Page 10 - 1926-27-28
P. 10
P,g. 270 ---- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - 11-VI!. 1926
in nume de rău. Bun e pentru ei — Ei asta chiar că nu o vreau! surdă şi lipsită de duh, au rămas
şi cuţitul cu mâner de lemn E peste putinţă! Dar ştii ce, îi voiu însă suflete, în altarul cărora a ars
D-imialui Szlrâk*, e mândru de face pentru pofts dumitale şi eng e- veşnic o candelă, cu strălucire tre
lamele sale veşnice şi îndeosebi, e zului un cuţ-t două, aşa in dar... murătoare dar intensă pentru cea
mândru dacă-l laudă faţă în f«ţă Atâta da, dar 2şa o mulţime... Ba mai adânc strălucitoare candelă a
cuscrul ori cumnatul său zicând: nu zău, am eu mutra unuia căruia-i templului româoesc, înaintea căreia
„acesta e apoi cuţ t adevărat, dom pcţi da să ’ngh tâ orice ? Lăsaţi-mă genunchii gând rii se plecau umili
nule Sziiâki !“ pe mine în pace... şi cucernici. Anul trecut o seamă
Insă la răspândirea în lumea de scriitori au lansat un apel prin
largă chiar nici nu se gândeşte şi- Când se ’ncăpâţinează odată, d. care chemau pe cei neîntinaţi să-şi
aceea ca să scoaţă ceva venit ne Szirâki e greu să te f riceşti. de-a obolul pentru a se ridica o
gustoresc din renumele său, de-a- Câte-cdatâ abia dacă are trei statuie de pioasă amintire celui care
dreptui nici nu i-a trecut vre-odatâ zeci, patruzeci de cuţte în du s’a eternizat prin forţa gândirii sale.
prin minte. gheana şi (â^d vin cumpărătorii nu Era o acţiune particulară îndreptată
S’a întâmplat adică nu de mult, arareori se întâmplă că nu găsesc spre tcţi adevăraţii români. Nu se
că o firmă londoneză voia să-i co cuţit de care caută; „acum nu a- adunau milioane, nici sute de mii,
mande dintr’osingură dată printr’un vem dm acestea“ e răspunsul. dar venia obolul celor mai curate
agent al ei, zece mii de cuţite, îasă — Şi când vor fi ? întreabă cum- suflete, tinerimea din întreg cuprin
;
domnul Sz'răki i-a râs în nas agen p rătorul. sul ţării îşi trimitea o fărâmă din
tului. — Hei, asta nu se ştie, — răs sufletul său cu cele câteva zeci sau
— Zece mii de cuţde! îmbată-ţi punde Szirâki m şcând din umfr, sute de lei ce a putut strânge, Era
dumnlata moşul, cu apă rece! Atâ acum nu mai putem lucra din p i- un semn de bucurie, se prevestea
r
tea cuţ te doară nici că se pot face! cina muncii câmpului. încetarea unei uriaşe nelegiuiri. Prin
— Dar dacă odată Ie comand Căci pe vremea aceasta adică, tre colectele venite zilnic dela tine
serios. domnul Szirâki îşi duce toate cal rele vlăstare se întrevedea plămă
1
Szirâk socotea nu socotea, vor direa unei noui generaţii cu sufle
bea nu vorbe*. Lucrul acesta îl fele la prâşitul porumbului şi la tul mai darnic, mai înclinat idealu
strânsul fânului, nerăsărindu-i nici
atinsese foarte neplăcut. odată în gând că aceştia, împreună rilor. îndurerarea scriitorilor de su
— Ap~>i ştii, că e tare departe perioară calitate, grupaţi în jurul
de-aici. (E departe ad-câ Londra.) cu el, sunt adevăraţi art şti, cari în „Gândirii“, în faţa mic mi sumei
timpul cât cruţă cei optzeci de
Şi-apol ia ce i-ar trebui dintr’o- ban*, preţul unei zile de lucru, pe ce se aduna era pulverizată de în
datâ zece mii de cuţit?. (Adică fir tărâmul industriei ar putea câştiga trevederea unei mulţimi gem roase
mei din Londra.) Nu-i asta vorbă zece zlcţi. şi desinterésate ce se anunţa gata
cu cap... e şi dreaptă şi nu! să îi urmeze drumul.
