Page 3 - 1926-27-28
P. 3

ti—Vil. r926                                C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 263


                                         De vorbă ca mine


         N'am scris demult Şi nu ştiu de fac bine,             Atâta ştiu că ne simţeam stăpâni.
         Că stau de vorbă suflete cu tine,                     La fel cu Promdeu, purtam în mâini,
         Când boala sapă ’n trupu-mi şi dărâmă                 In ochi, în gând, o flacără aprinsă...
         Un bloc solid fărâmă cu fărâmă...                     Mânaţi de o dorinţă neînvinsă,
                                                               Setoşi de cuceriri, de-asupra lumii
         Din ochi-mi simt lumina cum dispare,                  Purtam în mâna noastră sceptrul lumii...
         hr pasul mi e nesigur pe cărare,
         Poveri de plumb pe umerii mei cresc,                  ...Cât a trecut de-atunci? Un an, ori zece?
         Şi prea de timpuriu îmbătrânesc..                     Poate mai mult... In jur e toamnă rece
                                                               Şi cerul sur s'a prăbuşit pe dealuri...

         Mi-aduc  aminte..  Pe  o  culme  ’naltă,              In cripta vieţii, moarte idealuri
         Demult,  am  stat  de  vorbă  la  olaltă              Se odihnesc în linişte deplină...
         Şi măsurând cu ochii nesfârşirea,                     Zădarnic cat o rază de lumină,
         Din soare viu mi-am adăpat privirea...                Căci ploaia cade peste mine ’ntfuna,


         Pădurile de brad foşneau în vale.                     Noian de frunze vântură furtuna,
         Iar în văzduh un vultur, în spirale,                  Copacii negri ’njuru-mi, trişti strigoi,
         Urca mereu mai sus.. Avea vrun ţel?                   Şoptesc: Săracul, calcă prin noroi...
         Eu nu ştiam, dar am pornit cu el.                                                    Vasile Al. George





                SCRIITORII ŞI STATUL                                        flăcării lăuntrice, geniul lor s'a ri­
                                                                            dicat  —  ţâşnire  lucitoare  de  lu­
                             de: TEOFIL BUGNARIU                            mină — peste timp şi spaţiu. Con­
                                                                            ştiinţa valorii şl superiorităţii, ali­
       Problema s’ar p.tea pune şi in­  t jt spre mai bine legăturile şi în-
                                                                            mentată de-o justificată încredere
    vers  aşezând  cei  doi  termeni  în   grij re statului faţă de scriitori. Tot
                                                                            în sine împletită cu mândria izvo-
    raportul:  Statul  şi  scriitorii.  Mai   mai limpede, tot mai sistematic or­
                                                                            rită din ea, n’a fost îngenunchiată
    important însă prin laturea actua­  ganizată, în limitele posibilităţilor   şi canalizată spre cerşetorie oficială
    lităţii  sale  rămâne  raportul  prim.   bineînţeles, îa evoluţie lentă fără   nici  când  la  marii  artişti,  de  ne­
    Atitudinea  statului  deşi  de  multe   salturi, grija statului pentru capita­
    ori  echivocă  faţă  de  scriitori,  s’a   lul  cultural  al  neamului,  îmbracă   voile mărunte legate inevitabil de
                                                                            „mâna de lut* a trupului. Un PetSfi
    desemnat totuşi în linii clare, câtă  forme precise. Dacă această grije
                                                                            sau un Eminescu, firi mândre prin
    vreme atitudinea scriitorilor a rămas  e încă neîndestulătoare, ea e ex s-
                                                                            demnitate, nu şi-au întins mâna ru­
    mai puţin precisă. Aceasta cel pu­  tentă şi putem nădăjdui lărgirea ei.   gătoare spre mila celor mari şi to­
    ţin  în  unele  părţi  şi  îndeosebi  la  Pipăind pulsul înfrigurat al reali­
                                                                            tuşi paradoxal de mărunţi. Colin­
    unii scriitori. Fără îndoială că sta­  tăţilor noastre culturale, statul, deşi   dând  din  loc  în  loc  şi  mâncând
    tul încă n’a făcut tot ce putea face  insuficient încă, încearcă remediile.
                                                                            pâinea  neagră  dar  câştigată  prin
    pentru scriitori. Începuturi lăudabile  Totuşi în sânul scriitorilor noştri,
                                                                            muncă a comediantului vagabond,
    însă  au  apărut.  Premiile,  abona­  clocotul nemulţumirii şi ab revoltei
                                                                            ori  avântaţi  cu patimă  în valurile
    mentele  la  lucrări  şi  oficiile  prin  împotriva statului creşte mereu. Şl
                                                                            gazetăriei cinstite, au preferit milei
    ministere, precum şi căminul dela   dacă  cineva  şi-ar  apleca  urechea   cerşite viaţi sbuciumdăa sărăciei.
    Sâmbâta, sunt paşi promiţători pe  spre aceste glasuri nemulţumite, ar   Retraşi singurateci, la periferia ora­
    acest drum. Acum în urmă, planul  putea  prinde  aspecte  interesante,
                                                                            şelor vuitoare din adâncul plămâ­
    de reorganizare a răspândirii, deci  între cari cel mai izbitor ar fi poate   nilor, în mansarde friguroase în cari
    şi a comerţului, cărţii prin obliga­  faptul că glasurile acestea izvorăsc  o  lumânare  de  său  îşi  cerne  mul-
    tivitatea  b'bliotecilor  săteşti  şi  a  îndeosebi din sensibilitatea supra  com lumina slabă peste încăperea
    fondurilor  culturale  pentru  acest  iritabilă a mediocrităţilor. Scriitorii  sărăcăcioasă, ei regii cugetării şi ai
    scop, plan schiţat de secretarul ge­ mari au înfrânt îi toate vremurile  simţirii clocotitoare în ei, încheagă
    neral din ministerul cultelor şi al  cătuşele împrejurărilor economice  din somnul surd al lumii răsfrânt
    artelor, dl Nichifor Crainic, îndrumăori  sociale.  Avântat  de  împulsul  în ei nemuritoarele versuri din „Apo
   1   2   3   4   5   6   7   8