Page 5 - 1926-27-28
P. 5

11 —VII. 1926                                 C  0 S 1 N  Z E   A  N    A                        Pag 265


             S    C     E    N     A      M      U     T    Ă              greu, totuşi bivoliţele se joacă cu
                                                                           el. Din mersul lor, cu privirile în*
                             de DRACONARIUS                                plântate în ochii stăpânului, se ce­
                                                                           teşte credinţa.
     Cetesc pe Carlyle şi mă plicti­   oase, bivoliţele şi-au întors capul   Au intrat pe poarta unei case.
   sesc. Nu-1 pot pricepe. Cum poate   şi se frământă în jug.                Privirea mi-e atrasă în altă parte.
   fi  munca  fericire?  Munca  pentru   Ţăranul mulţumit de isprava sa,  Un birjar îşi loveşte calul. Nepu­
   tine însuţi, cu un scop, tot mai în­  deşi nu făcuse nici o ispravă, s’a  tinciosul dobitoc legat în curele şi
   ţeleg,  —  dar  munca  pentru  altul,   răzimat de car şi priveşte în neştire, funii,  abia îşi  poate feri capul de
   fără nici un scop ştiut?            trecătorii, aşteptând să-i cumpere   loviturile usturătoare de biciu, cari
     Încă nu-i primăvară, dar nu mai   cineva lemnele. O bivoliţă şi-a în­  cad cu nemiluita pe trupul lui isto­
   e nici iarnă. Pe un cer albastru pe­  tors capul privindu-1 întrebător, apoi  vit de muncă.
   tecit  cu  nouri  de  spumă,  soarele   nepăsătoare au început amândouă   Birjarul, plictisit de a mai izbi,
                                       să rumege.
   împrăştie raze timide în duDă-amiaza                                    pleacă bombănind şi înjurând amar­
   zilei de Februarie. Un mănunchiu      Ţăranul a devenit atent. Ii face   nic. A întrat într’o cârciumă. Bietul
   de  raze strălucitoare s’a furişat în   cineva semn şi îl strigă dintr’o curte.  animal  simte  şi  durerea  trupului
   camera mea, chemându-mă.            E'  pleacă  într‘acolo.  înainte  de  a  biciuit şi durerea ruşinei. îşi pleacă
                                       pleca,  ameninţă  încă  odată  dobi­  trudit capul spre pământ şi rămâne
     Am deschis fereastra şi mă aşez   toacele cu un „haa...hooo...‘ pre­  nemişcat ca o durere împietrită. Pe
   cu coatele răz'mate pe pervasul ei.   lungit.                           pielea desgolită pealocurea de păr
   Sunt  la  etaj.  Străzile  sunt  pustii,   Bivoliţela îl urmăresc cu privile,  si roasă de ham, se scurg picături
   abia câţiva trecători tulbură liniştea   rumegând  liniştite.  Din  când  în  de sudoare şl se amestecă cu stropi
   profundă. Şl e atâta lumină 1
                                       când tresar, mişcându-şi cu multă   de sânge. Sunt lacrimi...
     Pe piaţă, în faţa casei mele, s’a   vioiciune capul în direcţia zgomo­  Carul cu bivoliţele s’a oprit din
   oprit un car încărcat cu lemne. La   telor sau privind distrate ori curi­  nou în faţa casei mele. Ţăranul a
   car sunt înjugate două bivoliţe ti­  oase feţele trecătorilor. In ochii lor  întrat la lin brutar de peste drum.
   nere. Ţăranul ţine în mână un târş   este  înţelegere,  în  vioiciunea  lor  Bivoliţele  îl  urmăresc  cu  aceiaşi
   rupt dintr’o mătură. Ameninţă bivo­  bucurie.                           ochi  vioi  şl  cuminţi,  iar  când  s’a
   liţele cu târşul, însoţind gestul cu   Stăpânul se reîntoarce. Bivoliţele  întors ţ'nând o pâine în mână, bi­
   un „haa...hoo...,  apoi întră într’o   au  încetat  să  rumege,  au  ridicat  voliţele ciugulesc din mâna lui făr-
                   w
   curte. Bivoliţele îl urmăresc cu ochii  brusc capul spre stăpân şi îl pri­  mituri şi ţăranul le mângâie pe bo­
   lor mari şi strălucitori, apoi în aş­  vesc delà distanţă, amândouă deo­  turile umede.
