Page 7 - 1926-27-28
P. 7

11—VII. 192'!                               C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Pag. 267

    scr>să pe steagul flecăiei armate:  literaturii noastre. Fericită era cu­  cumpătat,  însă  în  coloare  aşâ  de
    voinicie,  vitejie,  bravură,  eroism  ?  getarea dlui N. Kreţulescu şi hotă-  vie,  furtunile  şi  luptele  crâncene
    Să ne ferim însă de o îmbelşugare  rîrea răposatului C. A. Rjsetti, care  înfruntîte de Români, încât fiecare
    de expresiuni moderne, cari, nepu-  ceruse, sunt tocmai 25 de ani, con­ trebue  să  fie  cuprins  de  mirare
    nând o stav'lă la timp, va înstrăina  vocarea  grabnică  a  unei  societăţi  cum  neamul  românesc  a  putut  să
    poporului limba sa.                 literare,  având  mai  întâi  de  toate  biruească atâtea greutăţi şi să stă­
      Am fost îndemnat a rosti aceste  scopul  de  a  se  ocupa  de  limba şi  pânească  atâtea  primejdii,  cari  îl
    câteva  cuvinte  prin  dragostea  pe  literatura română. Cu drept cuvânt,  aduceau  adesea  la  marginea  pră­
    care o am pentru frumoasa şi bo-  ziceâ acest mare patriot, fiind mi­   pastie!,  fără  a  fi  fost  înghiţit  de
    bata  limbă  română  şi  fiind  îacre-   nistru  al  instrucţiunii  publice,  în  valurile îngrozitoare ale vremurilor
    dinţat  că  dorinţa  mea  —  îndrăz­  referatul  său,  că  prin  schimbarea  turburate  şi  întunecoase  de  pe
    nesc a zice şi a Academiei — nu     literelor vechi, fără pregătire des­  atunci
    va rămânea nn „pium desiderium .    tulă, şi prin transformarea repede    D-l M. Kogălniceanu, în patrio­
                                   u
      Supun dar la chibzuirea d-voastre,  a sistemului nostru politic, s’a adus  tica sa precuvântare a Letopiseţelor,
    dacă  nu  ar  fi  folositor  de  a  face  în limba română o mare perturbaţie, scrisă  cu  măestrie,  zice  cu  drept
    un  fel  de  „Etymologicum  magnum  care. nepunându-i-se capăt la timp,  cuvâot: „...Provedinţa lua de mână
    Romaniae , conţinând toate cuvin­   ar putea chiar să aibă rele influenţe  pe  naţiunea  noastră  ca  pe  o  fiică
             u
    tele vechi, cari altmintrelea vor fi   asupra însuşi spiritului naţional. Din  iubită între fiicele cele mai iubite,
    pierdute pentru generaţiunile viitoare:  nenorocire, acestă teamă a putut fi  o  scoteâ  din  toate  pericolele  şi  o
    Verba volant, scripta manent.       înlăturată  prin  silinţele  Societăţii   reînălţâ mai tânără şi mal zdravănă
      Spre a sprijini această întreprin­  Literare, cu toate că, la început pie­ decât fusese înaintea orei pieirii“.
    dere, pentru care patru, cinci, şase  dicile  erau  mari  şi  luptele  destul   Poezia populară răsfrânge într’un
    ani vor fi trebuincirşi, pun în fie­  de  arzătoare,  mai  ales  din  cauza   ch p minunat aceste vremuri grele
    care an modesta sumă de şase mii    neînţelegerii ivite asupra stabilirii  ale unui trecut plin de nesiguranţă
    lei la dispoz ţ a Academiei.        ortografiei, neînţelegere provocată  şi  de  durere.  Pe  când  munca  in­
                ! !