— Dar dacă te ’ndoieşti, depun Insă pentru aceea-i doar un până atunci însă entuziaştii în
îndată banii la notarul public. Ce gur adevărat domnul Szmâki, aşa cepători ai respectării în mod demn
zici, va fi bine? să fie, să nu se price; pâ la negoţ a lui Eminescu continuă cu râvnă
Acum apoi vestitul industriaş se şi să nu-1 gâdile pofta de câştig. acţiunea pornită pentru reabilitarea
încurcă şi mai mult. Traducere de TEOFIL BUGNARIU românismu'ui. Împlinirea a 37 de
ani dela moartea poetului; oblă
duirea comitetului pentru eterniza
D o u ă c o m e m o r ă r i rea lui în bronz a fost rememorată
cu mai multă sfinţenie şi cu o mai
adâncă închinare a sufletului. „Pe
Sunt semne cari par a anunţa o aittrat uneori în gândire şi adesea lerinajul la mormântul sacru“ s’a în
smulgere din mrejele materialismu în formă. Până ia ediţia — şi aceea făptuit într’o tăcere răscolitoare de
lui abject în care s’a împotmolit prea umilă în formă a dlui Gh. conştiinţe ce desprinde remuş-
lumea, prin o uriaşă infetţiune după B gdan-Duică, fiecare ed’tare a câri, provoacă dureri şi înalţă^im-
ororile războiului mond al; în creeri ro ztilor lui Eminescu a fost o bat nuri de frică şi adorare. Cei pe
par a mai săl'ş ui şi cugetări pioase, jocură adusă smălţuitorului limbii cari distanţa ne-a împiedecat să ne
aduse cucernic la îndeplinire. Co şi făuritorului gândirii româneşti. plecăm fziceşte genunchii în faţa
memorarea celor mai distirse două Pânâ iând pentru f guri i'ustre în crucii ce strâjueşte mormântul ră
suflete ale trecutu’ui nostru, înrudite sărăcie mintală, vârâte însă în fluxul măşiţelor în cari s’a obiectat ne
prin sbuclumul vieţii, prin geniul trivial al politicianismului se găseau muritorul Luceafăr, amîng’numhiat
clocotitor şi fecund, orin creaţia de către oficialitatea noastră mi- umil în sufletul nostru în faţa cru
sieşi veşnică şi prin sfârşitul tragic Loane, ca să se eternizeze în tab cii de martiraj pe care şi- a făurit-o
par a fi semnele fericite ale unei louri încadrate în îmbrăcăminte ob în viaţa-i de sbucium şi durere.
lumi nouă, cu altă mentalitate şi cu raznie de lărmuitoare, pentru ’me
alte aspiraţi'. moria celui mînciput în gândirile *
E însă abia începutul unei rpere, tuturor contimporani'or săi şi în a O fericită întâmplare a adus cam
ce de mult ar fi trebuit înfăptuită. celor mai mulţi de azi, s’a găsit în ace laş timp comemorarea îm-
Cel care a împrimat în poezie cea doar o mie (adecă una mie) lei şi plinifii a 10 ani ani dela înceta
mai strălucitoare formă şi cel mai aceea aruncată sfidător, cu mult rea din viaţa a unui alt persecutat
adânc fond geniului naţional a tre după un sf rt de secol dda moar de către contimporani şi urmaşii
buit să zacă scofâlcit în file gal tea Iui. săi. Ştefan Luchian ca şi Eminescu
bene şi şterse, cu pereţii mohorâţi, Dacă oficialitatea a fost oarbă şi în potzie şi în cugetarea romă-