   teptare  au  început  să  rumege.  îşi   dată, cu ochii ficşi, întrebător, cău­  II urmăresc cu privirea cum frânge
   plimbă domol fălcile dedesunt sub   tând  par’că  să  înţeleagă  din  faţa  bucăţi de pâine, prânzul lui modest,
   fălcile dedeasupra, iar din când în   lui, porunca. Este deajuns un „haa... împărţindu-le cu tovarăşii de muncă.
   când tresar cu privirea aţintită spre   hooo...“ al stăpânului, delà distanţă   Şi’n creerul meu tixit de sisteme
   poarta casei unde a întrat stăpânul   şi fără vre-o intonaţie deosebită de  de filoscfie şi frământat de căuta­
   lor.                                aceea de până acuma, pentruca bi­   rea secretului vieţii, tresare o coardă
     Ochii lor mari sunt limpezi, în­  voliţele îndemnându-se una pe alta,  pe care n’o simţisem vibrând până
   ţelegători şi neastâmpăraţi. Sunt ne­  să pornească înspre poarta unde le  atunci: dragostea care transformă
   răbdătoare.  Acuma  au  pornit  cu   aşteaptă stăpânul. Carul încărcat e  munca în bucurie.
   carul încărcat cu lemne spre poarta
   unde dispăruse stăpânul.
     Un automobil trece piaţa în goană       Pentru dicţionarul limbei române
   nebună. Bivoliţele s’au oprit speri­
   ate şi urmăresc cu privirile lor cu­
   minţi maşina care a dispărut într'o   Din  iniţiativa  câtorva  intelectuali  hoiărît  să  apară  in  sesiunea  de  la
   stradă.  Apoi  îşi  aduc  aminte  de   grijulii  a  luat  naştere  nu  de  mult  1884  a  Academiei,  după  îndemnul
   ceva şi pornesc iar spre poarta cu
   pricina.                            societatea „Prietenii Dicţionarului*.  şt  cu  ajutorul  bănesc,  al  Regelui
     Se aude glasul stăpânului: „haa-   Ce  este  şi  ce  vrea  aceasta  socie­  Car ol Hajdeu a căpătat însărcina­
   hooo...“ Bivoliţele s'au oprit. Gâtu­  tate,  ni  s'a  explicat  îndestul  în  ap­  rea  de  a-l  redacta  Dar  aşa  cum  a
   rile lor plecate s‘au întins înainte  roape  toate  bunele  publicaţiuni  ro­  conceput  planul  acelui  „Magnum
   şi adulmecă în pământ dorinţa după  mâneşti?  „Prietenii  Dicţionarului“   Etymologicum  Romaniae,*  câteva
   stăpân. Acuma încep din nou să ru­  este  o  societate  curioasă:  n'are  nici  generaţii  s'ar  fi  s.urs  jără  să  aibă
   mege. Fălcile lor se freacă mono­   statute,  nici  comitet,  nici  prezident.
   ton în mişcări ritmice dela dreapta                                     la  îndamână  alt  îndreptariu  limbis-
   spre stânga.                        Are  însă  un  scop:  ajutorarea  Aca­  tic  decât  oribila  alcătuire  de  vorbe
     Ţăranul se reîntoarce, îşi scoate   demiei în opera de editare a dicţio­  care este dicţionarul dlui Lazăr Şei-
   căciula,  o  aşează  iar  pe  cap  şi  o  narului  limbei  române,  care  de  42  neanu.  După  13  ani  ajungându-se
   înfundă cu un gest aspru ne urechi.  ani  se  munceşte  a-şi  lua  fiinţă,  în  abia  la  litera  B,  Academia  a  trecut
   N’a  găsit  cumpărător.  E  năcăjit.   mijlocul  indiferenţei  noastre  gene   lucrarea  dlui  Al.  Philippide,  profe­
   Smunceşte ruda carului şi îl împinge
   înapoi, ameninţând dobitoacele cu   rale.                              sor  de  filologie  la  universitate  din
   nuiaua, fără să le lovească, Speri-   Dicţionarul  limbei  române  a  fost  Iaşi, iar la 1906, din aceleaşi mo-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10