      Intr’adevăr, lucrarea aceasta este  prin diferitele vederi între scriitorii  telectuală, dorinţa şi trebuinţa de
    foarte întinsă, poate că nemărginită; etlmolog'smului şi acei ai fonetis­  a  învăţă  şi  de  a-şi  ascuţi  mintea
    să  ne  amintim  însă  cuvântul  lui   mului. Lupta aceasta, ale cărei faze  s’au deşteptat şi au luat o desvol-
    Horaţ  u:  Est  modus  in  rebus,  sunt  ar  trebui  descrise  de  o  pană  ca  tare  însemnată cu vieaţa politică,
    cerţi denique Jines  şi  sunt  convins  aceea a preşedintelui actual al Aca­ poezia eiâ, de veacuri, adânc să­
    că  opera  Academiei,  care  îşi  va  demiei,  dl  ion  Ghica,  a  răspândit  dită în inima Românului, şi orice
    ridică sie-şi un monument nepieri­  însă lumină, şi în sfârşit s’a stabilit  popor s’ar puteâ făli cu cugetările
    tor, va fi încoronată de o izbândă  o învoială care a dat roade bune;  — adunate în această comoară bo­
    fericită.                           dovadă vădită sunt publicaţiile Aca­ gată a limbii noastre. Simţimintele
                                        demiei dela 1881 până astăzi.       înalte, spiritul răsboinic, durerea şi
     Cuvântare rostită la 1 Aprilie 1891
                                          Rt zultatele dobândite într’un pă­ nădejdea, tânguirea şi mângâierea,
      Privesc ca o coincidenţă fericită,  trar  de  veac  pot  dar  fi  privite  cu   cari răsuflă în acest frunziş poe­
    că  tocmai  în  anul  suirii  Mele  pe   vie mulţumire. Frumoasa limbă ro­ tic, sunt tocmai oglinda unui tre­
    Tronul  României  s’a  pus  temelia  mână, în al cărei geniu M’am silit  cut plin de bărbăţie, de încercare
    Academiei  noastre,  care serbează  a  pătrunde  şi  pe  care  am  îmbră-  şi de necazuri, un învăţământ, pu­
    astfel  al  25-lei  an  al  constituirii  ţ'şat-o cu atâta căldură şi dragoste,  ternic pentru generaţiile prezente
    sale împreună cu acela al Domniei  s’a întărit pe temelie trainică şi a   şi viitoare. Mândru poate fi dar po­
    Mele.  Cu  vii  mulţumiri  Mi-aduc  reînviat învechea sa strălucire. Insă  porul român de geniul său poetic,
    aminte de ziua când am venit pen­   cu toate perturbaţiile, dânsa n’ar fi  pe  aripele  căruia  s’a  ridicat  la  o
    tru întâia dată în mijlocul Societăţii  putut niciodată să fie primejduită  înălţime care l-a ferit de înrâuriri
    Literare, cunoscând încă puţin limba  având  rădăcini  prea  adânci  şi  un  străine  şi  nepriincioase,  ocrotind
    română, şi când bătrânul Heliade,  razim prea puternic în cărţile bi­   chiar credinţa şi naţionalitatea sa.
    salutându-Mă cu urări călduroase,  sericeşti,  în  cronici  şi  în  poezia  Poezia a devenit astfel cea dintâi
    exprimă nădejdea că Mă voiu îngriji populară                            temelie  a  limbii,  un  adevărat  te­
    de hrana sufletească a Românilor.        Literatura bisericească, cu toate  zaur al istoriei, un izvor nesecat al
    Tot  în  acelaş  an,  la  solemnitatea  înrăurile  slavone  şi  greceşti,  este  literaturii române.
    inaugurării, prezidată de dl Ştefan  un izvor bogat al limbii vechi, păs­  Poveştile şi legendele, cântecele
    Golescu, ministrul îşi sfârşiâ cu­  trând unitatea în scriere şi vorbi­  şi doinele, rămase, de veacuri, as­
    vântarea sa asigurând că naţiunea  re, şi a fost astfel adevărata legă­  cunse  în  văile  sălbatice  ale  Car-
    întreagă,  şi  Eu  în  deosebi,  vom  tură între toţi Românii din diferi­  paţilor, sau rătăcind prin câmpiile
    urmări cu inima şi cu mintea lu­    tele ţeri.                          roditoare  ale  Dunărei,  trebue  să
    crările d-voastre.                    Cetirea acestor cărţi vechi, cari   răsune adeseori în Academie, spre
      Aproape  un  pătrar  de  secol  a  înalţă sufletul şi cari sunt o mân­  a însufleţi lucrările sale; ele tre­
    trecut  de  atunci,  şi  în  acest  lung  gâiere în ceasul de suferinţă, des­  bue să strălucească deapururea ca
    şir  de  ani  am  avut  neîncetat  cel   chide scriitorilor noştrii un câmp  o  podoabă  a  neamului  românesc,
    mal viu interes pentru tânăra So­   întins  şi  arată  că  limba  strămo­  şi ne vor aminti şi pe iubitul nos­
    cietate Academică, care, sub ochii  şească este limba noastră clasică,  tru Vasile Alecsandri, care, trecând
    noştri, a crescut, s’a desvoltat şi a  având  pentru  popor  un  sunet  aşâ  într’o  vieaţă  mai  fericită,  a  lăsat
    ajuns a fi o însemnată instituţiune   de  atrăgător.  Cronicarii  noştri  ne   un gol aşâ de simţtor în mijlocul
    de  cultură,  având  înrâuririle  cele  grăesc în această frumoasă limbă   nostru, al cărui nume însă va ră­
    mai binefăcătoare asupra limbii şi  trecutul şi zugrăvesc într’un mod   mânea neşters în inimile tuturor
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12