             aceea ca să scoaţă ceva venit ne­  Szirâki e greu să te f riceşti.     de-a  obolul  pentru  a  se  ridica  o
            gustoresc din renumele său, de-a-     Câte-cdatâ  abia  dacă  are  trei­  statuie de pioasă amintire celui care
            dreptui nici nu i-a trecut vre-odatâ  zeci,  patruzeci  de  cuţte  în  du­  s’a eternizat prin forţa gândirii sale.
            prin minte.                         gheana şi (â^d vin cumpărătorii nu  Era o acţiune particulară îndreptată
               S’a întâmplat adică nu de mult,   arareori se întâmplă că nu găsesc  spre  tcţi  adevăraţii  români. Nu  se
            că o firmă londoneză voia să-i co­  cuţit  de  care  caută;  „acum  nu  a-  adunau milioane, nici sute de mii,
            mande dintr’osingură dată printr’un  vem dm acestea“ e răspunsul.       dar venia obolul celor mai curate
            agent al ei, zece mii de cuţite, îasă   —  Şi când vor fi ? întreabă cum-   suflete, tinerimea din întreg cuprin­
                                                 ;
            domnul Sz'răki i-a râs în nas agen­ p rătorul.                          sul ţării îşi trimitea o fărâmă din
            tului.                                —  Hei, asta nu se ştie, — răs­   sufletul său cu cele câteva zeci sau
               —  Zece mii de cuţde! îmbată-ţi   punde  Szirâki  m  şcând  din  umfr,   sute de lei ce a putut strânge, Era
            dumnlata moşul, cu apă rece! Atâ    acum nu mai putem lucra din p i-    un semn de bucurie, se prevestea
                                                                               r
            tea cuţ te doară nici că se pot face!  cina muncii câmpului.            încetarea unei uriaşe nelegiuiri. Prin­
              —  Dar  dacă  odată  Ie  comand     Căci  pe  vremea  aceasta  adică,   tre colectele venite zilnic dela tine­
            serios.                             domnul Szirâki îşi duce toate cal­  rele vlăstare se întrevedea plămă­
                     1
              Szirâk  socotea nu socotea, vor­                                      direa unei noui generaţii cu sufle­
            bea  nu  vorbe*.  Lucrul  acesta  îl   fele  la  prâşitul  porumbului  şi  la   tul mai darnic, mai înclinat idealu­
                                                strânsul fânului, nerăsărindu-i nici
            atinsese foarte neplăcut.           odată în gând că aceştia, împreună   rilor. îndurerarea scriitorilor de su­
              —  Ap~>i ştii, că e tare departe                                      perioară  calitate,  grupaţi  în  jurul
            de-aici. (E departe ad-câ Londra.)   cu el, sunt adevăraţi art şti, cari în   „Gândirii“,  în  faţa  mic  mi  sumei
                                                timpul  cât  cruţă  cei  optzeci  de
            Şi-apol  ia  ce  i-ar  trebui  dintr’o-   ban*, preţul unei zile de lucru, pe   ce se aduna era pulverizată de în­
            datâ zece mii de cuţit?. (Adică fir­  tărâmul industriei ar putea câştiga   trevederea unei mulţimi gem roase
            mei din Londra.) Nu-i asta vorbă    zece zlcţi.                         şi desinterésate ce se anunţa gata
            cu cap... e şi dreaptă şi nu!                                           să îi urmeze drumul.
              — Dar dacă te ’ndoieşti, depun         Insă pentru aceea-i doar un­     până atunci însă entuziaştii în­
            îndată banii la notarul public. Ce   gur adevărat domnul Szmâki, aşa    cepători ai respectării în mod demn
            zici, va fi bine?                   să fie, să nu se price; pâ la negoţ   a lui Eminescu continuă cu râvnă
              Acum apoi vestitul industriaş se   şi să nu-1 gâdile pofta de câştig.  acţiunea pornită pentru reabilitarea
            încurcă şi mai mult.                     Traducere  de  TEOFIL  BUGNARIU  românismu'ui. Împlinirea a 37 de
                                                                                    ani  dela  moartea  poetului;  oblă­
                                                                                    duirea comitetului pentru eterniza­
                 D    o    u   ă     c o     m     e   m     o    r ă   r i         rea lui în bronz a fost rememorată
                                                                                    cu mai multă sfinţenie şi cu o mai
                                                                                    adâncă închinare a sufletului. „Pe­
              Sunt semne cari par a anunţa o    aittrat uneori în gândire şi adesea   lerinajul la mormântul sacru“ s’a în­
            smulgere din mrejele materialismu­ în formă. Până ia ediţia — şi aceea   făptuit într’o tăcere răscolitoare de
            lui  abject  în  care  s’a  împotmolit  prea  umilă  în  formă  a  dlui  Gh.   conştiinţe  ce  desprinde  remuş-
            lumea, prin o uriaşă infetţiune după  B  gdan-Duică,  fiecare  ed’tare  a   câri, provoacă dureri şi înalţă^im-
            ororile războiului mond al; în creeri ro ztilor lui Eminescu a fost o bat­  nuri  de  frică  şi  adorare.  Cei  pe
            par a mai săl'ş ui şi cugetări pioase,  jocură adusă smălţuitorului limbii   cari distanţa ne-a împiedecat să ne
            aduse cucernic la îndeplinire. Co­  şi făuritorului gândirii româneşti.   plecăm fziceşte genunchii în faţa
            memorarea celor mai distirse două  Pânâ  iând  pentru  f  guri  i'ustre  în   crucii ce strâjueşte mormântul ră­
            suflete ale trecutu’ui nostru, înrudite  sărăcie mintală, vârâte însă în fluxul  măşiţelor în cari s’a obiectat ne­
            prin sbuclumul vieţii, prin geniul   trivial al politicianismului se găseau  muritorul Luceafăr, amîng’numhiat
            clocotitor  şi  fecund,  orin  creaţia   de  către  oficialitatea  noastră  mi-   umil în sufletul nostru în faţa cru­
            sieşi veşnică şi prin sfârşitul tragic  Loane, ca să se eternizeze în tab­  cii de martiraj pe care şi- a făurit-o
            par  a  fi  semnele  fericite  ale unei   louri încadrate în îmbrăcăminte ob   în viaţa-i de sbucium şi durere.
            lumi nouă, cu altă mentalitate şi cu  raznie de lărmuitoare, pentru ’me­
            alte aspiraţi'.                     moria celui  mînciput în gândirile                 *
              E însă abia începutul unei rpere,  tuturor contimporani'or săi şi în a   O fericită întâmplare a adus cam
            ce de mult ar fi trebuit înfăptuită.  celor  mai  mulţi  de  azi,  s’a  găsit  în ace laş timp comemorarea îm-
            Cel care a împrimat în poezie cea  doar o mie (adecă una mie) lei şi    plinifii  a  10  ani  ani  dela înceta­
            mai strălucitoare formă şi cel mai   aceea  aruncată  sfidător,  cu  mult  rea din viaţa a unui alt persecutat
            adânc fond geniului naţional a tre­  după un sf rt de secol dda moar­   de  către  contimporani  şi  urmaşii
            buit să zacă scofâlcit în file gal­  tea Iui.                           săi. Ştefan Luchian ca şi Eminescu
            bene şi şterse, cu pereţii mohorâţi,  Dacă oficialitatea a fost oarbă şi în potzie şi în cugetarea romă-
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15